Sinaxar 14 Februarie

 

În această lună, ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Auxenţiu, cel din munte.

Cuviosul Auxenţiu a trăit pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Mic, şi se trăgea cu neamul din Răsărit. Era om învăţat şi îmbrăţişând viaţa monahală s-a suit pe muntele ce se găseşte în faţa Oxiei; era răbdător foarte în nevoinţe, având credinţa cât se poate de dreaptă. A înfruntat puternic păgânătatea ereticilor Eutihie şi Nestorie. Şi primind hotărârile sinodului al patrulea de la Calcedon, a ajuns vrednic de cinste înaintea împăraţilor şi a tuturor celor ce veneau în legătură cu el, luminat la faţă cu darul cel dumnezeiesc, şi revărsa în toate zilele izvoare de minuni şi de tămăduiri celor ce veneau la dânsul. Şi adormind în pace, a fost aşezat în sfânta biserică zidită de dânsul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Maron.

Cuviosul acesta îmbrăţişând viaţa sub cerul liber, s-a dus pe vârful unui munte ce era cinstit în chip deosebit de elinii cei vechi; şi aflând acolo un templu al demonilor, zidit de aceia, l-a sfinţit lui Dumnezeu şi a locuit acolo, făcându-şi un mic cort sub care numai arareori intra. Fericitul vieţuia cu mari osteneli, dar nemulţumindu-se cu acestea, altele şi mai mari a aflat. Iar Dătătorul de plată, Dumnezeu, după măsura ostenelilor lui, i-a dat şi măsura darului Său. Căci se puteau vedea boli stingându-se la rugăciunea lui, cutremur contenind şi demoni izgoniţi cu singură rugăciunea lui. El a făcut multe mănăstiri, pe mulţi prin nevoinţe aducându-i la Dumnezeu. În felul acesta sârguindu-se spre dumnezeiasca lucrare şi vindecând sufletele împreună cu trupurile, după o scurtă boală, s-a mutat din viaţă la pace.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Avraam.

Acest cuvios a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare şi era din cetatea Cirului în care s-a născut, a crescut şi a adunat bogăţia petrecerii şi bunătăţii sihăstreşti. Căci cu atâta priveghere şi stare de toată noaptea şi cu postire şi-a omorât trupul său, încât a rămas mulţi ani nemişcat, neputând umbla. Aflând că lângă muntele Libanului era un loc plin de idoli, s-a dus acolo şi, luând o casă cu chirie, s-a odihnit mai întâi trei zile, iar în a patra zi a ieşit liniştit. Şi fiind prins de închinătorii la idoli de acolo, a fost îngropat în ţărână; apoi i s-a poruncit să fugă departe de-a colo. Dar, întâmplându-se că au venit atunci cei ce strângeau dajdia, care o băteau fără de milă pe locuitori cerându-le împărăteştile dări, sfântul milostivindu-se, a plătit acele dări la cei ce le strângeau, şi apoi a scăpat de bătăi pe chinuitorii săi. Văzând aceasta, toţi se minunau de iubirea de oameni a cuviosului. Deci din asemenea pricină făcându-se creştini, îndată au zidit şi biserică şi l-au silit pe el să le fie preot; iar cuviosul făcându-se preot, a şezut acolo trei ani şi bine povăţuindu-i pe ei către buna cinstire de Dumnezeu şi întărindu-i, iarăşi s-a întors la chilia sa, lăsându-le în locul său un alt preot. Cu acest fel de bune şi lui Dumnezeu plăcute fapte strălucind cuviosul a ajuns episcop al Careei, o cetate în Palestina, plină de idoli. Ducându-se acolo cu nenumărate osteneli, şi cu de Dumnezeu insuflate învăţături, a întors pe locuitori la buna cinstire de Dumnezeu în scurtă vreme şi i-a adus Domnului, prin faptă mai întâi învăţându-i. Iar împăratul Teodosie, încunoştiinţat de cele despre el, l-a chemat la Constantinopol. Deci ducându-se acolo, şi puţină vreme vieţuind, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul său, preabinecredinciosul împărat Teodosie, cu mare cinste l-a trimis în cetatea Careei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Filimon, episcopul Gazei.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului noul mucenic Gheorghe croitorul, Metilineanul, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1693.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Cuvios Auxenţie, împreună cu Sfinţii Cuvioşi Maron şi Avraam şi cei împreună cu dânşii

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Auxentie

Troparul Sfântului Cuvios Auxentie, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmos:

Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înmulţind dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie şi iubirea cea lumească părăsind-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare a harului Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecatu-te-ai sub jugul cel bun al Domnului, cu înclinare de bunăvoie, Părinte Auxentie şi ai lucrat pământul faptelor bune, îngrăşându-l pe el cu lacrimi, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înstrăinându-ţi sufletul tău şi mintea de tulburările vieţii şi împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cuvine, cu neîncetate nevoinţe ai petrecut pe pământ, ca unul fără de trup, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine s-a văzut acum, Stăpână, călătoria cea dumnezeiască şi omenească cea nepricepută a lui Hristos, Care S-a născut ca Dumnezeu şi Om din tine, Curată, înnoind fiinţa mea.

 

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine, Înțelep­ciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit cu Puterea Crucii, ai nimicit pornirile demonilor şi măiestriile lor le-ai risipit, prin nevoinţe, înlăturând năvălirea lor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând pe pământ petrecerea îngerilor, cu osârdie te-ai nevoit a avea în rugăciune curăţire şi în priveghere încordare, Părinte Auxentie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând că pofta cea trupească pricinuieşte sufletelor venin de moarte, prin înfrânare ai omorât întărâtările ei, de Dumnezeu înţelepţite, Cuvioase Auxentie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce m-a zidit dintru începuturi din ţărână pe mine omul, Se zideşte pentru mine din pântecele tău, Preacurată, îndreptând căderea cea de demult.

Irmosul:

Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci în Tine, Înţelepciunea Cea Ipostatică a Tatălui, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruitor te-ai vădit împotriva duhurilor vicleniei cu lucrarea şi cu harul Sfântului Duh, Părinte Auxentie, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fugit-ai din tulburarea râurilor nelegiuirii, întărindu-te pe tine însuţi cu rugăciunea, purtătorule de Dumnezeu, preafericite; şi din Pârâul Desfătării ai băut cu vrednicie, prealăudate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sporind credinţa cea către Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai suit la Înălţimea Cerească a dumnezeieştii apropieri, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părinte, cu înţelepciune, alegând mai degrabă dumnezeiasca frumuseţe cea stătătoare, decât desfătarea cea deşartă a celor vremelnice, cu osârdie strigai: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiind lămurit că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul trupeşte, toţi credincioşii te numim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, dându-ţi numire potrivită cu firea lucrurilor.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Peste smintelile care îţi aţinteau calea, părinte, cu isteţimea cugetului şi cu curăţia sufletului ai trecut, fără vătămare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecut-ai viaţa, părinte, cu duh drept, nebăgând în seamă cele vremelnice, ci de cele veşnice pururea apropiindu-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta îţi este strălucită şi credinţa dreaptă; nevoinţa îţi este minunată şi cuvântul tău este dres cu harul, Cuvioase Auxentie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Având cuget cinstit, plin de învăţătură, pe tine, Preacurată, toţi te numim Născătoare de Dumnezeu şi cu dragoste te fericim.

 

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiu al luminii şi al zilei te-a arătat pe tine vieţuirea ta, fericite şi luminător în lume având pe Cuvântul vieţii, ca cel ce ai umblat cu bună cuviinţă, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcând din viaţă o cugetare la moarte şi în chip deosebit deprinzându-ţi mintea cu înţelepciunea, părinte, te-ai mutat către Înţelepciunea Cea Ipostatică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biserică a Domnului şi Cămară de mire te cunoaştem, Năstrapă, Sfeşnic şi Lespede, care ai avut Înscris în tine pe Cuvântul, Cel Ce din milostivire S-a Întrupat, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Îndulcindu-te cu înfrânarea, de Dumnezeu înţelepţite şi pofta trupului tău înfrânându-ţi-o, te-ai arătat sporind în credinţă. Şi ca un pom în mijlocul Raiului ai înflorit, Părinte Auxentie, Preasfinţite.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce erai rănit de dumnezeiasca dragoste a Stăpânului, Părinte, către Dânsul ai avut plecarea inimii tale cu totul nestrămutată, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind luminat, preaînţeleptule, cu Strălucirea Mântuitorului, ai înfruntat pe părtinitorul întunericului şi ai surpat pe stăpânitorii lumii strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea oamenilor, care oarecând s-a stricat, pentru depărtarea de la Dumnezeu, vrând Ziditorul Dumnezeu iarăşi să o înnoiască, S-a Sălăşluit în Pântecele tău, Preacurată, Una Prealăudată.

 

Cântarea a 8-a.

Irmos:

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce arătau simţăminte de dreaptă credinţă, în mijlocul văpăii, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutându-te cu totul la Dumnezeu ai scuturat plăcerea trupului şi ai luat lucrarea minunilor, cântând: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înfricoşător te-ai arătat demonilor, având pe Hristos Sprijinitor, a Cărui Cruce ridicând-o, i-ai urmat, cântând: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arhanghelul, arătându-se, grăieşte şi îţi vesteşte zămislirea Cuvântului Cea mai presus de cuvânt şi mântuitoare lumii, Preacurată, strigând: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce arătau simţăminte de dreaptă credinţă, în mijlocul văpăii, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu botezul tău, părinte, te-ai împreunat cu toată dumnezeirea; şi păzind curată vrednicia chipului, fericite, ai ajuns cu veselie la Strălucirea Cea Întreit Luminătoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum nu prin închipuire, nici prin oglindă priveşti, Sfinte Preacuvioase Părinte Auxentie, lumina dumnezeieştii atotputernicii; ci faţă către faţă te învredniceşti de lumina cea mai presus de cuget şi vederii lui Dumnezeu, preaînţeleptule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor, părinte, roagă-te să se mântuiască de toate necazurile, cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, ca toţi să te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rupe acum lanţurile greşelilor mele, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Izvorul milostivirii, Una de Dumnezeu Fericită şi mă umple de veselie, ca după vrednicie să te măresc pe tine.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Suindu-te în muntele privirilor înalte şi al faptei, cu adevărat, preafericite, cu fulgerele minunilor ai strălucit ca soarele, luminând marginile lumii. Pentru aceasta prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta şi lăudându-te cu dragoste, te cinstim cu credinţă.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

În muntele faptelor bune suindu-te, te-ai închis pe tine într-o mică chilie, preafericite, fiind pe pământ strâmtorat prin sihăstrie; şi într-aripându-te, preaînţelepţeşte, cu cugetul desăvârşit te-ai suit către lărgimea cea dumnezeiască, fericite. Pentru aceasta ai tras la Înălţime pe cei căzuţi întru adâncurile ispitelor, făcând minuni, cuvioase; purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Auxentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca pe o Fecioară şi singură între femei, pe tine, ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericesc. Că întru tine S-a sălăşluit focul dumnezeirii şi alăptezi ca pe un Prunc pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngerilor şi al oamenilor, cu cuviinţă lăudăm Preasfântă Naşterea ta şi într-un glas împreună strigăm ţie: Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm, precum se cuvine, Mărirea ta, Preacurată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, văzându-L înălţat pe Cruce, mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu amar: Lumea se bucură, luând mântuire, iar inima mea arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti adâncul milei şi izvorul Cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă, precum se cuvine, dumnezeieştile Tale Patimi.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Auxentie

Troparul Sfântului Cuvios Auxentie, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmos:

Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înmulţind dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie şi iubirea cea lumească părăsind-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare a harului Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecatu-te-ai sub jugul cel bun al Domnului, cu înclinare de bunăvoie, Părinte Auxentie şi ai lucrat pământul faptelor bune, îngrăşându-l pe el cu lacrimi, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înstrăinându-ţi sufletul tău şi mintea de tulburările vieţii şi împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cuvine, cu neîncetate nevoinţe ai petrecut pe pământ, ca unul fără de trup, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine s-a văzut acum, Stăpână, călătoria cea dumnezeiască şi omenească cea nepricepută a lui Hristos, Care S-a născut ca Dumnezeu şi Om din tine, Curată, înnoind fiinţa mea.

 

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine, Înțelep­ciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit cu Puterea Crucii, ai nimicit pornirile demonilor şi măiestriile lor le-ai risipit, prin nevoinţe, înlăturând năvălirea lor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând pe pământ petrecerea îngerilor, cu osârdie te-ai nevoit a avea în rugăciune curăţire şi în priveghere încordare, Părinte Auxentie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând că pofta cea trupească pricinuieşte sufletelor venin de moarte, prin înfrânare ai omorât întărâtările ei, de Dumnezeu înţelepţite, Cuvioase Auxentie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce m-a zidit dintru începuturi din ţărână pe mine omul, Se zideşte pentru mine din pântecele tău, Preacurată, îndreptând căderea cea de demult.

Irmosul:

Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci în Tine, Înţelepciunea Cea Ipostatică a Tatălui, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruitor te-ai vădit împotriva duhurilor vicleniei cu lucrarea şi cu harul Sfântului Duh, Părinte Auxentie, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fugit-ai din tulburarea râurilor nelegiuirii, întărindu-te pe tine însuţi cu rugăciunea, purtătorule de Dumnezeu, preafericite; şi din Pârâul Desfătării ai băut cu vrednicie, prealăudate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sporind credinţa cea către Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai suit la Înălţimea Cerească a dumnezeieştii apropieri, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părinte, cu înţelepciune, alegând mai degrabă dumnezeiasca frumuseţe cea stătătoare, decât desfătarea cea deşartă a celor vremelnice, cu osârdie strigai: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiind lămurit că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul trupeşte, toţi credincioşii te numim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, dându-ţi numire potrivită cu firea lucrurilor.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Peste smintelile care îţi aţinteau calea, părinte, cu isteţimea cugetului şi cu curăţia sufletului ai trecut, fără vătămare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecut-ai viaţa, părinte, cu duh drept, nebăgând în seamă cele vremelnice, ci de cele veşnice pururea apropiindu-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta îţi este strălucită şi credinţa dreaptă; nevoinţa îţi este minunată şi cuvântul tău este dres cu harul, Cuvioase Auxentie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Având cuget cinstit, plin de învăţătură, pe tine, Preacurată, toţi te numim Născătoare de Dumnezeu şi cu dragoste te fericim.

 

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiu al luminii şi al zilei te-a arătat pe tine vieţuirea ta, fericite şi luminător în lume având pe Cuvântul vieţii, ca cel ce ai umblat cu bună cuviinţă, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcând din viaţă o cugetare la moarte şi în chip deosebit deprinzându-ţi mintea cu înţelepciunea, părinte, te-ai mutat către Înţelepciunea Cea Ipostatică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biserică a Domnului şi Cămară de mire te cunoaştem, Năstrapă, Sfeşnic şi Lespede, care ai avut Înscris în tine pe Cuvântul, Cel Ce din milostivire S-a Întrupat, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Îndulcindu-te cu înfrânarea, de Dumnezeu înţelepţite şi pofta trupului tău înfrânându-ţi-o, te-ai arătat sporind în credinţă. Şi ca un pom în mijlocul Raiului ai înflorit, Părinte Auxentie, Preasfinţite.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce erai rănit de dumnezeiasca dragoste a Stăpânului, Părinte, către Dânsul ai avut plecarea inimii tale cu totul nestrămutată, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind luminat, preaînţeleptule, cu Strălucirea Mântuitorului, ai înfruntat pe părtinitorul întunericului şi ai surpat pe stăpânitorii lumii strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea oamenilor, care oarecând s-a stricat, pentru depărtarea de la Dumnezeu, vrând Ziditorul Dumnezeu iarăşi să o înnoiască, S-a Sălăşluit în Pântecele tău, Preacurată, Una Prealăudată.

 

Cântarea a 8-a.

Irmos:

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce arătau simţăminte de dreaptă credinţă, în mijlocul văpăii, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutându-te cu totul la Dumnezeu ai scuturat plăcerea trupului şi ai luat lucrarea minunilor, cântând: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înfricoşător te-ai arătat demonilor, având pe Hristos Sprijinitor, a Cărui Cruce ridicând-o, i-ai urmat, cântând: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arhanghelul, arătându-se, grăieşte şi îţi vesteşte zămislirea Cuvântului Cea mai presus de cuvânt şi mântuitoare lumii, Preacurată, strigând: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce arătau simţăminte de dreaptă credinţă, în mijlocul văpăii, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu botezul tău, părinte, te-ai împreunat cu toată dumnezeirea; şi păzind curată vrednicia chipului, fericite, ai ajuns cu veselie la Strălucirea Cea Întreit Luminătoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum nu prin închipuire, nici prin oglindă priveşti, Sfinte Preacuvioase Părinte Auxentie, lumina dumnezeieştii atotputernicii; ci faţă către faţă te învredniceşti de lumina cea mai presus de cuget şi vederii lui Dumnezeu, preaînţeleptule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor, părinte, roagă-te să se mântuiască de toate necazurile, cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, ca toţi să te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rupe acum lanţurile greşelilor mele, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Izvorul milostivirii, Una de Dumnezeu Fericită şi mă umple de veselie, ca după vrednicie să te măresc pe tine.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Suindu-te în muntele privirilor înalte şi al faptei, cu adevărat, preafericite, cu fulgerele minunilor ai strălucit ca soarele, luminând marginile lumii. Pentru aceasta prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta şi lăudându-te cu dragoste, te cinstim cu credinţă.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

În muntele faptelor bune suindu-te, te-ai închis pe tine într-o mică chilie, preafericite, fiind pe pământ strâmtorat prin sihăstrie; şi într-aripându-te, preaînţelepţeşte, cu cugetul desăvârşit te-ai suit către lărgimea cea dumnezeiască, fericite. Pentru aceasta ai tras la Înălţime pe cei căzuţi întru adâncurile ispitelor, făcând minuni, cuvioase; purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Auxentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca pe o Fecioară şi singură între femei, pe tine, ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericesc. Că întru tine S-a sălăşluit focul dumnezeirii şi alăptezi ca pe un Prunc pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngerilor şi al oamenilor, cu cuviinţă lăudăm Preasfântă Naşterea ta şi într-un glas împreună strigăm ţie: Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm, precum se cuvine, Mărirea ta, Preacurată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, văzându-L înălţat pe Cruce, mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu amar: Lumea se bucură, luând mântuire, iar inima mea arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti adâncul milei şi izvorul Cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă, precum se cuvine, dumnezeieştile Tale Patimi.

Sf. Cuv. Auxentie, Maron şi Avraam

• Publicat de basilica.ro
• 14.02.2024

Calendar Ortodox 14 februarie

Sfântul Auxentie

Sfântul Auxentie a trăit în secolul al V-lea, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (403-450) şi a fost ostaş în garda acestuia.

Într-o zi a schimbat haina strălucitoare a gărzii imperiale cu haina călugărească. La început a trăit într-o stâncă din muntele Oxia (la aproximativ 5 km de Constantinopol).

Apoi, s-a statornicit în muntele Sinope de lângă Calcedon. Creştinii din satele învecinate au construit o chilie în vârful muntelui, de unde, printr-o fereastră mică, Auxenţiu îi povăţuia să facă fapte bune şi vindeca pe cei bolnavi.

Muntele acesta poartă şi astăzi numele Sfântului Auxenţiu. În anul 451 a participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, condamnând ereziile lui Eutihie şi Nestorie. A trecut la Domnul în anul 470.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Maron; a Sfântului Cuvios Avraam.

Tropar Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Sfântul Maron

Cuviosul Maron (secolul 5), îmbrățișând viața sub cerul liber, s-a stabilit pe vârful unui munte din Siria care era cinstit în chip deosebit de vechii elini și aflând acolo un templu al zeilor, zidit de aceia, l-a sfințit lui Dumnezeu și a locuit acolo, făcându-și un mic cort sub care numai arareori intra.

El a făcut multe mănăstiri, pe mulți prin nevoințe aducându-i la Dumnezeu. Prin rugăciune, cu darul lui Dumnezeu a vindecat boli, a alungat demoni și a oprit cutremure. După o scurtă boală, s-a mutat din viață în pace la ceruri.

Sfântul Avraam

Cuviosul Avraam a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare şi era din cetatea Cirului. Și-a ostenit trupul cu multă priveghere şi stare de toată noaptea încât a rămas mulţi ani imobilizat.

S-a stabilit apoi lângă muntele Libanului unde a fost persecutat de închinătorii la idoli care l-au îngropat în ţărân și au vrut să-l alunge din ținutul lor. Sfântul însă i-a covârșit prin bunătate, plătind dările pe care le datorau ei autorităților.

Din asemenea pricină făcându-se creştini, îndată au zidit şi biserică şi l-au silit pe el să le fie preot; iar cuviosul a rămas acolo trei ani şi bine povăţuindu-i pe ei către buna cinstire de Dumnezeu şi întărindu-i, iarăşi s-a întors la chilia sa, lăsându-le în locul său un alt preot.

Cu acest fel de bune şi lui Dumnezeu plăcute fapte strălucind cuviosul, a ajuns episcop al Careei, o cetate în Palestina, plină de idoli. Ducându-se acolo cu nenumărate osteneli, şi cu de Dumnezeu insuflate învăţături, a întors pe locuitori la buna cinstire de Dumnezeu în scurtă vreme şi i-a adus Domnului, prin faptă mai întâi învăţându-i. Iar împăratul Teodosie, încunoştiinţat de cele despre el, l-a chemat la Constantinopol, unde şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu după puțină vreme.