Principiile pedagogice ale Sfinților Trei Ierarhi

 

Sfinții Trei Ierarhi, mari teologi, oameni de ştiinţă, apărători ai credinţei şi mari dascăli ai creștinătății au contribuit la menţinerea unităţii Bisericii şi la educaţia copiilor şi a tinerilor. Cu toate că principile Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur au fost formulate cu secole în urmă, ele pot fi aplicate şi acum, neintrând în contradicţie cu niciun principiu al psihologiei sau al pedagogiei contemporane.
În operele de pedagogie ale celor trei mari dascăli ai lumii, ca factori principali în educaţia copiilor sunt menţionaţi părinţii. Ei sunt consideraţi dascălii principali, naturali, care au rolul de a modela comportamentul propriilor copii şi datoria de a-i creşte “întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).

„Educaţia creştină, după Sfântul Vasile cel Mare, slujeşte destinaţiei şi vocaţiei omului”, scrie Ieromonahul Teofan Mada, şi continuă “Natura, valoarea şi destinul omului  vor stabili scopul spre care va ţinti educaţia. Antropologia harului e temeiul pedagogiei antropologice teocentrice”1.

Viziunea celor trei mari Dascăli ai Bisericii asupra educaţiei este remarcabilă, cu o perspectivă asupra educaţiei hristologică, centrată pe Hristos. Pentru ei, educaţia nu este altceva decât cultivarea sufletului uman, având ca scop principal educarea copilului şi a tânărului conform cu principiile Evangheliei, „ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16, 26). Prin acest citat scripturistic înţelegem că omul înţelept este omul care s-a desăvârşit în învăţătura lui Dumnezeu, iar cel care posedă multă cunoştinţă nu are nicio valoare fără înţelepciunea lui Dumnezeu, de aceea, înainte de toate, părinţii au datoria să le insufle dragostea de Dumnezeu şi de Biserică.

Arhimandritul Antonie Stylianachis, în lucrarea sa intitulată “Principiile psihopedagogice ale Sfinţilor Trei Ierarhi”, aminteşte de îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur: “Să nu-mi spuneţi că nu trebuie să se ocupe de probleme duhovniceşti copiii… Se cuvine ca una din cele şapte zile ale săptămânii să-i fie consacrată Domnului Dumnezeului nostru. Când îi duceţi pe copii la teatru, nu obiectaţi că ar avea lecţii ori altceva mai bun de făcut, dar când e vorba să câştige ceva pe plan spiritual, să aibă foloase duhovniceşti, susţineţi că sunt ocupaţi cu altele…Dacă, de la început, copiii sunt îndepărtaţi de rău şi conduşi pe calea virtuţii, ei vor dobândi obişnuinţe bune şi o fire bună. Şi nu vor mai fi atraşi de lucrurile rele pentru că obişnuinţa respectivă îi va reţine în lucrarea faptelor bune”2.

Din experienţa mea de profesor de religie, ştiu că mulţi copii nu pot participa duminica la Sfânta Liturghie din cauza programului aglomerat de către părinţi, şi ne mai întrebăm de ce copiii nu mai sunt atât de ascultători faţă de părinţi şi profesori, atât de dornici să înveţe, de ce nu mai au răbdare în a rezolva diferite activităţi simple la prima vedere, de ce nu reuşesc să-l păstreze viu pe  Domnul Hristos în sufleţelul lor şi cu multă uşurinţă renunţă la a mai participa la orele de religie.

Sfântul Vasile cel Mare, “Pedagogul tinereţii”, subliniază că educaţia din  primii ani ai copilăriei este hotărâtoare în evoluţia de mai târziu a copilului şi a adultului de mâine. De aceea, noi, părinţii, joacăm un rol însemnat în educaţia lui, ca mamă, avem menirea să-l creaştem în învăţătura lui Hristos Domnul, iar, ca tată, în cuminţenie şi ascultare. Părinţii trebuie să-i fie copilului  lor educatori întru virtute, după învăţătura Sfântului Grigorie Teologul, căci “virtutea copiilor e slava părinţilor”. El spune că blândeţea părinţilor îi ţine întotdeauna în frâu pe copiii cei neascultători.

Sfinţii Trei Ierarhi insistă şi asupra importanţei pe care o au bândeţea, iertarea şi în ţelegerea în procesul educativ al copilului. Părinţii, după Sfântul Ioan Gura de Aur, trebuie să fie foarte atenţi la manifestările copiilor, să nu-i neglijeze, să-i ocrotească de toate patimile care le întunecă mintea, permanent întărindu-i în cele duhovniceşti, sufleteşti. Sfântul Apostol Pavel vorbind despre răsplata mamelor care dau copiilor o educaţie bună şi aleasă şi îi conduc spre virtute spune: “ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I Timotei 2, 15). Dacă învăţăturile bune sunt întipărite încă de la început, încă din copilărie, cu greu pot fi şterse, deoarece ele se întăresc, se întipăresc cu timpul în suflete sensibile  ale copiilor.

În mâinile voastre, dragi părinţi,  stau formarea şi dezvoltarea caracterului copiilor, chiar şi Sfântul Ioan Gură de Aur  vine în ajutorul acestei afirmaţii spunând „Ca nişte sculptori să depuneţi toată strădania, aşa încât să faceţi din copiii voştri minunate statui care să se asemene lui Dumnezeu. Vor deveni astfel, dacă scoateţi din ele orice lucru de prisos, dacă adăugaţi ceea ce trebuie, şi în fiecare zi le inspectaţi ca să vedeţi ce efect firesc au, ca să îl şergeţi…”3. Toate manifestările rele ale copiilor în zilele noastre se datorează educaţiei greşite şi neglijării cultivării lor sufleteşti.

Cu toţii ştim cât de important este să fim atenţi la comportamentul nostru ca părinte, căci acest comportament se oglindeşte în cel al copiilor noştri, care nu fac altceva decât să ne imite. Şi de aceea să fim cu băgare de seamă, dragi părinţi, la exemplul pe care îl dăm copiilor. Însuşi Sfântul Vasile cel Mare i-a urmat întru totul tatălui său, spune Stelianos Papadopoulos: “ Şcoală a purtării şi a virtuţii a fost tânărului elev, însuşi tatăl său, căruia repede a prins a urma. S-ar putea spune că întâia dovadă a înţelepciunii şi a virtuţii lui Vasile constă în încercarea lui de a urma tatălui său.”4

Să luăm aminte la aceste sfaturi duhovniceşti ale Sfinţilor Trei Ierarhi, care, cu toate că au fost aşternute în scris cu multe secole în urmă, ele ne sunt de folos şi acum în zilele noastre cele tulburi. Ele cu adevărat ne învaţă cum trebuie să ne creştem copiii pentru Dumnezeu.

Bibliografie
1. Ieromonah Teofan Mada, Omul şi educaţia în opera Sfântului Vasile cel Mare, Ed. Vremii, Cluj-Napoca, 2009, p.9
2. Arhimandrit Antonie I. Stylianakis, Principiile psihopedagogice ale Sfinţilor Trei Ierarhi pot fi aplicate şi în zilele noastre, Ed. Egumeniţa, 2012, p.16-17
3. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor, Ed. IBMBOR, Bucureşti, p.271
4. Stelianos Papadopoulos, Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, Ed. Bizantină, 2003, p.20