În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfântului slăvitului prooroc Isaia.
Sfântul
prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea
regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a şi fost tăiat cu
ferăstrăul, şi cu sfârşit mucenicesc şi-a săvârşit viaţa, fiind îngropat
la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe
care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Şi Dumnezeu a făcut
spre semn de a izvorât iarăşi acest izvor al Siloamnlui pentru acest
prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leşinând de sete, se ruga
lui Dumnezeu, Care l-a ascultat şi îndată a trimis Dumnezeu apă vie din
izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se
tâlcuieşte trimis. Şi în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puţurile
şi fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieşit puţină apă, când era
cetatea încercuită de vrăjmaşi, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă,
fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau
vrăjmaşii, de unde aveau iudeii apă să bea. Şi fiind înştiinţaţi că din
izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o şi au străjuit
Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa.
Drept aceea şi până astăzi fără de veste izvorăşte. Şi de vreme ce s-a
făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre
pomenirea lui, şi poporul l-a îngropat cu osârdie şi cu cinste aproape
de Siloam, ca să aibă şi după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor
sale îndulcirea apei.
Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoţilor, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Şi a făcut cale ocolită într-o parte şi într-alta, care are intrare neştiută de mulţi. Şi până astăzi este neştiută de cei mai mulţi dintre preoti, ca şi de tot poporul, căci acolo îşi ţinea regele aurul ce-i venea din Etiopia şi aromatele, adică miresmele cele scumpe. Şi de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David şi a lui Solomon preoţilor babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, şi minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinţilor săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmaşilor săi. Şi l-a făcut fără de rod din ziua aceea.
Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă şi ascuţită, şi se apropia a ajunge cu vârsta la bătrâneţe. Şi se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost aşezate mai pe urmă şi moaştele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Hristofor.
Sfântul
Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute
cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alţi
ostaşi într-un oraş din Răsărit unde au supus la chinuri pe toţi
creştinii ce i-au găsit. Deşi mare cât un uriaş la statură şi foarte
urât la faţă, lui Reprove (căci aşa îi era numele înainte) i s-a făcut
milă de aceşti oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat
lui Dumnezeu, şi a fost trimis la el îngerul Domnului, zicându-i:
"Reprove, îmbărbătează-te!" Şi cum a atins îngerul buzele lui, a grăit
el slobod. Şi intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe
creştini, şi erau rătăciţi pentru cele deşarte, de socoteau că cele fără
de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie,
către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de
şi-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea
împăratului lui, ca o nimica şi putredă fiind. Deci a trimis împăratul
la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor şi
înfricoşător, şi din pricina puterii lui nestăpânite şi nebiruite.
Aceşti slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune
dumnezeiască a odrăslit; şi mergând la împăratul, pe cale împuţinându-se
pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat şi
altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au
crezut în Mântuitorul Hristos, şi mergând la Antiohia au fost botezaţi
împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfinţitul mucenic
Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit
Hristofor.
Deci stând înaintea judecăţii împăratului, şi văzându-l împăratul şi îngrozindu-se, a căzut pe spate cu faţa în sus. Şi iarăşi venindu-şi în fire, socoti să-l amăgească cu vicleşug şi să-l îmblânzească cu momelile, şi cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe faţă. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la faţă, însă desfrânate şi gata spre stricăciune şi foarte ştiutoare în a înfierbânta şi a întărâta la porniri şi la pofte nestăpânite şi turbate pe bărbaţii tineri; dintre acestea una se chema Calinica şi cealaltă Achilina. Şi le-a poruncit să intre la dânsul, şi să se meşteşugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul şi el să le îndrăgească încât să-l despartă de credinţa Mântuitorului Hristos, şi să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învăţându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Şi stând ele înaintea împăratului şi mărturisind că sunt creştine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.
După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feţei lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimişi să prindă pe sfântul şi s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie ţintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul şedea liniştit ca şi cum s-ar fi aflat în odihnă şi povestea nişte lucruri minunate, de mulţi necrezute, dar de cei credincioşi crezute şi bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare şi preaînfrumuseţat, îmbrăcat în veşminte albe, încât întuneca şi soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare şi că împrejurul lui erau ostaşi purtători de foc, care se luptau cu nişte negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricoşat cu mânie întorcându-se, a biruit şi a călcat toată puterea vrăjmaşului. Atunci popoarele auzind acestea şi văzând şi pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut şi au trecut la credinţa în Mântuitorul Hristos, şi au scos pe sfântul din foc. Dar şi aceştia au fost tăiaţi de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârşit i-au tăiat capul.
Şi se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, şi la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.
Tot în această zi, pomenirea sfintelor două femei muceniţe, Calinica şi Achilina, ce au crezut prin sfântul mucenic Hristofor, care străpunse fiind cu frigări de la picioare până la umere, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Epimah şi Gordian.
Sfinţii aceştia mai sus arătaţi, Epimah şi Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinşi şi siliţi de către stăpânitorul cetăţii să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiţi cu felurite chinuri, iar la sfârşit li s-au tăiat capetele, şi aşa au luat cununile nevoinţei. Soborul lor se săvârşeşte în biserica sfântului mucenic Stratonic.
Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Nicolae cel nou din Vunena, care prin sabie s-a săvârşit.
Tot
în această zi, pomenirea mutării moaştelor sfântului Nicolae de la Mira
la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile
turcilor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Prooroc Isaia, Evanghelistul Vechiului Testament (9 mai)
Isaia se tâlcuiește „mântuirea lui Dumnezeu”
Condacul 1
Celui ce a proorocit de Stăpânul Hristos, Piatra mult slăvită a Sionului care urma a se pune în capul unghiului pentru a uni lumea într-una, Sfântului Prooroc Isaia îi cântăm aceste slove de laudă, căci văzând el prin descoperire dumnezeiească frumusețea Tronului Sfintei Treimi, șade acum la Picoarele Celui pe Care L-a vestit și aude rugăciunile noastre: Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Icosul 1
Ziditorul Îngerilor te-a luminat spre a grăi cu El și fiind părtaș la tainele duhovnicești primite prin descoperire te-ai făcut lumii lumină călăuzitoare, Sfinte Isaia, îndumnezeindu-te din timpul vieții vremelnice, iar noi te chemăm:
Bucură-te, trâmbiță a Duhului Sfânt;
Bucură-te, hrănitorul Bisericii;
Bucură-te, Evanghelistul Vechiului Testamet;
Bucură-te, vestitor al Noului Testament;
Bucură-te, cel ce ai pătruns tainele de negrăit ale Cuvântului;
Bucură-te, primind toată lumina deschizătoare a minții;
Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Condacul 2
Te-ai născut în Ierusalim din neamul seminției împăraților iudei, Sfinte Prooroc, și crescând în frica lui Dumnezeu ai învățat cu sârguință legea lui Dumnezeu căci Îl iubeai și Îl cinsteai ca Domn și Stăpân al tău: Aliluia!
Icosul 2
La vremea cuvenită te-ai însoțit cu o femeie cuvioasă care înainte de nuntă petrecea în feciorie în Casa Domnului, slujindu-I cu evlavie, în fapte bune și sfinte, rugându-se și ea neîncetat Celui pe care Îl cinsteai și tu, iar noi te rugăm primește darurile acestea:
Bucură-te, că soția ta ți-a zămislit fii de la Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai fericit de binecuvântările Lui;
Bucură-te, că ai zis: ”Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”;
Bucură-te, că El a căutat cu bunăvoință la cererile inimii tale;
Bucură-te, că erai iubit nespus de Domnul precum Tatăl își iubește fii cei cuminți;
Bucură-te, că erai curat ca lacrima în fața Lui;
Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Condacul 3
Cercetându-te Dumnezeu și găsind în tine un suflet alb, te-a făcut papirus pe care a început să Își aștearnă Cuvântul Lui: poruncă spre oameni și proorocii ale celor ce vor veni, iar tu, Sfinte Isaia, ai primit a fi hrisov împărătesc al Voii Domnului: Aliluia!
Icosul 3
Cuvântul lui Dumnezeu a coborât în inima ta iar tu l-ai primit, Sfinte Prooroc, și L-ai lăsat să îți pătrundă în minte, mărturisind apoi cu buzele ceea îți ce insuflase tainic Dumnezeu spre mirarea celor ce te laudă așa:
Bucură-te, că te-ai ridicat la înălțimea cerească;
Bucură-te, că te-ai așezat pe treapta îngerească a firii;
Bucură-te, că de acolo ai văzut toată zarea;
Bucură-te, că ți-ai unit înțelegerea minții cu flacăra din inimă;
Bucură-te, că ai dobândit înțelesul celor de neînțeles;
Bucură-te, că prin smerenie ai spart zidurile limitării cunoașterii;
Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Condacul 4
Zburând pe culmile nevăzute ale rugăciunii isihaste, adâncindu-te în abisul inimii ce ardea pomenind veșnic Numele lui Dumnezeu, te-ai învrednicit a-L vedea pe Acela sezând pe scaun preaînălțat, având Serafimii în jur cântându-I și te-ai înspăimântat că Îl veeai pe Domnul Savaot cu ochii tăi, temându-te de necurăția ta: Aliluia!
Icosul 4
Dar preacurata taină a Sfintei Împărtășanii s-a arătat proorocită înaintea ta, căci Îngerul Domnului a atins de buzele tale un cărbune aprins luat din Altarul din Cer și a zis: ”Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge Domnul fărădelegile tale și păcatele tale le va curăți” iar îngerii din jur cântau așa:
Bucură-te, că apoi Domnul a grăit către tine;
Bucură-te, că te-a întrebat: ”Pe cine voi trimite și cine va merge la poporul Meu?”;
Bucură-te, că I-ai răspuns: ”Iată, eu sunt Doamne. Trimite-mă pe mine!”;
Bucură-te, că te-a trimis Domnul la poporul Lui;
Bucură-te, că ți-a dat a-i îndemna la pocăință;
Bucură-te, că ți-a poruncit a-i pune să aleagă între pocăință și pedeapsa Lui cea dreaptă;
Acatistul Sfântului Prooroc Isaia, Evanghelistul Vechiului Testament (9 mai)
Isaia se tâlcuiește „mântuirea lui Dumnezeu”
Condacul 1
Celui ce a proorocit de Stăpânul Hristos, Piatra mult slăvită a Sionului care urma a se pune în capul unghiului pentru a uni lumea într-una, Sfântului Prooroc Isaia îi cântăm aceste slove de laudă, căci văzând el prin descoperire dumnezeiească frumusețea Tronului Sfintei Treimi, șade acum la Picoarele Celui pe Care L-a vestit și aude rugăciunile noastre: Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Icosul 1
Ziditorul Îngerilor te-a luminat spre a grăi cu El și fiind părtaș la tainele duhovnicești primite prin descoperire te-ai făcut lumii lumină călăuzitoare, Sfinte Isaia, îndumnezeindu-te din timpul vieții vremelnice, iar noi te chemăm:
Bucură-te, trâmbiță a Duhului Sfânt;
Bucură-te, hrănitorul Bisericii;
Bucură-te, Evanghelistul Vechiului Testamet;
Bucură-te, vestitor al Noului Testament;
Bucură-te, cel ce ai pătruns tainele de negrăit ale Cuvântului;
Bucură-te, primind toată lumina deschizătoare a minții;
Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Condacul 2
Te-ai născut în Ierusalim din neamul seminției împăraților iudei, Sfinte Prooroc, și crescând în frica lui Dumnezeu ai învățat cu sârguință legea lui Dumnezeu căci Îl iubeai și Îl cinsteai ca Domn și Stăpân al tău: Aliluia!
Icosul 2
La vremea cuvenită te-ai însoțit cu o femeie cuvioasă care înainte de nuntă petrecea în feciorie în Casa Domnului, slujindu-I cu evlavie, în fapte bune și sfinte, rugându-se și ea neîncetat Celui pe care Îl cinsteai și tu, iar noi te rugăm primește darurile acestea:
Bucură-te, că soția ta ți-a zămislit fii de la Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai fericit de binecuvântările Lui;
Bucură-te, că ai zis: ”Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”;
Bucură-te, că El a căutat cu bunăvoință la cererile inimii tale;
Bucură-te, că erai iubit nespus de Domnul precum Tatăl își iubește fii cei cuminți;
Bucură-te, că erai curat ca lacrima în fața Lui;
Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Condacul 3
Cercetându-te Dumnezeu și găsind în tine un suflet alb, te-a făcut papirus pe care a început să Își aștearnă Cuvântul Lui: poruncă spre oameni și proorocii ale celor ce vor veni, iar tu, Sfinte Isaia, ai primit a fi hrisov împărătesc al Voii Domnului: Aliluia!
Icosul 3
Cuvântul lui Dumnezeu a coborât în inima ta iar tu l-ai primit, Sfinte Prooroc, și L-ai lăsat să îți pătrundă în minte, mărturisind apoi cu buzele ceea îți ce insuflase tainic Dumnezeu spre mirarea celor ce te laudă așa:
Bucură-te, că te-ai ridicat la înălțimea cerească;
Bucură-te, că te-ai așezat pe treapta îngerească a firii;
Bucură-te, că de acolo ai văzut toată zarea;
Bucură-te, că ți-ai unit înțelegerea minții cu flacăra din inimă;
Bucură-te, că ai dobândit înțelesul celor de neînțeles;
Bucură-te, că prin smerenie ai spart zidurile limitării cunoașterii;
Bucură-te, Sfinte Prooroc Isaia, și ridică-ne la înălțimea cerească pentru a dobândi vederea celor dumnezeiești!
Condacul 4
Zburând pe culmile nevăzute ale rugăciunii isihaste, adâncindu-te în abisul inimii ce ardea pomenind veșnic Numele lui Dumnezeu, te-ai învrednicit a-L vedea pe Acela sezând pe scaun preaînălțat, având Serafimii în jur cântându-I și te-ai înspăimântat că Îl veeai pe Domnul Savaot cu ochii tăi, temându-te de necurăția ta: Aliluia!
Icosul 4
Dar preacurata taină a Sfintei Împărtășanii s-a arătat proorocită înaintea ta, căci Îngerul Domnului a atins de buzele tale un cărbune aprins luat din Altarul din Cer și a zis: ”Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge Domnul fărădelegile tale și păcatele tale le va curăți” iar îngerii din jur cântau așa:
Bucură-te, că apoi Domnul a grăit către tine;
Bucură-te, că te-a întrebat: ”Pe cine voi trimite și cine va merge la poporul Meu?”;
Bucură-te, că I-ai răspuns: ”Iată, eu sunt Doamne. Trimite-mă pe mine!”;
Bucură-te, că te-a trimis Domnul la poporul Lui;
Bucură-te, că ți-a dat a-i îndemna la pocăință;
Bucură-te, că ți-a poruncit a-i pune să aleagă între pocăință și pedeapsa Lui cea dreaptă;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.