Sinaxar 22 Iunie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Eusebie, episcopul Samosatelor (+ 380).

Acesta a trăit în zilele împăratului Constantie, fiul lui Constantin cel mare, şi era râvnitor fierbinte al drept-slăvitoarei credinţe, şi avea atâta vitejie a sufletului, şi atâta defăima lucrurile acestea trecătoare, şi se nevoia ca să se sporească dreapta credinţă şi Ortodoxia, măcar că împăratul avea gând împotrivă, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci când îl înfricoşa şi îl înspăimânta Constantie că-i va tăia mâna dreaptă, de nu va scoate alegerea cea făcuta de marele Meletie, care era la dânsul, el a întins amândouă mâinile, primind cu bucurie mai degrabă tăierea lor, decât să dea alegerea cea cerută. Pe acest preacuvios părinte al nostru, în urma lui Constantie şi a lui Iulian, căzând Valens în boala relei credinţe ariene, l-a scos din scaunul său şi l-a osândit să fie izgonit la apa Dunării. Dar după moartea lui Valens s-a întors sfântul la Samosata, episcopia sa, care se afla în Siria, aproape de râul Eufratului, în Mitropolia Edesei. Apoi după multe lupte şi biruinţe ce făcuse în aceleaşi lupte, şi-a aflat sfârşitul mucenicesc, că aruncând o femeie făcătoare de rele şi ariană, cu o cărămidă, de sus de pe un acoperiş, lovi pe sfântul în cap, pe care încă mai înainte de a muri, sfântul a iertat-o, urmând Stăpânului său şi întâiului Mucenic Ştefan. Deci se face soborul şi praznicul lui în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, aproape de cea a Adrianilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Zinon şi Zinas, sluga lui (+ 304).

Aceştia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se numea Eman. Zinon se afla ostaş cu rânduială, având pe Zinas slugă, şi aflând pe Maxim guvernatorul că jertfea idolilor, s-au declarat şi s-au arătat cine sunt; pentru care Zinon a fost bătut cu vine de bou, iar el stând aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul, l-a răsturnat. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, apoi fiind băgat în temniţă, i s-au pus picioarele în butuc, unde intrând Zinas şi fericind şi sărutând legăturile lui, a fost închis şi el din porunca guvernatorului. După aceea au fost scoşi iarăşi la întrebare, şi nevrând a se lepăda de Hristos, au fost supuşi la nenumărate şi felurite chinuri, iar la urmă li s-au tăiat capetele cu sabia. Şi se face praznicul lor, în sfânta mucenicie a Sf. Gheorghe la Chiparisie.

En français, d'après le Synaxaire du Père Macaire de Simonos-Petras (Mont Athos):

Ces Saints Martyrs étaient originaires de Philadelphie en Arabie *. Zénon servait dans l'armée romaine au temps de la persécution de Maximien. Désirant témoigner de sa foi au Sauveur par le sacrifice de sa vie, il distribua ses biens aux pauvres et libéra ses esclaves, puis il alla se présenter devant le gouverneur Maxime, célebre pour son zele dans le culte des idoles, suivi de son serviteur Zénas qui lui était resté attaché. D'une voix assurée Zénon reprocha au magistrat de dépenser en vain ses efforts pour ces illusions que sont les dieux paiens. Maxime ordonna aussitôt aux gardes de le flageller a coups de nerfs de boeuf; mais, bien qu'il fut retenu par les soldats, Zénon put étendre la jambe et renverser l'autel des idoles. Maxime, hors de lui, le fit alors étendre sur le chevalet pour lui déchirer les flancs, puis on frotta ses plaies avec du sel et du vinaigre avant de le jeter en prison, les pieds enserrés dans un étau jusqu'au quatrieme trou. Zénas, étant parvenu a s'introduire dans la prison, supplia son maître de ne pas etre séparé de lui, et, sur l'ordre de Maxime, il fut enfermé dans le meme cachot. Les deux valeureux athletes de la piété, soumis a l'interrogatoire, refuserent de renier le Christ, aussi furent-ils fustigés sans pitié, et on appliqua des tringles incandescentes sur la poitrine de Saint Zénon. Les bourreaux les suspendirent ensuite par les aisselles et leur attacherent de lourdes pierres aux pieds, puis ils les précipiterent dans une fosse embrasée et répandirent de l'huile sur leur corps. Comme ils avaient été miraculeusement préservés par la Grâce, ils remporterent la couronne de la victoire en étant décapités.

* L'ancienne Rabba des Ammonites, sur la riviere Jabboq (cf II Rois 12:26), aujourd'hui Amman en Jordanie. Elle fut hellénisée et reçut ce nom sous Ptolémée II Philadelphe (285-246 av. J.C.)

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pombian, care în mare fiind aruncat s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Galation, care în mare fiind aruncat s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenice Iuliani (Iuliana) şi Satornin fiul ei, care prin foc s-au săvârşit.

Sfânta Iuliana a fost aruncată în foc împreună cu copilul ei pentru vina de a fi fost creştină.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Paulin, episcop de Nola (Italia - regiunea Campania, provincia Napoli).

Sfântul nostru Părinte Paulin s-a născut la Bordeaux, în jurul anului 353, într-o familie din înalta aristocraţie romană, proprietară de terenuri întinse în Galia, în Campania şi în Spania. A primit o educaţie rafinată în anturajul lui Ausonius, cel mai mare orator al acelei vremi şi a excelat atât de mult în arta poetică încât este cinstit drept unul dintre cei mai mari poeţi ai creştinătăţii latine. Abia ajunsese la vârsta adultă că i-au şi fost încredinţate înalte sarcini politice: deveni membru al Senatului, primi demnitatea de consul şi chiar sarcina de guvernator al Campaniei (380). Instalat pentru ceva timp în Spania cu afaceri, s-a căsătorit cu bogata matroană Therasia, apoi reveni să se stabilească pe pământurile regiunii Acquitaine, împărţindu-şi timpul între administrarea afacerilor sale si activităţile literare. Întâlnirea cu Sfântul Victriciu de la Rouen (cf. 7 august) şi cu Sfântul Martin de la Tours (cf. 11 noiembrie), care îl vindecă de o boală la ochi, precum şi un pelerinaj la mormântul Sfântului Felix la Nola, în Campania, dar mai ales influenţa salutară a lui Delfin, Episcop al oraşului Bordeaux, îl făcură să conştientizeze zădărnicia vieţii sale mondene şi să se îndrepte către Dumnezeu. Botezat de Crăciun în anul 389 de către Delfin, începu de îndată să ducă o viaţă ascetică şi să se îndepărteze de bunurile acestei lumi.

Instalat în Spania timp de patru ani, a fost hirotonit preot împotriva voinţei sale, la Barcelona, în urma presiunilor poporului care îi admira virtuţile (393). În timpul acestei şederi, pierderea fiului său nou-născut îi spori şi mai adânc credinţa şi renunţarea sa la lume şi începu să îşi vândă averea pentru a câştiga bunurile cereşti. "Cu ajutorul bogăţiilor mele, scrie el, am cumpărat dreptul de a-mi purta crucea ; cu toate bunurile mele pământeşti am plătit nădejdea cerului ; căci nădejdea şi credinţa valorează mai mult decât bogăţiile trupului". Apoi, întorcându-se în Aquitaine, îşi eliberă sclavii, dădu săracilor recoltele din hambare iar banii obţinuţi din vânzarea pământurilor şi caselor sale îi folosi pentru a răscumpăra prizonieri şi a-i ajuta pe cei nevoiaşi. De acolo se duse la Milano unde îl întâlni pe Sfântul Ambrozie (cf. 7 decembrie), pe care îl considera ca un părinte spiritual, apoi la Roma, unde admiraţia pe care mulţi i-o purtau pentru încreştinarea lui atrase invidie din partea unor înalte feţe preoţeşti, însuşi Papa primindu-l cu răceala. Iar dintre membrii aristocraţiei, cei rămaşi păgâni îi considerau această viaţă în pocăinţă drept o extravaganţă, reproşând lui Paulin faptul de a fi lipsit Statul de serviciile sale. În timp ce Sfântul era criticat de toţi oamenii epocii, el era lăudat de oamenii lui Dumnezeu : Sfântul Martin spunea despre el că era aproape singurul om din lume care să pună în aplicare toate preceptele evanghelice, iar Sfântul Ieronim îi scrise pentru a-i da sfaturi despre viaţa ascetică.

Sfântul Paulin se retrase atunci la Nola, unde organiză o comunitate de asceţi, pe lângă ospiciul pe care îl construise pentru pelerinii săraci cu ocazia primului său pelerinaj. Soţia sa, cu care de când se convertise trăia ca frate şi soră, se instală în apropiere, ajutându-l în toate actele sale de milostenie. Lepădat de toate bunurile sale, purta un ciliciu de pocăinţă din păr de cămilă, mânca la căderea serii o bucată de pâine cu ierburi şi legume într-un vas de lut, dedându-se cu punctualitate rugăciunilor şi imnurilor, fie noapte fie zi. În fiecare an, de 14 ianuarie, mulţimi de pelerini veneau acolo pentru a cinsti sărbătoarea Sfântului Felix în marea bazilică pe care Paulin o construise, cu un loc destinat botezurilor şi cu numeroase clădiri pentru găzduire. Dar renumele omului lui Dumnezeu atrăgea şi el tot atâţia vizitatori, aristocraţi evlavioşi sau asceţi, precum Sfânta Melania cea Bătrână şi apoi nepoata sa Sfânta Melania cea Tânără. Deşi retras şi ducând o viaţă de pocăinţă, Paulin nu îşi abandonă activitatea poetică şi continuă să întreţină o vastă corespondenţă cu marii oameni ai Bisericii din acea vreme : printre alţii Sfântul Augustin, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Sulpiciu Sever, precum şi cu înalte personalităţi din Galia şi de la Roma cărora le insufla virtuţile Evangheliei.

În anul 409 fu numit Episcop de Nola şi îşi îndeplini misiunea într-o perioadă deosebit de tulburată. În anul următor, după cucerirea Romei, barbarii intrară în Nola şi îl arestară pe Sfântul Episcop care, întărit printr-o viziune a Sfântului Felix, îi înfruntă cu mult curaj. În închisoare el înălţă această rugăciune : "Doamne, să nu fiu chinuit nici pentru aurul nici pentru arginţii mei, căci Tu ştii unde sunt toate bunurile mele". Se spune că s-ar fi dat chiar sclav barbarilor pentru a răscumpăra pe tănărul fiu al unei văduve sărmane. Rezumând activitatea sa de păstor de oameni, biograful său scrie : "Nu încercă să impună frică, ci se sili să se facă iubit de toată lumea. Cum insultele de care avea parte îl lăsau indiferent, nimic nu putea să îl mânieze. Nu separa niciodată mila de dreptate iar dacă era obligat să pedepsească, o făcea asemeni unui tată care educă. Viaţa sa era un model de operă de binefacere iar felul său de a-i primi era pentru cei încercaţi uşurare. Nu era nimeni dintre cei depărtaţi de el care să nu-şi doreasca să se apropie de dânsul şi nimeni nu trăia fericirea de a vorbi cu el fără să îşi dorească să nu se mai despartă niciodată de el". Înşişi împăraţii aveau o atât de mare consideraţie pentru el încât îl convocară la un Sinod ţinut la Ravenna, pentru ca el sa decidă între cei doi pretendenţi la succesiunea Papei Zosima (419).

Venind zilele din urmă ale preafericitului, pe când suferea de o boală gravă, Sfinţii Ianuarie si Martin i se arătară pentru a-i anunţa apropiata sa izbăvire. Sluji Dumnezeiasca Liturghie, pe un altar ridicat lângă patul său, împreună cu doi Episcopi ce veniseră sa-l viziteze şi chemă la Sfânta Împărtăşanie pe toţi penitenţii pe care îi îndepărtase de la ea apoi adresă o rugăciune fierbinte lui Dumnezeu, cu mâinile ridicate spre cer. Datorită unei sume de bani aduse în mod providenţial de un preot, el rambursă datoria pe care o contractase pentru a face haine săracilor apoi, după ce şi-a luat rămas bun de la feţele bisericeşti rostind urări de pace, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului, în noaptea de 22 iunie 431. Sfintele sale moaşte se odihnesc astăzi în Catedrala de la Nola.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

22 iunie Pomenirea Sfîntului Sfinţit Mucenic Eusebie, Episcopul Samosatelor 

      Acest sfînt Eusebie a fost un mare luptător împotriva ereziei ariene. Cînd scaunul mitropolitan al Antiohiei a devenit vacant, la stăruinţele Sfîntului Eusebie în el afost ridicat marele Meletie. Meletie, el însuşi ajuns sfînt, a fost un luminător puternic al Ortodoxiei, căruia, după sfînta lui adormire, marele Sfînt Ioan Gură de Aur i-a închinat predici de foc. Dar aceasta nu înseamnă că necuraţii arieni, pe timpul vieţii lui, nu au reuşit să îl alunge pe sfîntul patriarh Meletie din scaunul lui de la Antiohia. După ce răul fiu al Marelui Constantin a murit, şi mai răul fiu al lui, Iulian Apostatul, a luat tronul imperiului, în timpul prigoanelor Apostatului, viteazul sfînt Eusebie şi-a dezbrăcat straiul lui arhieresc, l-a pus în loc pe cel de soldat simplu, şi astfel înarmat a cutreierat în lung şi în lat Siria, Fenicia şi Palestina, cercetînd pretutindeni Biserica lui Hristos, întărind-o, vindecînd-o şi mîngîind-o pe ea. În aceste sfinte nevoinţe ale cercetării Bisericii Sfîntul Eusebie a rînduit peste tot ceea ce era de trebuinţă: el a hirotonit preoţi, diaconi, citeţi, iar în unele locuri a sfinţit ierarhi. După ce blestematul Apostat a pierit cu sunet, Sfîntul Eusebie l-a sfătuit pe Meletie să cheme un sinod la Antiohia, lucru care s-a întîmplat în anul 361. La acest sinod au fost prezenţi douăzeci şi şapte de episcopi. Erezia ariană a fost anatematizată încă o dată, şi din nou s-a confirmat şi s-a consfinţit Ortodoxia, aşa cum se făcuse şi la Primul Sinod a Toată Lumea de la Niceea, de cu treizeci şi şase de ani mai înainte [325]. Pe lîngă Sfinţii Eusebie şi Meletie, în acest sfînt sinod a mai strălucit şi Sfîntul Pelaghie al Laodiceei, bărbat recunoscut încă din viaţă pentru sfinţenia vieţii, feciorelnicie şi asprimea nevoinţelor. Acest sfînt sinod s-a ţinut în vremea domniei dreptului împărat Iovian. Însă Iovian a murit curînd, iar în locul lui a urcat pe tron răul Valens, iar prigoanele împotriva Bisericii lui Hristos au izbucnit din nou. Sfîntul Meletie a fost surghiunit în Armenia, Eusebie în Tracia, iar Pelaghie în Arabia. După Valensa urmat Graţian şi odată cu el şi o libertate a Bisericii, în care cei trei sfinţi ierarhi au fost rechemaţi din exil. Astfel, Meletie s-a reîntors în scaunul de la Antiohia, Eusebie în cel de la Samosata, iar Pelaghie în scaunul Laodiceei. În acel timp multe parohii şi eparhii erau fără preoţi şi ierarhi, şi de aceea Sfîntul Eusebie cu rîvnă dumnezeiască a grăbit să afle păstorii cei buni pentru turma Domnului. Cînd a ajuns în cetatea Doliche spre a sfinţi acolo pe Marin, episcopul cel ales într-un glas de poporul credincios, un necurat eretic a aruncat cu o ţiglă grea de ceramic în capul sfîntului şi l-a rănit de moarte. Aşa a trecut la cele veşnice acest marezilot al Sfintei Biserici şi al Ortodoxiei, acest mare sfînt al ei, spre a se odihni veşnic în fericita împărăţie. Sfîntul Eusebie muceniceşte şi-a încheiat mucenicia vieţii la anul 379.

•

Pomenirea Sfinţilor Mucenici Zeno şi Zenas

      Zeno a fost ofiţer roman staţionat în cetatea Filadelfiei din Arabia, iar Zenas eraordonanţa lui. Cînd au izbucnit persecuţiile împotriva creştinilor de sub împăratul Maximian, Sfîntul Zeno s-a înfăţişat cu îndrăzneală înaintea comandantului Maxim  şi-a mărturisit credinţa întru Unul Domnul Dumnezeu Cel Viu şi l-a sfătuit pe Maxim să se lepede şi el de prosteasca închinare la idoli şi să îmbrăţişeze credinţa cea adevărată. Dar comandantul înfuriat l-a aruncat pe Zeno în închisoare. Cînd la el a venit Zenas, credincioasa lui ordonanţă, s-a poruncit şi arestarea lui. Ei au fost amîndoi după aceea torturaţi bestial şi aruncaţi în foc, în care păgînii turnaseră mult ulei. Sfintele lor suflete au luat astfel cununa muceniciei şi a veşnicei slave în împărăţia lui Hristos, iar sfinţitele lor rămăşiţe au fost luate de credincioşi şi îngropate cu cinste în sfînta Biserică a Sfântului Mare Mucenic Gheorghie, de la un loc ce se numea Cyparisson.

•

Cîntare de laudă la Sfinţii Eusebie, Meletie şi Pelaghie

      Biserica fără păstori nu rămîne nicicînd, Nici fără suferinţă, nici fără eroi. Cînd necurata sabie a noului Goliat s-a ridicat din nou, Păstorul Samosatelor zid în fruntea turmei s-a pus. Eusebie şi Meletie cel împreună cu dînsul, Ca două stele au strălucit, iar lîngă ei, Pelaghie. Ziloţi ai Ortodxiei ei au fost, Sfinţi slăviţi ai Bisericii lui Hristos. Pe atunci creştinii mureau pentru credinţa lor, Sau chinuiau îndelung, ani în şir, şi o viaţă. Chinul lor îndoit era: Aici, de la necuraţii eretici, Şi de la împăraţii nebuni, din cealaltă parte. Greu este sufletul a-ţi păzi Şi adevărul lui Dumnezeu Mereu sus a-L ţine, Cînd din toate părţile eşti împresurat De minciuni diavoleşti Şi de ameninţarea cu moartea. Dar printre neghine au răsărit şi Trei ierburi înmiresmate, Busuioc nobil, imortelă, şi colilie aleasă, Aceşti trei sfinţi ierarhi, Al căror nectar destul a fost Pentru toată otrava lumii. Eusebie ca un zilot viaţa şi-a trăit, Şi moarte a luat mucenicească. O Sfinte Părinte Eusebie Ierarhe, Plăcutule al lui Dumnezeu, Roagă-te lui Hristos Dumnezeu Ca să se mîntuiască sufletele noastre!

•

Cugetare

       De ce îngăduie Dumnezeu să vină asupra Dreptei Credinţe atîtea urgii şi necazuri, pe cînd pe eretici şi păgîni îi lasă pururea să se bucure de tihnă şi de pace? De ce?, întreabă şi Sfîntul loan Gură de Aur, şi tot el răspunde îndată: „Aşa ca să vezi slăbiciunea păgîneştii şi ereticeştii credinţe, care se descompune de la sine, fără să o atace nimeni, şi ca să vezi tăria Adevăratei Credinţe care, lovită, scuipată şi pururea însîngerată din toate părţile fiind, îndură toate cu pace şi chiar creşte şi se înmulţeşte sănătoasă în pofida tuturor drăceştilor vrăjmaşi [...] De aceea, în disputele cu păgînii sau cu obraznicii iudei, destul este ca să arătăm, spre dovada sfintei ei puteri, că Ortodoxia, supusă veşnic prigonirilor pînă la ucidere şi sînge,veşnic a rămas deasupra, şi biruitoare," chiar şi cînd întreaga lume s-a pornit împotriva ei. Sfîntul Isaac Şirul zice: „Minunata dragoste de oameni a lui Dumnezeu se vede atunci cînd omul se află în primejdii mari şi în chinuri pasibile să-i zdruncine nădejdea. De abia atunci se arată pe faţă puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor. Căci omul niciodată nu recunoaşte puterea lui Dumnezeu atunci cînd petrece mereu în linişte şi în libertate.

•

Luare aminte

       Să luăm aminte la tainica amuţire a lui Zaharia, Marele Preot (Luca l:)La cum Zaharia nu a crezut glasul îngerului lui Dumnezeu care i-a zis că femeia lui cea vîrstnică îi va zămisli prunc la adîncile ei bătrîneţi, şi la cum el a fost lovit cu muţenie din această pricină, după cuvîntul îngerului; La cum şi eu sînt ca şi lovit de muţenie cînd nu grăiesc îndestul tainele minunilor lui Dumnezeu din pricina credinţei mele celei prea puţine.

•

Predică

         Despre cum leneşul mereu îşi găseşte scuze. Cel leneş pune pricini şi zice: „Afară este un leu, aş putea să fiu sugrumat înmijlocul uliţelor. "(Pildele lui Solomon 22 : 13). Ca să-şi îndreptăţească lenea lui, cel leneş scoate mereu în faţă greutăţile şi impedimentele sarcinilor pe care trebuie să le ducă, mărindu-le fără de măsură gravitatea. Dacă îl supără vecinul, el va zice că îl supără întreg satul; dacă observă un tremur al frunzelor, el va zice că nu iese la cîmp deoarece furtuna aproape că a şi izbucnit; dacă în faţa pragului lui se află un iepure, el va zice că afară este un leu care aşteapăt să-l înşface! Dar el nu zice toate acestea decît pentru că nu vrea să iasă din casă, şi pentru că vrea să îşi amîne mereu munca. Lenea este ceva cu totul nenatural omului. Natura însăşi a omului este permanenta activitate; omul mereu caută să se îndeletnicească cu ceva, să fie mereu ocupat, să lucreze, să zidească. Lenea este semnul sigur al desfigurării naturii omului. Că lenea este un păcat şi un viciu se vede limpede din aceea că omul activ nu îl invidiază niciodată pe cel leneş, pe cînd cel leneş întotdeauna îl invidiază pe cel activ; tot aşa cum omul cumpătat nu îl invidiază niciodată pe cel beţivan, pe cînd beţivanul îl va invidia întotdeauna pe omul căruia nu-i plac destrăbălările. O Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Lucrătorule Cel de-a pururea, mîntuieşte-ne pre noi de cea întunecată şi păcătoasă patimă a lenii care ne înstrăinează de chipul ce Tu ne-ai dăruit, spre asemănarea cu Tine, o Stăpîne a toate! Insuflă întru noi pre Duhul Tău Cel Sfînt, Cel pururea lucrător şi de viaţă şi bucurie dătător. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci,Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat şi pe cea neumblată o a trecut Israel şi cântare a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu lumina cea mai desăvârşită şi împreunându-te cu cetele preoţeşti, fericite şi fiind împodobit cu bune laude ale mucenicilor, păzeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta, Fericite Mucenice Eusebiu, îmbunând pe Hristos pentru noi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Încă din tinereţe fiind aprins de dragostea lui Hristos, ai supus poftele trupului la puterile sufletului cele sfinţite, preafericite; şi arătându-te vas sfinţit ca un uns cu mirul harului, ai păstorit poporul întru cuviinţă, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Duhul te pune înainte mai mare păstor pe tine, care ai risipit negura ereticilor cu cuvinte purtătoare de lumină, înţelepte şi arăţi limpede cărarea cea dreaptă celor ce umblă pe dânsa cu cuviinţă, Mare Mucenice Eusebiu, luminătorule al sufletelor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, binecuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, binecuvântează pe cei ce te binecuvântează, Preacurată şi-i umple de virtuţi dumnezeieşti şi-i întăreşte a cânta Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Frica Ta, Doamne...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-ai blând şi fără de răutate, cu cuget smerit şi cumpătat şi plin de dragoste dumnezeiască, te-ai împodobit la sfârşit cu cununa mucenicilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat cu podoabele cele din sângiuri, Mucenice Eusebiu Preasfinţite, luminat ai alergat la Sfintele Sfintelor, încununat cu slavă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înfruntând hulele lui Arie, celui ieşit din minte, fericite, ai răbdat izgoniri şi moarte foarte silnică; pentru aceea te-ai învrednicit de slava cea nemuritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu voia Tatălui ai născut pe Cuvântul, prin venirea Duhului, Preasfântă Maică Fecioară, slava arhiereilor; pentru aceea te lăudăm.

Irmosul

Frica Ta, Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi şi fii nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cuvinte, din munte umbros, din Una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, proorocul mai înainte a cunoscut că ai să Te întrupezi şi cutremurându-se slăvea puterea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sarea învăţăturilor tale dulci, înţelepte, ai încetat putreziciunea înşelăciunii şi pe cei ce boleau de eresul credinţei cele rele, i-ai însănătoşit, Fericite Mucenice Eusebiu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptat-ai poporul către limanul mântuirii, înecând credinţa cea arienească, în noianul sângiurilor tale, păstorule şi mucenice, podoaba arhiereilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stea luminoasă ai răsărit în lume, cu lumina sfintelor tale dogme, luminând cugetele dreptcredincioşilor, preafericite; pentru aceasta cu credinţă te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu gura şi cu limba şi cu inima te mărturisesc pe tine, Preacurată Maica Ziditorului şi te rog luminează-mi sufletul, care este întunecat de păcate.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta în inimile noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu învăţăturile tale, fericite, întărind cugetele dreptcredincioşilor ai răbdat izgonirile pentru dreapta credinţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp Ortodoxiei, izvorul tămăduirilor şi întărirea Bisericilor, te ştim pe tine, Preaînţelepte Ierarhe Eusebiu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu legiuiri dumnezeieşti întărind prin har pe cei fără de lege, ai suferit moarte nedreaptă, de mână fără de lege.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Purtând făclia cea dumnezeiască te-ai cunoscut sfeşnic luminător, Născătoare de Dumnezeu, luminând toate marginile pământului.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduit-ai pe Mântuitorul, Cuvântul Cel de o fiinţă şi dimpreună fără de început cu Tatăl, pierzând socoteala cea deşartă a nebuniei celei necurate a lui Arie, Sfinte Mucenice Eusebiu, cel ce eşti zid tare şi nesfărâmat împrejurul credincioşilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu stropirea cinstitelor tale sângiuri vopsindu-ţi ţie porfiră împărătească, ai încăput, părinte, cu bucurie la împărăţiile cele dumnezeieşti, ca să stai înaintea Împăratului veacurilor, Preafericite Eusebiu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un trandafir, ca un crin cu miros foarte bun, ca un rai al lui Dumnezeu te-ai arătat, având în mijlocul tău lemnul vieţii, pe săditorul tuturor şi Domnul şi acum ne umpli pe noi de buna mireasmă a dumnezeiescului Duh, Sfinte Eusebiu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pricepând grăitorii de Dumnezeu prooroci, adâncimea cea nemărginită a tainei tale, aievea o au arătat pe ea mai înainte prin semne şi prin proorocii dumnezeieşti, că ai Întrupat pe Cuvântul Tatălui în chip mai presus de cuvânt, Preacurată Fecioară.

Irmosul

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona, mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Petrecând întru sfinţenie cu dreaptă credinţă şi trecând calea muceniciei ai stins jertfele cele idoleşti, Sfinţite Mucenice Eusebiu; ci ca unul ce ai îndrăznire către Hristos Dumnezeu, roagă-L ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecând în laude şi în rugăciuni, ierarhe, ai adormit patimile şi te-ai arătat păzitor priveghelnic nouă credincioşilor, celor ce te lăudăm pe tine cu credinţă şi săvârşim pomenirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te mucenic şi ierarh, dumnezeieşte ai câştigat cele cereşti şi stai înaintea scaunului Ziditorului, strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsărit-ai zori, propovăduind pe Iisus Hristos, Cel Ce a strălucit din Tatăl mai înainte de Luceafăr, luminătorule al Bisericii, podoaba ierarhilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legile firii minunat le înnoieşti prin naşterea ta, Fecioară şi ne înnoieşti pe noi, care suntem stricaţi de călcarea cea rea a poruncii; pentru aceea după datorie te lăudăm.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un ierarh şi mucenic, roagă pe Mântuitorul tuturor împreună cu ierarhii şi cu mucenicii, ca să aflăm noi milă, Mucenice Eusebiu, sfinţite propovăduitorule.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind încuviinţat întru buna cunoştinţă de sineţi şi păstorind turma cea sfinţită cu toiagul cuvintelor, ai gonit fiarele eresurilor, preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înfruntând tu, Sfinţite Eusebiu, pe ereticii cei îngreunaţi de înşelăciuni, fără dreptate ai fost omorât de ei, nevoindu-te foarte tare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o mai înaltă a dumnezeieştilor înălţimi, ai născut pe Cuvântul cel Preaînalt, Care a ridicat de la pământ firea cea surpată a oamenilor, Prealăudată Fecioară.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând-o, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicitu-te-ai, părinte, a vedea cele de departe, cum nădăjduia sfinţitul tău suflet şi te-ai sălăşluit către lumina cea neapropiată, bucurându-te.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai frumos cu cântările cele de Dumnezeu, cu faptele cele bune şi cu strălucirile cele preasfinţite ale nevoinţelor, Fericite Eusebiu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-se cu frumuseţea dreptei credinţe, să adunăm ceată întru veselie, lăudând pe Sfinţitul Eusebiu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla ta izvorăşte har de tămăduiri şi sfântă pomenirea ta luminează lumea ca un soare mare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut cu trup pe Cuvântul Cel preabun, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit cu  păcatul, Iubitoare de bine Fecioară.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele fără de trup slăvindu-te pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Luminându-ţi viaţa cu podoabele virtuţilor, te-ai propovăduit a fi păstor şi cinstit arhiereu, Preafericite Eusebiu şi înfrumuseţându-te cu sângele muceniciei, te-ai mutat în sus către cetele cele fără de trup, cu care împreună roagă-te lui Hristos pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Nădejde Neînfricată celor ce nădăjduiesc către tine, ceea ce mai presus de fiinţă ai născut în trup pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Acesta roagă-L, dimpreună cu Sfinţii Apostoli, să dea lumii iertare şi pace şi nouă tuturor îndreptare vieţii mai înainte de sfârşit.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin sfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Care roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă iertare de păcate, ceea ce eşti binecuvântată.

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor

Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.