Toti suntem pacatosi. Dar acest lucru nu trebuie sa ne intristeze atat timp cat exista pocainta. Omul poate dobandi si astazi putere sa biruiasca pacatul. Sa nu pierdem din vedere ca Domnul Se naste intr-o pestera intunecoasa, chip al necuratiei in care se afla omenirea. Aceasta nastere intre animale, arata ca Domnul nu a dispretuit pestera plina de necuratii si ca nu intoarce spatele omului a carui inima este plina de patimi.
Important e ca omul sa fie dispus sa-L primeasca. Dupa cum animalele nu au cautat sa-L scoata pe Hristos din pestera, asa se cuvine ca si noi sa fim deschisi prezentei Sale. Hristos Se naste sa slujeasca, sa ne spele. Se jertfeste, ca noi sa ne hranim cu Trupul si Sangele Sau. Inalta firea omeneasca la ceruri ca sa ne arate cat de important este omul pentru El.
Dumnezeu a ales sa fie om, ca fiecare dintre noi sa devina asemenea Lui. Sa ne straduim sa-L primim pe Domnul in toate cele ale noastre. Pocainta ne ajuta sa prefacem inima in loc in care sa Se nasca tainic Domnul.
Cand omul doreste sa se indrepte, cand isi vine in fire si vrea sa inceapa sa traiasca o viata in Hristos, atunci Domnul ii vine in ajutor , daruindu-i o alta asezare a mintii si un alt fel de a se purta. Asadar, oricat de cazut ar fi omul, prin pocainta poate deveni pestera primitoare a Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.