Bătrânețea e tristă!!

 

După ce am făcut cumpărăturile era ora 12, am ieșit din centrul comercial și căutam prin buzunare cheile de la mașină.

Nu erau în buzunar...aveam doar actele mașinii...
M-am întors în fuga prin toate magazinele pe unde umblasem, dar nimic, nu erau nici acolo.
Deodată, îmi dau seama că  poate le-am lăsat în contact.
Aveam discuții cu soția că  le mai uitam în contact câteodată.
M-am speriat, putea oricine să-mi fure mașina din parcare.

Am fugit în parcare și...NU ERA MAȘINA!!!!
Am sunat imediat la poliție. Le-am dat localizarea, descrierea mașinii, matrícula, le-am spus unde era staționată etc.
Am mărturisit că am lăsat cheile în contact și că de-aia mi-a fost furată.

Și... de-abia atunci mi-am făcut curaj să o sun pe soția mea.

• Iubireee...(m-am balbait; întotdeauna-i zic  “Iubire" în astfel de momente);
  -  mi-am lăsat iar cheile in contact...și mi-au furat mașina...
  Dintr-o dată s-a făcut liniște... atât de liniște că am crezut că s-a întrerupt apelul.

Dar, apoi, dintr-o dată o aud strigând la mine:

• Eu te-am dus la centru comercial azi dimineață și te-am lăsat acolo!

Iar s-a făcut liniște!!!
Rușinat dar fericit în același timp, îi zic:

• Ce bine!, atunci vino să mă iei.

La care ea strigă și mai tare la mine:

• NU POT!
• De ce?
• Nu pot să vin acum! O să vin dupa ce îl conving pe polițistul ăsta că eu nu am furat nicio mașină!!!!
  Sunt arestată!