Martie, Mărțișor, Germănar, Încolțitorul

 Martie, Mărțișor, Germănar, Încolțitorul — a treia lună a calendarului gregorian, se află la granița dintre iarnă și primăvară, întruchipând renașterea naturii și tumultul anului trecut. Numele său, derivat din latinescul Martius, îl omagiază pe Marte — zeul roman al războiului și al agriculturii, reprezentând astfel o dualitate: furia bătăliei și promisiunea rodniciei. Această dublă semnificație a modelat percepția asupra lunii martie de-a lungul secolelor, transformând-o într-un simbol al luptei și al începuturilor.

 În mitologia romană, Marte era zeul războiului, părintele gemenilor Romulus și Remus - miticii fondatorii ai Romei. Rolul său protector nu se limita la câmpul de luptă. El se extindea și asupra agriculturii, asigurând fertilitatea pământului și belșugul recoltelor. De aceea, în vremurile vechi, martie era luna marilor campanii militare, a începuturilor războaielor dar și a reînvierii naturii, când țăranii pregăteau pământul pentru semănat.

️ În timpuriul calendar roman, martie era prima lună a anului, marcând începutul unui nou ciclu de viață. Însă, în jurul anului 700 î.Hr., regele Numa Pompilius a adăugat lunile ianuarie și februarie, mutând astfel începutul oficial al anului.

 Chiar dacă pentru lumea occidentală martie nu mai este prima lună a anului, peste un miliard de oameni încă îl celebrează ca început de an în diverse culturi. În India, anul nou hindus începe cu Luna Nouă de dinaintea echinocțiului de primăvară, marcând intrarea Soarelui în Berbec. Nowruz, Anul Nou persan, este sărbătorit pe 21 martie în Iran. Calendarul evreiesc ortodox plasează începutul anului în luna Nisan, care coincide cu martie sau aprilie în calendarul gregorian.

 Unul dintre cele mai fascinante fenomene astronomice din martie este echinocțiul de primăvară, care are loc pe 19, 20 sau 21 martie. În această zi, Soarele traversează ecuatorul ceresc, iar ziua și noaptea sunt, teoretic, egale peste tot pe Pământ. De aici derivă și numele de equinox, din latină, însemnând 'noapte egală'. Echinocțiul de primăvară a fost, de-a lungul istoriei, un moment sacru pentru civilizații antice, marcând triumful luminii asupra întunericului și trezirea naturii. De la templele megalitice aliniate după acest fenomen până la festivalurile păgâne de reînnoire, echinocțiul a fost întotdeauna un reper cosmic al renașterii.

 Martie poartă și umbrele istoriei. Idele lui Martie, ziua de 15 martie 44 î.Hr., a rămas în memoria colectivă ca momentul asasinării lui Iulius Cezar. Idele lui Marte erau inițial o simplă dată din calendarul roman, marcând ziua de mijloc a lunii, dar asasinarea lui Cezar a transformat-o într-un simbol al trădării și al fragilității puterii.

 În cultura populară europeană, martie este o lună încărcată de obiceiuri legate de primăvară și protecția împotriva bolilor. Una dintre cele mai vechi tradiții, răspândită în Balcani și în Grecia, este purtarea brățării împletite în alb și roșu. Acest obicei este atestat încă din Grecia antică, fiind legat de Misterele Eleusine — sărbători dedicate zeiței Demetra si fiicei acesteia - Persefona, ca și o recunoștință pentru darul agriculturii. Sărbătoarea ar fi călătorit până spațiul traco-getic, adaptându-se culturii acestora. Printre altele, sărbătoarea presupunea purtarea unui fir împletit alb-roșu de la 1 la 31 martie. Se credea că brățara protejează împotriva bolilor și razelor puternice ale soarelui, având și un rol estetic, căci în trecut, pielea palidă era considerată un ideal de frumusețe, iar brățara purtată împiedica astfel înnegrirea pielii la soare. Tradiția are diverse variații: în unele zone din Grecia, la finalul lunii, brățara este agățată pe trandafiri, pentru ca păsările să o folosească la construirea cuiburilor. În alte regiuni, este legată de ulcioare cu apă pentru a o menține rece sau de copaci pentru a favoriza rodirea.Această tradiție se regăsește și în România de astăzi, sub forma Mărțișorului. Voi încerca să expun o scurtă istorie — atât cât este ea documentată, despre acesta. O podoabă-talisman, mărțișorul se folosea și pentru ghicit și acțiuni magice. De obicei, aceste mărțișoare erau confecționate din lână, dar la aromâni se întâlneau și mărțișoare alb cu negru din bumbac. Poate fi și monocrom – roșu, ori roșu cu negru (Oltenia și Muntenia), ori albastru cu roșu (Vrancea). De cele mai multe ori, mărțișoarele erau împodobite cu diverse obiecte — cel mai des întâlnit fiind moneda de argint, percepută ca talisman care aduce sănătate și frumusețe, bogăție și noroc.

 Despărțirea de Mărțișor are o tradiție foarte interesantă la români. De obicei, acesta era legat de creanga unui copac, fapt ce semnifică oferirea lui în dar unei păsări întoarse din 'țările calde'. Un alt obicei era lăsarea acestuia sub o piatră. După o perioadă, piatra se ridica și existau multe interpretări pentru ghicit. Dacă erau furnici sub piatră, atunci oile și caprele se vor înmulți mai mult decât în anul trecut. Gărgărițele prevesteau înmulțirea vacilor, iar păianjenii, cea a măgarilor. Alții lăsau sub piatră pentru a ghici detalii despre căsătorie, iar alții despre parcursul lor în anul în curs. În alte locuri, mărțișoarele se lăsau pe apă.

 De mărţişor sunt legate şi două interesante legende: una din acestea spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă el a fost însă rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, în acel loc crescând ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.

 A doua legendă arată că Primăvara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel răsărit, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna a devenit mânioasă şi a trimis un frig teribil peste ghiocel care a îngheţat, Primăvara a dorit să îi ţină de cald cu mâinile şi s-a rănit la un deget, iar sângele i-a curs peste ghiocel, readucându-l la viaţă. Potrivit legendei, astfel, Primăvara a învins Iarna.

 O primăvară frumoasă!