Uneori caderile ne sunt de folos

 

Sfantul Sofronie Saharov:

Uneori caderile ne sunt de folos pentru ca, in smerenia pocaintei, sa avem puterea de a primi o mai mare binecuvantare. Astfel de caderi se pot numi „ale proniei”. Dumnezeu ne paraseste pentru catava vreme, iar fara El ramanem nimic, fara minte, neputinciosi a face orice lucru vrednic de El. Tot rostul este de a primi trairea harului in sine, a trai viata Lui dupa darul de sus. Vorbesc acum, caci daca eu nu as fi trait cu adevarat caderea mea (in budhism) indelunga si incapatanata, niciodata nu as fi putut cunoaste pe Neasemuitul Hristos.
Potrivnicul ne infatiseaza „inaltimile si adancurile” lui, maretiile trairilor lui, de pilda slava (marirea) si stapanirea asupra fratilor, maretia si indulcirea bogatiilor pamantesti; contemplarile lui panteiste, ale Absolutului suprapersonal (impersonal).
Iar daca le respingem, el ne supune si bolilor, si saraciei, si prigoanei, si fricii de moarte.
Prin smerenie se dobandeste iertarea tuturor pacatelor, vindecarea tuturor patimilor. Fara smerenie toate celelate virtuti isi pierd vrednicia, valoarea, nu pot atinge simtirea vietii vesnice. In actul pocaintei crestinul se dezbraca de inchipuirile lucrurilor vazute si ale conceptelor gandite.
Nu este pacat mai mare decat mandria. Ea este temeiul tuturor celorlate pacate. Domnul ne-a poruncit a ne invata de la El smerenia si blandetea. Smerenia este trasatura iubirii lui Dumnezeu. In afara curatirii de mandrie, toate lucrarile noastre ne conduc spre luciferism.

Sfantul Varsanufie de la Optina:

Macarie cel Mare spune: „Orice om, chiar si sfantul are ceva din mandrie”.
Mandria este urmata pas cu pas de desfranare. Asadar este bine sa ne osandim pe noi insine si sa ne smerim.
Mandria este insusirea dracilor, cel mandru este intr-un fel ruda diavolului.

Sfantul Teofan Zavoratul:

Oricat le-ai explica spiritistilor (panteistilor) ca ei sunt condusi de puterile diavolesti – nu te cred. Cursa este mare. Sa traim crestinismul si atunci dracia – spiritismul (panteismul) va disparea de la sine. Fara aceasta traire, oricate carti de combatere am scrie, nu vor avea niciun rost. Daca mijlocul acesta vi se pare invechit, renuntati la gandul de a birui spiritismul (panteismul).
Ii sta inainte stapanirea intregului neam omenesc. Acum are loc pregatirea, iar apoi va aparea Antihrist si va incepe sa finalizeze construirea imparatiei sale din spiritisti (panteisti). Iar Mantuitorul, cand va veni, abia daca va mai gasi credinta pe pamant.

Sfantul Teofan Zavoratul:

Dar fiti atenti sa nu mergeti pe un drum primejdios. Domnul miluieste pe cei ce se pocaiesc ca sa nu cada in deznadejde, dar vrajmasul transforma acest lucru in ispita pentru noi caderi, insuflandu-le: „Nu-i nimic, ai cazut, insa Dumnezeu ti-a inapoiat totul…Pacatuieste in continuare, nu-i nimic, te vei cai si ti se va ierta totul”….Acest viclesug este mai ademenitor decat toate…si pare neinsemnat, dar, printre altele, implinirea lui este un pacat enorm, strigator la cer, si anume: a pacatui cu nadejdea in mila lui Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este nemarginita, insa noi suntem marginiti…si putem ajunge pana acolo incat sa incetam sa ne caim si sa ne zdrobim inima pentru caderile dese, iar fara aceasta cainta nu va exista in noi pozitia primirii harului milei…Tineti minte lucrul acesta si pastrati-l in inima si lucrati-va mantuirea cu frica si cutremur.