Omul trebuie să-şi pună un cuţit în gât dacă e prea lacom şi să nu poftească mâncărurile alese ale celor mari ai zilei căci ele reprezintă o hrană înşelătoare

Alimentația creştinului se cuvine să fie una simplă, sănătoasă, chibzuită, cu evitarea lăcomiei de mâncare^[1] - şi de băutură^[2] şi cu respectarea zilelor de post. Creştinul este convins că viaţa este mai mult decât hrana, precum spune Iisus Hristos, şi că omul se hrăneşte nu numai cu pâine ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). El va căuta la împărăţia lui Dumnezeu, inclusiv prin munca pentru asigurarea celor trebuincioase vieţii, iar mâncarea și băutura îi vor fi date pe deasupra, aşa după cum spune Mântuitorul: „De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 25-26). 

 

Alimentaţia era reglementată în Vechiului Testament, fiind legată de ritualurile și jertfele din cadrul iudaismului, de o viziune specific vechi-testementară a „necurăției” față de persoane, animale, lucruri etc., precum și de o imagistică și simbolistică specifice poporului ales prin legământul vechi (i.e. Vechiul Testament) cu Dumnezeu^[3]. De altfel, cele mai multe din preceptele legate de alimentație se găsesc în cărțile despre ritualuri și jertfe ale Vechiului Testament (în special Leviticul și Deuteronomul).

Noul Testament, deja Evangheliile, dar mai ales Faptele Apostolilor și epistolele apostolilor, dau mărturie de o tranziție a viziunii tinerei Biserici a lui Iisus Hristos față de alimentație printr-o dezvoltare din ce în ce mai pronunțată a unei înțelegeri prefigurative a Vechiului Testament. Jertfa este acum prin excelență una nesângeroasă, iar preceptele și ritualurile comunității iudeo-creștine primitive încep să se modifice în consecință prin spiritualizarea viziunii de „curat” și „necurat” ^[4].

Încet-încet, din Biserică și din tradiția Sfinților Părinți dispar noțiuni vechi-testamentare ca „alimente interzise” sau „alimente necurate”, accentul căzând nu pe ce mănâncă omul, ci pe cum mănâncă, curăția sau necurăția fiind legată în primul rând de inima omului^[5]. În creștinism, singurele indicații alimentare sunt cele legate de posturi, dar și acelea variază puțin de la o Biserică locală la alta, de la o regiune la alta, de la o tradiție locală la alta. De altfel, postul de bucate nu este decât unul din aspectele postirii în deplinătatea sensului^[6].

Alimentația în Biblie

Sângele şi grăsimea

După legea Vechiului Testament, alimentația exclude consumul de sânge^[7], căci sângele reprezintă viaţa („viaţa a tot trupul este în sânge” Lev 17, 11-14; Deut 12, 23) sau duhul pe care Dumnezeu l-a pus în tot ce are viață (gr. ψυχὴν ζῶσαν)^[8]. Sângele (animalului) are rolul ritual de a face ispăşire pentru sufletele oamenilor (Lev 17.13), pentru că prin vărsarea sângelui jertfei duhul de viață se întoarce la Dumnezeu care l-a dat (Ecclesiast 12, 7) și poartă în fața tronului lui Dumnezeu nedreptatea, după același mecanism ritual ca sângele lui Abel vărsat de Cain (Facere 4, 10).

Cartea Leviticului rezumă mecanismul jertfei vechi-testamentare prin sângele animalului jertfit astfel: „Pentru că viaţa („nephesh” - sg.) a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca să vă curăţiri sufletele („nephesh” - pl.) voastre, că sângele acesta curăţeşte sufletul („nephesh” - sg.).” (Lev. 17, 11). „Duhul de viață” („Nephesh”) al celui care aduce jertfa se identifică simbolic cu „nephesh”-ul animalului sacrificat. O astfel de vărsare de sânge rituală simbolizează întoarcerea vieții la Cel care a dat-o, fiind o recunoaștere a păcatului (care aduce moartea), un act ritual de pocăință. Mai mult, stropirea cu sângele animalului sacrificat într-o mulțime de stropi în sfânta sfintelor în Ziua Ispășirii (Lev 16, 15) simbolizează, prin acest ritual, curățirea mulțimii păcatelor și nelegiuirilor poporului (Lev 16, 16).

La fel, tot pentru motive rituale (cu precizarea că unii înțeleg „legea ceremonială” și ca fiind în același timp și o „lege sanitară”^[9]), grăsimea era interzisă din alimentație (Lev 4.17; 7.23-27), deoarece din aceasta se aduceau lui Dumnezeu jertfe mistuite de foc (Lev 7.25).

Carnea

 În privinţa cărnii este recomandată consumarea animalelor curate şi anume:

1)Dobitoacele care au unghia despicată în două şi rumegă^[10] (boul, oaia, capra, cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa^[11]).^[12] Se vor evita animalele necurate care nu îndeplinesc condiţiile ca de exemplu porcul care are unghia despicată în două dar nu rumegă^[13], cămila care rumegă dar nu are copita despicată în două^[14], iepurele care rumegă dar nu are unghia despărţită^[15], ariciul^[16], patrupedele (dobitoacele) cu talpa moale sau ,,care umblă pe labele lor”^[17](ex: pisica, câinele, ursul, etc)

2) Peştii care au aripi (înotătoare) şi solzi din râuri, mări şi bălţi.^[18](d.e crap, caras, plătică, chefal, roşioară, dorado, etc). Restul sunt necuraţi (guvid, păstrăv, macrou, ştiucă, etc)

3)Unele păsări^[19]. La curtea lui Solomon se consumau păsări îngrăşate^[20]. Evreii mai consumau şi prepeliţele.^[21]Iisus menţionează găina când spune:Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi, şi n-aţi vrut!^[22].Iisus spune:,,Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru."^[23]Mai sunt menţionaţi porumbeii (de 35 ori) despre care evangheliile relatează că se vindeau în Templu; Iisus le-a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei din Templu.^[24]Turturelele sunt pomenite de 12 ori.^[25]

Sunt necurate următoarele păsări vulturul, vulturul bărbos (zgripţorul), vulturul de mare, şoimul şi eretele cu soiurile lor, corbul cu soiurile lui, struţul, cucuveaua, pescăruşul cu soiurile lui, rândunica, uliul cu soiurile lui, huhurezul, vultanul, pescarul, ibisul, lebăda, pelicanul cormoranul, cocorul, cocostârcul, bâtlanul cu soiurile lui, pupăza, liliacul.^[26]

4)Târâtoarele care zboară şi umblă pe patru picioare şi care au fluierele picioarelor dinapoi lungi ca să poată sări adică lăcusta şi soiurile ei, cosaşul şi soiurile lui, căluţul şi soiurile lui, şi lăcusta-de-iarbă cu soiurile ei.^[27][28]Ioan Botezătorul mânca lăcuste şi miere sălbatică.^[29]

Restul târâtoarelor înaripate cu patru picioare sunt spurcate.^[30]

5) Unele dobitoace care se târăsc(mişună) pe pământ

Sunt necurate: cârtiţa, şoarecele, şopârla cu soiurile ei (guşterul, crocodilul, salamandra şi cameleonul)^[31] ariciul, broasca, broasca ţestoasă , melcul , cameleonul^[32];cele ce se se târăsc pe pântece(Ex: şarpele), cele ce umblă necontenit pe patru picioare , Cele ce umblă pe un mare număr de picioare- (Ex:miriapodul).^[33]

În plus erau interzise consumul de dobitoace sugrumate^[34] sau de carne sfâşiată de fiare^[35] şi de mâncăruri închinate idolilor.^[36]

Lactate

Vacă

Miere

Pahar cu lapte

În privinţa lactatelor se recomandă laptele inclusiv cu miere^[37] sau cu vin^[38], inclusiv cel de capră,^[39]; smântâna^[40] inclusiv cu miere^[41]; untul^[42]; brânza.^[43]

Cereale

În privinţa cerealelor sunt menţionate cel mai des grâul^[44] şi orzul^[45] şi mai este amintit şi ovăzul^[46]. Pâinea este indicată ca un aliment de bază care trebuie consumat zilnic precum arată Iisus în rugăciunea Tatăl Nostru.^[47]

 

Legume

În privinţa legumelor sunt menţionate: lintea^[48], bobul (fasolea)^[49], alacul^[50], mazărea (cu numele de măzăriche)^[51] chimenul^[52], meiul^[53], prazul^[54], castravetele^[55], ceapa^[56] şi usturoiul^[57],izma (mentă)^[58] sau ruta (untariţa).^[59] Există referiri generale la verdeţuri^[60] şi zarzavaturi ^[61].

Fructe

Fructe comune

Fructele cel mai des menţionate în Biblie sunt: smochinele^[62] rodiile^[63] şi strugurii^[64] şi mai sunt amintite stafidele^[65], merele^[66] şi sicomorul.^[67][68]

Alte alimente

Era folosit pe scară largă uleiul de măsline^[69]. Este recomandat consumul moderat de miere ^[70], inclusiv cu fagurele^[71] despre care Solomon spune ca este sănătos pentru oase^[72] Miere a mâncat însuşi Mântuitorul după ce a înviat, alături de peşte fript, pentru a-i convinge pe ucenici că el nu este un duh, aşa cum ei credeau.^[73] Este indicat consumul unei cantităţi mici de vin.^[74]

Mai sunt menţionate migdalele^[75], fisticul^[76], nucul.^[77]

 

Sfaturi

Bucatele au fost făcute curate de însuşi Hristos atunci când a arătat că nu ce intră în gură spurcă pe om căci ele se duc în pântece iar apoi în hazna, ci ceea ce iese din gura omului spurcă pe om, căci acestea (păcatele) ies din inimă.^[78] Toate bucatele sunt curate dacă se iau cu mulţumire (cu jertfe de mulţumire în Vechiul Testament^[79]) sau simplu cum a făcut Iisus^[80] şi cum va face Pavel^[81].

Omul trebuie să-şi pună un cuţit în gât dacă e prea lacom şi să nu poftească mâncărurile alese ale celor mari ai zilei căci ele reprezintă o hrană înşelătoare, învaţă Solomon.^[82]

El nu se va îngrijora de mâncare sau băutură deoarece viaţa este mai mult decât hrana şi pentru că Dumnezeu va avea grijă de oameni dacă el are grijă de toate păsările din ceruri.^[83] În plus cei care se vor îngriji de mâncare nu vor putea adăuga un cot la înălţimea lor^[84] sau la lungimea vieţii lor.^[85]

El se va feri şi de excesul de băutură pentru ca acesta duce la numeroase păcate şi necazuri.(vezi lăcomia)

Iisus avertizează că lăcomia de mâncare şi băutură îngreunează, alături de îngrijorări, inima astfel încât, fără veghe şi rugăciune, ea ne exclude de la moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu.^[86]

Creştinul va ţine posturile aşa cum au făcut-o toţi oamenii sfinţi ai Bibliei ^[87] aşa cum a făcut-o Iisus^[88], aşa cum Acesta a arătat atunci când le-a spus apostolilor că un anumit soi de draci nu iese decât cu rugăciune şi cu post^[89] şi atunci când le-a spus ucenicilor cum să postească; când postesc să-şi ungă capul cu untdelemn şi să-şi spele faţa ca să arate Domnului care este în ascuns că postesc şi acesta le va răsplăti la vremea potrivită şi să nu facă ca făţarnicii care sunt posomorâţi şi-şi sluţesc feţele care vor să arate oamenilor că postesc, luându-şi astfel răsplata de pe acum.^[90]

Creştinul va mai ţine cont şi de alte sfaturi ale aceluiaşi Solomon:,,Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură."^[91] şi ,,Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă!"^[92]

Creştinul se va întări prin har şi nu prin mâncăruri de la care n-au tras folos cei care le-au ţinut la prea mare preţ.^[93]Omul se va hrăni nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.^[94]

El îşi va câştiga cu trudă hrana, aşa cum i-a prezis Dumnezeu când l-a izgonit din rai.^[95] El va cere doar pâinea zilnică cum o face Agur în rugăciunea sa^[96] şi aşa cum i-a învăţat Iisus pe apostoli să se roage.^[97] El va căuta la împărăţia lui Dumnezeu (deci muncind pentru câştigarea pâinii^[98] ) şi toate celelalte lucruri (hrana, băutura, îmbrăcămintea) îi vor fi date pe deasupra.^[99]