Egoism

 Egoismul este un păcat care constă în concentrarea excesivă pe propria persoană, dincolo de fireasca iubire de sine şi constă efectiv în urmărirea de plăceri, bogăţii, faimă. Egoismul este implicat în cel puţin următoarele păcate: mândria, desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginţi, invidia, lenea, furtul, nedreptatea, lovirea, nesocotirea părinţilor, nepăsarea, minciuna, cârtirea, cearta. Împotriva egoismului se luptă prin însuşirea virtuţilor iubirii aproapelui, prieteniei, milei, solidarităţii, prin dobândirea obiceiului rugăciunii pentru alţii (pentru cei sănătoşi, pentru cei bolnavi, pentru cei adormiţi). Iisus spune: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” pentru a fi,, fiii Tatălui vostru Celui din ceruri”, care ,,face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” O dovadă aparte de altruism este a celor care ,,vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire”, a celor care ,,câştigă suflete”, a celor care întorc un necredincios la credinţa adevărată

 

Iubirea de sine

Iubirea de sine este luată ca reper ideal pentru iubirea aproapelui:,,Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.(Lev19.18). ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." este a doua poruncă din Lege, arată Iisus. (Mat22.37-40) ,,Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte binele, spune Solomon (Prov19.8) Egoistul are o iubire de sine excesivă.

Iubirea aproapelui

Iubirea creştinească nu caută ,,ale sale”(1Cor13.5). Iubirea lui Dumnezeu, iubirea bărbat-femeie, iubirea dintre prieteni, iubirea părinţi-copii, iubirea vrăjmaşilor, iubirea străinilor sunt tot atâtea feluri de iubire prin care omul depăşeşte iubirea de sine excesivă.

Mila

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său, arată acelaşi Solomon. (Prov. 14,31) Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea, spune înţeleptul împărat.(Prov. 19,17)Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui, arată Solomon. (Prov. 22,9) Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi, întăreşte Solomon.(Prov14.21) ,,Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. 28Nu zice aproapelui tău: ,,Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!`` când ai de unde să dai, învaţă Solomon(Prov3.27-28). ,,Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească, arată acelaşi împărat(Prov11.24) ,,Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el", ne încredinţează Solomon.(Prov11.25) ,,Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi."(Ps37.26) ,,Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!", exclamă psalmistul(Ps112.5)

Apostolul Pavel scrie romanilor:,,Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.(Rom12.8)

Iisus spune:2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. 3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, 4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.(Mt6.2-4) Iisus le spune fariseilor:Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.(Mt23.23)Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui, spune Iisus în predica de pe munte (Mt. 5,7)

Prietenia

Prietenul îţi dăruieşte priviri prietenoase care înveselesc inima^[1], iar cuvintele sale sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase^[2], fiind curate înaintea Domnului, arată Solomon^[3] Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună^[4] şi sfaturile pline de dragoste ale unui prieten sunt tot atât de dulci precum untdelemnul şi tămâia înveselesc inima.^[5]Prietenii grăiesc unul cu altul faţă către faţă.^[6] Mustrările sale sunt preferabile unei prietenii ascunse^[7], căci rănile pricinuite de ele dovedesc credincioşia lui.^[8] Prietenul adevărat iubeşte oricând, chiar în nenorocire, când ajunge ca un frate^[9] sau chiar mai mult^[10]. La limită poţi ajunge să-l ,,iubeşti ca pe tine însuţi”^[11] aşa cum face Ionatan, fiul lui Saul, care-l iubea pe David ,,ca pe sufletul din el”^[12] Dacă este în suferinţă, prietenul are drept la mila, compasiunea, mângâierea sufletească a prietenilor.^[13]Prietenul adevărat este sensibil la durerea celuilalt precum psalmistul. Acesta, când erau prietenii lui bolnavi, se îmbrăca cu sac, îşi smerea sufletul cu post, şi se ruga cu capul plecat la sân, umbla plin de durere ca pentru un prieten, ca pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.^[14]

 

Solidaritatea

Apostolul Pavel spune să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng (Romani 12.15)

Rugăciunea pentru alţii

Apostolul Iacov îi învaţă pe cei care sunt bolnavi să cheme prezbiterii Bisericii iar aceştia se vor ruga pentru el şi-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va vindeca; şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate.^[15][16] Aşadar, conchide apostolul, să ne mărturisim păcatele ^[17][18] şi să ne rugăm unii pentru alţii pentru a fi vindecaţi , arătând că mare putere are rugăciunea celui neprihănit.^[19]Apostolul Ioan scrie:,,Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte. 1Ioan5.16-17 

 

Iisus

Iisus spune: 43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".

44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?

48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.(Matei 5.43-48)

Învăţarea altora

 În cartea prorocului Daniel se spune:Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.(Dan12.3). Solomon scrie:Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete. –(Prov11.30) Apostolul Iacov spune:să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate. (Iac5.20)