Sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea din tot ceasul către Hristos

 

Părintele Teofil Pârâian despre semnificaţia mătăniilor pentru călugări

Într-un cuvânt al Părintelui Teofil Pârâian despre Rugăciunea lui Iisus din 10 mai 1995, acesta vorbește despre rostul mătăniilor, "sabia Duhului", în viața călugărilor:

"Ce este rugăciunea de toată vremea? Ca să ştim ce este rugăciunea de toată vremea e bine să ne gândim la ceva din rânduiala călugăriei. Când cineva se angajează la viaţa călugărească şi când i se face intrarea în monahism, în călugărie, în mod solemn, i se dă un obiect care ţine de veşmintele călugăreşti. Atunci când i se dă "haina veseliei", cămaşa cea albă, când i se dă reverenda, când i se dă rasa, când i se dă cingătoarea, când i se dă culionul şi camilafca, i se dă şi ceea ce numim noi metanie. Şi când i se dau metaniile celui pregătit pentru viaţa călugărească, se spune aşa: "Fratele nostru - i se spune numele - primeşte sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea din tot ceasul către Hristos". Asta se spune în general în auzul tuturor, pentru toţi cei de faţă, să ştie cei de faţă că fratele nostru primeşte "sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea din tot ceasul către Hristos". Şi după aceea cuvântul se adresează candidatului la călugărie şi i se spune aşa: "Că eşti dator în toată vremea a avea în minte, în inimă, în cuget şi în gura ta numele Domnului Iisus şi a zice <<Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul>>". Prin urmare, de metanii este legată rugăciunea aceasta "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", şi rugăciunea aceasta se face având acest suport material pentru lucrarea spirituală care este rugăciunea. I se dau metaniile şi călugărul trebuie să le aibă la el şi să zică mereu, întemeiat pe această metanie, întemeiat pe obiectul acesta, "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Prin urmare obiectul acesta, metaniile, este un suport material pentru o lucrare spirituală care nu se face de la sine, nu se realizează de la sine. Şi atunci omul se ajută şi cu ceva material, cu obiectul acesta pe care avându-l în mână, îşi aduce aminte mai repede că trebuie să zică rugăciunea, iar neavându-l în mână de multe ori se întrerupe din rugăciune, îşi uită de îndatorirea de a avea "în toată vremea în minte, în inimă, în cuget şi în gură numele Domnului Iisus", îşi uită că trebuie să spună "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul"."

 

Șirag de mătănii

Şirag de mătănii de 100 de boabe

Mătăniile sau metanierul (chotki în limba rusă, komboskini în greacă) sunt un fel de şirag alcătuit dintr-o serie de noduri făcute de regulă din lână (uneori în loc de noduri se pun mai multe boabe din lemn), folosit pentru a ajuta la concentrarea la rugăciune, la ritmarea rugăciunii şi la numărarea rugăciunilor care au fost spuse. Mătăniile se folosesc în special când se rosteşte Rugăciunea lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul", dar în practică pot fi utilizate şi la slujbele unde se repetă de multe ori "Doamne miluieşte".

A nu se confunda cu metaniile (închinăciuni, mari sau mici).

Cuprins

• 1 Mătăniile și folosul lor
• 2 Lestovka
• 3 În vremurile moderne
• 4 Părintele Teofil Pârâian despre semnificaţia mătăniilor pentru călugări
• 5 Galerie de imagini
• 6 Sursa
• 7 A se vedea şi
• 8 Legături externe

Mătăniile și folosul lor

În perspectivă istorică, cele mai răspândite mătănii sunt cele de 100 de noduri sau boabe. Există însă și sunt destul de răspândite mătăniile de 300, 50 sau 33 de noduri (boabe); mai rar se folosesc cele de 250 de noduri sau cele cu 12 noduri. În practica românească, cele mai răspândite sunt mătăniile călugărești de 300 de boabe şi cele de 33 de boabe, purtate mai ales de mireni. Nodurile sunt croşetate astfel încât firele să se suprapună mereu în formă de cruce. În general, la un capăt al şiragului se află o cruce făcută tot din noduri; pentru șiragurile mai lungi, pot fi intercalate la anumite intervale (de exemplu la fiecare 50 de noduri) niște boabe de lemn, plastic sau metal, dar nu este obligatoriu. Căci, după cum spunea cineva, "Scopul lor e să ne ajute la concentrare, nu neapărat la numărat." [1]

Inventarea șiragului de mătănii îi este atribuită Sfântului Pahomie care, în secolul al IV-lea, dorea să îi ajute pe monahii analfabeți să țină numărătoarea rugăciunilor și a metaniilor mari pe care le făceau (probabil chiar denumirea actuală a șiragului de mătănii în limba română provine de la acestea din urmă). De aceea întâlnim frecvent în cărțile Părinților până în epoca modernă indicații cu privire la "numărul de ațe" (adică de șiraguri de mătănii complete) cuprinse în rânduielile de rugăciune, mai degrabă decât numărul exact de metanii sau rugăciuni. De asemeni, monahii trebuiau adesea (și până în zilele noastre) să poarte în permanență cu ei un șirag de mătănii, pentru a le reaminti mereu de rugăciune, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni (5, 17): "Rugați-vă neîncetat".

În tradiția rusească îndeosebi, în unele cărți de slujbă se arată că unele slujbe pot fi înlocuite la nevoie prin rostirea Rugăciunii lui Iisus de un anumit număr de ori, între 300 și 1500, în funcție de slujba care trebuie înlocuită. Astfel, se pot spune rugăciunile chiar dacă, pentru un motiv sau altul, cărțile de slujbă nu sunt disponibile. În asemenea cazuri, folosirea șiragului de mătănii are o mare utilitate practică, pentru numărarea propriu-zisă a rugăciunilor rostite.

Lestovka

Un alt tip de șirag de mătănii se folosea cândva în Rusia și este încă folosit de Vechii Credincioși. Se numește lestovka ("scara") și este structurată asimetric. În timp ce un șirag comun de 100 de boabe este împărțit în patru, cu câte o mărgică sau un nod mai mare intercalate la fiecare 25 de noduri, lestovka este alcătuită din șiraguri de pânză sau piele în care sunt cusute bețișoare scurte și înguste, grupate după cum urmează: 12 (pentru numărul Apostolilor); 39 (pentru numărul săptămânilor în care Maica Domnului L-a purtat în pântece pe Domnul Iisus Hristos; 33 (pentru numărul anilor trăiți pe pământ de Hristos) și 17 (pentru numărul proorocilor). Aceste secțiuni sunt separate prin bețişoare de mai mari dimensiuni decât celelalte, la care se adaugă alte trei bețișoare de aceeași mărime la fiecare capăt, în total 9 bețișoare despărțitoare (pentru numărul cetelor îngereşti); astfel că lestovka e alcătuită din 101 de bețișoare, plus 9 mai mari. Acolo unde capetele șiragului se unesc, , acestea sunt cusute de patru foi de formă triunghiulară (pentru numărul celor patru Evanghelii, care la rândul lor sunt cusute două câte două, perechea de sus fiind deasupra celei de jos. Lestovka este folosită nu doar cu Rugăciunea lui Iisus, ci și pentru a număra răspunsurile la ectenii, care sunt frecvent în număr de 12 sau de 33. Pentru acest din urmă scop, lestovka pare a fi mai eficientă decât mătăniile tradiționale.

Diferite confesiuni religioase folosesc obiecte asemănătoare cu şiragul de mătănii. A se vedea, pentru mai multe informații: w:Prayer_beads.

În vremurile moderne

În zilele noastre se găsesc șiraguri de mătănii făcute din diferite materiale, în afara tradiționalei lâni negre, precum mătasea sau altele. Un descendent modern al mătăniilor este șiragul de mărgele cusute împreună, având la un capăt o cruce și un ciucure (canaf).

În ciuda faptului că sunt folosite pe scară largă de către creștinii ortodocși (greci, ruși sau români), mătăniile ca atare sunt încă necunoscute sau puțin cunoscute în diferite părți ale lumii. Chiar și unii creștini romano-catolici le confundă adesea cu rozariul. Necunoscând alt folos al lor, unele persoane le poartă la gât ca pe niște lanțuri de mărgele sau (pe cele de 33 de boabe îndeosebi) ca pe niște brățări.