Un copil este o binecuvântare în orice familie, iar naşterea lui este aşteptată cu mult drag şi nerăbdare de părinţi şi rude, cu multe pregătiri şi cadouri.

 

Familii cărora le lipsesc binecuvântarea şi bucuria naşterii de prunci se îndreaptă prin rugăciune către Domnul, către Născătoarea de Dumnezeu şi către sfinţi. De multe ori însă aceste rugăciuni rămân fără răspuns, dacă nu pornesc dintr-o credinţă fierbinte. Aşadar, care este ziua ideală pentru rugăciune şi cui trebuie cerut ajutorul pentru a avea urmaşi? . Preoţii spun că Maica Domnului, Sfântul Stelian, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Sfântul Anton sau Sfântul Efrem cel Nou sunt protectorii femeilor care doresc să aibă copii, făcând să se îndeplinească această dorinţă fierbinte. Gravidele trebuie să se roage Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, care a fost feciorelnică, a fost şi este numită „mireasă preaînţeleaptă a lui Hristos" şi care este ocrotitoarea celor care se pregătesc să dea naştere pruncilor. Conform doxologia.ro, viitoarele mame trebuie să ştie că în timpul sarcinii "orice ţipete, orice cuvinte murdare îl spurcă deja pe copil, întipăresc deja în inima lui imaginile viciului şi patimilor; şi, dimpotrivă, cu totul altfel se cristalizează destinul pruncului dacă viitoarea mamă, rugându-se, contemplă deseori icoana Preacuratei Maici a lui Dumnezeu".

Dumnezeu a zis oamenilor “Cresteţi şi vă înmulţiţi şi stăpîniţi pămîntul”. Un copil este o binecuvântare în orice familie, iar naşterea lui este aşteptată cu mult drag şi nerăbdare de părinţi şi rude, cu multe pregătiri şi cadouri. Se fac liste de nume, pregătiri de cumătrie, se amenejează viitoarea cameră a copilului, se procură hăiniţe şi cărucior. Însă ce facem noi pentru el ceea ce este cu adevărat important? De multe ori se neglijează latura duhovnicească a formării copilului fie din nepăsare, fie din neştiinţă. De aceea vrem să aducem la cunoştinţă câteva lucruri esenţiale pe care ar trebui sa le urmăm astfel ca viitorul copil să se nască sănătos trupeşte şi duhovniceşte şi să fie o bucurie pentru părinţi şi cei din jur, iar nu o povară. Iar naşterea lui să fie cu binecuvântare şi ocrotirea Impăratului Ceresc.

Pentru ca copilul să nu poarte asupra sa păcatele părinţilor şi a strămoşilor săi este necesar ca ambii părinţi, şi alte rude dacă sînt în viaţă, să se pocăiască şi să se spovedească la preot de păcatele săvîrşite în timpul vieţii lor. Iar dacă nu sînt cununaţi să se cunune.

“.. căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10)

Nu sînt permise pe durata sarcinii relaţiile intime între soţi căci este păcat. Dacă copilul este “deranjat” pe durata sarcinii cînd va creşte va avea predispoziţii şi pofte necontrolate spre desfrînare şi vor avea de suferit ulterior şi părinţii din cauza aceasta. Deasemenea după naştere trebuie păstrată curăţia între soţi încă 40 de zile, după care femeia se consideră curată.

Despre relaţiile sexuale în timpul sarcinii (din “Pravila albă”, Părintele Arsenie Boca)

Femeia însărcinată trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească cât mai des (saptamînal sau odată la 2 săptămîni). Chiar dacă femeia pentru careva păcate este oprită de duhovnic de la Împărtăşanie, pentru copil, pe durata sarcinii, este dezlegată spre a primi Împărtăşania. Dar, oricum, este absolut necesar să se spovedească înainte de a se împărtăşi. Apoi după naştere iarăşi îşi va continua canonul dat ei de duhovnic.

În familie trebuie să se menţină o atmosferă de linişte şi pace, şi să se evite petrecerile zgomotoase. Căci stresul şi tulburările psihice de acasă şi de la serviciu sînt transmise şi copilului, iar acesta poate ajunge să se nască stresat şi cu dereglări de sănătate. Din ispita diavolului şi din nedesăvîrşirea noastră nu putem evita cu totul situaţiile neplăcute, însa prin pocăinţă şi rugăciune, Domnul poate să vindece urmările nefaste asupra copilului provocate de neglijenţa şi neputinţa noastră.

Este nevoie să ne rugăm cît mai des Domnului, Maicii Domnului şi sfinţilor pentru noi şi viitorul copil. Pe lîngă rugăciunile de dimineaţă şi de seară, suplimentar e bine să fie citite şi alte rugăciuni:

a unui soţ pentru celălalt

pentru viitorul copil nenăscut

Acatist la Îngerul Păzitor

Paraclisul Maicii Domnului

Acatistul Sfântului Nectarie (Sf. Nectarie este cunoscut ca ajutător în boli, şi la naşteri)

Acatistul Sfântului Nectarie

Acatistul Sfântului Nectarie (al doilea acatist)

Câteva mărturii recente ale minunilor săvîrşite de către Sf. Nectarie la naşteri:

Ajutorul preţios al mamelor - Sf. Nectarie din Eghina

O altă minune a Sfantului Nectarie din septembrie 2007

Noi minuni ale Sfantului Nectarie (ian. 09)

Avortul este un păcat mare! Este omorîrea propriului copil în pîntecele mamei. Un copil este un dar de la Dumnezeu, iar sufeltul lui este deja creat de Dumnezeu în momentul conceperii lui. Să nu ne amăgim de diverse motive medicale, sau că copilul a aparut “neplanificat” la un moment nedorit, sau să ne temem că nu vom avea resurse materiale să creştem viitorul copil. Va avea grijă Domnul de el.

“De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 25-26)

Conceperea unui copil nu trebuie să se facă planificat, calculînd, zile, ani şi zodii. Ştie Domnul mai bine cînd trebuie să ne dea acest dar.

Femeile însărcinate au dezlegare în zilele de post. Dar oricum este bine miercuri şi vineri să se evite consumul de carne.

Chiar dacă ni se pare că ştim multe lucruri şi ne documentăm din cărţi sau din internet, este nevoie, şi aceasta nu doar în perioada de sarcină, să avem un preot duhovnic la care să ne spovedim regulat şi să cerem sfaturi în diverse situaţii. El cunoscîndu-ne viaţa mai îndeaproape ştie mai bine ce medicament să ne dea. Iar noi să avem încredinţarea că Dumnezeu cel nevăzut de noi, pentru credinţa noastră, va lucra prin duhovnic cele de folos sufletelor noastre.