Darul Domnului noastru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi. Amin.

  Cuvânt înainte către cititori

Potrivit învăţăturii sfintei noastre Biserici, rugăciunea este cererea către Dumnezeu, rostită cu credinţă curată şi c nădejde tare, ca să dobândim ceea ce cerem, după voia lui cea sfântă. “Tot ce veţi cere cu credinţă, veţi dobândi”, grăieşte Mântuitorul. Cu alte cuvinte, rugăciunea este înălţarea inimii, a minţii şi a voinţei noastre către Dumnezeu, prin care-L lăudăm pentru putearea Sa cea veşnică, îi mulţumim pentru bunătăţile revărsate cu îndestulare asupra noastră, şi-L rugăm să ne ierte păcatele şi să ne apere de primejdia celui viclean.
Rugăciunea poate îmbrăca chipuri feurite, după cum felurite şi nesfârşite sunt şi prilejurile în care o facem. Înainte de toate, rugăciunea înseamnă închinare “în duh şi adevăr”, iar închinăciunea aceasta nu se poate săvârşi fără smerenie, adică fără lepădarea de sine. Dacă nu suntem smeriţi, noi nu putem păşi cu folos pe calea rugăciunii şi cine cutează să se roage cu mândrie, să ştie că rugăciunea lui este zadarnică.
Binefacerile rugăciunii sunte negrăite. Rugăciunea este aripa credinţei, roada nădejdii, oglinda dragostei, pecetea virtuţii şi zăvorul păcatului. Ea este izvor nesecat de sfinţenie şi d etrăire creştinească; este pavăza care ne ocroteşte de boldul ispitelor; este cheia cu care deschidem porţile cerului şi lăsăsm să se coboare asupra noastră harul lui Dumnezeu. Rugăciunea îmbărbătează pe cel deznădăjduit, ridică pe cel căzut, mângâie pe cel întristat, înviorează pe cel obosit de povara vieţii, întoarce la pocăinţă pe cel păcătos, întăreşte pe cel îndoielnic în credinţă şi smereşte pe cel trufaş; pe cel aspru îl îmblânzeşte, pe cel pizmaş îl potoleşte şi către lucrarea faptelor bune pe toţi îi povăţuieşte. Nimeni nu este oprit să se bucure de mântuitoarea roadă a rugăciunii, nic cei buni, nici cei sănptoşi şi nici cei bolnavi.
Căutând spre aceste binefaceri odrăslite din rugăciune, Sf. Apostol Iacov ne învaţă: “Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi, căci mult poate rugăciunea stăruitoare a celui drept”. Iar Sf. Apostol Pavel ne povăţuieşte să facem “rugăciuni, cereri, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii”. De aceea şi Biserica neîncetat se roagă lui Dumnezeu “pentru pacea a toată lumea”, ştiind că rugăciunea pentru pacea între oameni şi popoare este cu atât mai firească şi mai mântuitoare cu cât “spre pace ne-a chemat Dumnezeu”.
Iconomia aceste cărţi se desprinde din cele cinci părţi mari, din care ea este alcătuită, şi anume:
I. Rugăciunea cea mai scurtă – pentru treapta începătorilor şi chiar a vârstnicilor, care din diferite împrejurări nu a u vremea sau putinţa să se roage mai îndelung.
II. Pravila pe scurt – adică o prescurtare a celor şapte laude, din care s-au cules şi rânduit rugăciunile îndătinate, îmbinate cu pomenirea viilor şi a morţilor, precum şi cu cercetarea cugetului, atât de folositoare pentru împrejurările grele ale vieţii.
III. Rugăciunile de zi şi de noapte – la care s-au adăugat rugăciuni pentru fiecare zi a săptămânii şi rugăciuni la diferite trebuinţe.
IV. Îmbisericirea – numită aşa pentru că cuprinde rugăciunile creştinului în legătură cu Biserica – începe cu rugăciunile d eînchinare, cu troparele şi cântările Utreniei din duminici şi sărbători, după care cântările Sfintei Liturghii şi alte câteva cântări ziditoare de suflet, aşezate pe note muzicale, pentru trebuinţa credincioşilor la catehizare şi cântarea în comun în Biserică. Pentru credincioşii osârduitori s-au mai adăugat apoi psalmi şi rugăciuni din Rânduiala celor şapte laude, troparele şi condacele de peste săptămână, ale sfinţilor de obşte, ale Triodului şi ale Praznicelor împărăteşti, precum şi Rânduiala spovedaniei, însoţită de rugăciunile Sfintei Împărtăşanii.
V. Sporirea duhovnicească – cuprinde Acatistele Domnului nostru Iisus Hristos, al Bunei Vestiri şi al Sfintei Cruci, Paraclisul Maicii Domnului şi Canonul de umilinţă către Mântuitorul.
Pentru folosul sufletesc al credincioşilor, cartea se sfârşeşte cu un mănunchi de scurte învăţături culese din scrierile Sfinţilor Părinţi şi cu un adaos numit Orânduiri bisericeşti, unde s-a aşezat Sinaxarul sfinţilor de peste an şi felurite însemnări din Tipic, cu arătarea psalmilor care se citesc în împrejurări grele.
Pentru desfătaea ochiului şi a minţii, s-a îmbogăţit această carte de rugăciuni cu podoabe şi înflorituri, lucrate cu iscusinţă, după datina noastră creştinească.
Drept aceea, smerenia noastră vă îndeamnă şi vă sfătuieşte pe voi pe toţi, iubiţi credincioşi, citiţi această carte cu osârdie şi “neîncetat vă rugaţi”. Dar mai cu seamă luaţi aminte că în zilele noastre se cade ca fiecare în rugăciunile sale de seara şi dimineaţa să se roage pentru domnia păcii în toată lumea. Numai în acest fel veţi putea afla folos pentru sufletele voastre, veţi dobândi bună călăuzire în viaţa şi veţi agonisi sporuri de trăire creştinească spre mântuirea voastră veşnică.
Darul Domnului noastru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi. Amin.