Nu judeca și nu vei fi judecat!

 Inima Mamei

"O bătrână veni  la o masă într-o cofetărie.

    Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.
Bătrâna răspunde:

– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.

Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … și cât costă cea mai mică?

Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.
I-a răspuns:
– 2 lei.

– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.

Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.

Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat.

Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.

Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu.

Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă.
S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.

Era prea târziu, plecase. I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână  aşa de ieftin.

   Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ei, ca dar.

Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:

    Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil. Apoi citi un bilet:

     Maria,

    Nu  mă cunoști...Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit. Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată. Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fiica mea. Mare bucurie! Semeni leit cu ea! Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt...Nu mă căuta...! Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii...Nu plânge...!
Te îmbrățișez cu mult dor și drag,
    Bunica Ecaterina.

Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea. Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri. După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica. Când a ajuns acolo cineva o aștepta pe Maria și îi spuse:

   - Vă rog să ne iertați. Bunica Ecaterina  a plecat la Ceruri acum 4 zile.

 Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.

   Vedeți casa nouă de alături?
Este construită de ea pentru bătrânii singuri.

   Ați avut o bunică minunată. Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi...
   Era durerea adâncă pentru bunica ei.

Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite !

    Nu judeca și nu vei fi judecat!

 Iubește și vei fi iubit !

     Inimă bună ca o ploaie de vară!