Sf. Proroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul 17 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Osie (Osea).

Acesta se tâlcuieste mântuit, pazitor sau umbritor. Era fecior al lui Beyri din Balemot, din tribul lui Isahar. Si proorocind multe asupra lui Israel, a raposat, si a fost îngropat în pamântul lui cu pace. El a dat semn ca va veni Domnul pe pamânt si va locui cu oamenii, când va apune soarele spre Silom si se va împarti în doua parti si se vor face doisprezece copaci, urmând si ascultând lui Dumnezeu, Celui ce se va ivi pe pamânt; si printr-însul se va mântui tot pamântul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit (Creta).

Acest fericit Parinte al nostru Andrei, s-a nascut si a crescut în cetatea Critului cea aleasa, din parinti binecredinciosi si iubitori de fapte bune si fusese crescut cu bune învataturi, si era cu mare caldura lucrator al poruncilor lui Dumnezeu. Deci când a fost pe vremea împaratiei lui Constantin Copronim, vazând turma lui Dumnezeu ca este smintita de eresul luptatorilor împotriva icoanelor a venit la Constantinopol si a marturisit cu îndrazneala adevarul înaintea împaratului, mustrând fara nici o frica pagânatatea lui. Iar acesta nesuferind îndrazneala lui, l-a oprit numaidecât asupra vorbei si a poruncit celor ce stau înaintea lui sa-l prinda; si acestia l-au doborât jos la pamânt pe cel înalt cu gândul si nu l-au lasat pâna nu l-au târât, cât însusi împaratul dupa ce s-a razbunat de ajuns pentru îndrazneala sfântului, a poruncit sa-l lase. Vorbind atunci si alte multe sfântul catre împaratul pentru sfintele icoane, între altele i-a zis: "De vreme ce pe cei ce ocarasc chipurile împaratesti, îi certati de moarte, la câta urgie si pedeapsa dumnezeiasca va veti osândi voi cei ce ocarâti icoana lui Dumnezeu?" Atunci tiranul aprinzându-se de mânie, a poruncit de l-au dezbracat si l-au întins cu legaturi de streanguri si atâta l-au batut de rau, încât se rosise locul sub el cu curgerea sângelui. Deci daca l-au sculat, vazând ca nici cu daruri nici cu înfricosari nu-l pot înfrânge, iarasi l-au pus la chinuri cumplite si fara de omenie; si i-au patruns coastele si i-au zdrobit gura cu pietre; apoi l-au bagat în temnita. Si a doua zi, iarasi aducând pe sfântul înaintea lui si vazându-l mai îndraznet de cum era, a poruncit de l-au batut iarasi si i-au strujit carnea si i-au sfârtecat ranile, de se rupeau si cadeau bucati de pe trupul lui. Iar în cele din urma, legându-i picioarele cu streanguri, l-au tras pe pamânt târându-l prin tot târgul. Deci târât fiind mucenicul asa, un pescar cum iesise din mare cu peste, pornindu-se din îndemnarea demonica, a luat satârul cel de macelarie si taind un picior de la trupul sfântului, a contenit alergatura nevointei mucenicului si l-a trimis la cerestile locasuri. Iar cinstitele sale moaste au fost aruncate la locul facatorilor de rele si fiind aflate dupa multa vreme amestecate cu trupurile care erau acolo, 12 oameni demonizati din multe parti ale cetatii s-au dus acolo, ca si cum ar fi fost sfatuiti si au gasit cinstitul trup zacând negrijit si fara de cinste; dar atingându-se de trup, întru acel ceas se tamaduira; si luându-l l-au dus de l-au îngropat la un loc sfintit ce se numea Crisis, întru marirea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Osea

Troparul Sfântului Proroc Osea

Glasul al 2-lea

A proorocului Tău Osea po­menire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmos: Lui Dumnezeu Celui Ce a ajutat în Egipt lui Moise şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a preamărit.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un grăitor de Dumnezeu cu adevărat, o, Prorocule Osea, stând înaintea Dătătoru­lui de viaţă, roagă-te neîncetat să izbăvească de primejdii pe toţi cei ce te laudă cu credinţă.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţind vederea sufletului tău de întinare, te-ai învredni­cit a vedea şi a spune mai îna­inte foarte bine, fără minciună şi luminat, cele viitoare care erau să se împlinească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorul cunoştinţei celei mai dinainte, înţelepciunea lui Dum­nezeu, a arătat pe grăitorul de Dumnezeu Osea, râu de prorocie, care izvorăşte tuturor Dumnezeieştile învăţături.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Hristos, Cel Ce S-a arătat pentru noi din Fecioară, L-a chemat de faţă Tatăl din Egipt, precum a spus de demult Osea văzătorul de Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-mă, Hristoase, pe piatra cea neclintită a Po­runcilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt fără numai Tu, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind învăţat în arătările cele Dumnezeieşti, cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu, arătat ai prorocit chemarea neamu­rilor, prorocule, fiind însem­nat de Duhul Sfânt.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-te, gânditorule de Dumnezeu, a vedea mai înainte cele ce vor să fie, ca şi cum ar fi fost de faţă, arătat ai spus mai înainte căderea iudei­lor şi mutarea lor din Lege.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spus-ai mai înainte că Israel se va mântui, nu cu război, nici cu arc, nici cu toată într-armarea, ci în Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, însemnându-ne prin aceasta Întruparea Cuvântului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Cinstită Fecioară, Ceea ce ai zămislit pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat, Care cu Sfânt Sângele şi Trupul Său ne-a scăpat de înşelăciune.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cunoscut-am, Atotputer­nice, iconomia Ta şi cu frică Te-am preamărit, Mân­tuitorule.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prorocule Osea, cel ce eşti ochiul cel vă­zător de Dumnezeu al prorociei, izbăveşte de primejdii pe cei ce te laudă.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaşule cel prealuminat şi întărit al Duhului, roagă-te să mântuiască pe cei ce te laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce stai înaintea Judecă­torului tuturor, ca un proroc îndumnezeit, izbăveşte-mă de patimi cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrecut-ai, pururea Fecioară, Cetele îngerilor, purtând în pân­tece pe Ziditorul lumii.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cel Ce eşti împreună fără început cu Tatăl şi Mântuitorul sufletelor noas­tre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecând cu milostivire, ne-ai învăţat pe noi îndelungă răbdarea, milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu, prin care îngăduieşte pe toţi, prorocule, grăitorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos a Înviat omorând moartea, precum a vestit înţe­leapta ta prorocie mai înainte, descoperitorule de cele Dum­nezeieşti şi a dăruit viaţă sufletelor celor din iad.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răpeşte-mă cu rugăciunile tale, Prorocule Osea, din adân­cul greşelilor mele, având ne­înfruntată îndrăzneală către Hristos, gânditorule de Dumnezeu, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul şi Împăratul tutu­ror, Cel împreună fără început cu Tatăl din tine S-a născut sub vreme, Născătoare de Dum­nezeu Fecioară şi S-a arătat cu Trup.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Pe prorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni şi pe mine scoate-mă dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prorocind cele ce vor să fie, Sfinte Osea, Preafericite, ai arătat pogo­rârea Cuvântului către oameni.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei ce au fost omorâţi cu greşelile, Viaţa Cea Nemuritoare i-a scos din laturile iadului, precum ai prorocit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luarea în laturi a celor le­giuite, căderea iudeilor şi che­marea neamurilor ai arătat, prorocule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pântecele tău a Răsărit Dumnezeu Cuvântul, Ceea ce eşti fără de prihană, Îmbrăcându-Se negrăit cu Trup pentru noi, ca un Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam, în cup­tor Treimea închipuind, văpaia focului în rouă au prefăcut-o şi cântând grăiau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu luminare mai presus de fiinţă, luminându-ţi-se gândul, Sfinte Prorocule Osea, te-ai îmbogăţit, preafericite, cu cunoştinţa celor ce au să fie, cântând Stăpânului: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănatu-Te-ai în mâinile prorocilor, Nemuritorule, în­mulţind vedeniile, Mântuito­rule, în multe feluri închipuindu-Te celor ce cu credinţă stri­gă ţie: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu eşti izvorul lui Israel, care verşi ape de mântuire, propo­văduind mai înainte pe Hristos, Râul Păcii, Sfinte Osea; Căruia cân­tăm: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a Strălucit din Tatăl Cel fără de început, din tine S-a Întrupat, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa mi­lostivire, pe Care lăudându-L, cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce a păzit pe tineri în văpaia focului, în cup­torul cel ars şi în chip de Înger S-a pogorât la dânşii. Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrarea cea mai înainte cu­noscătoare şi cunoaşterea celor ce vor să fie, care s-a dat pro­rocilor din harul cel Dumneze­iesc, mai presus de pricepere, îi făcea a cânta: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având gură de Dumnezeu in­suflată şi limbă grăitoare de cele Dumnezeieşti, Prorocule Osea, care, luminându-te cu raza credinţei, cântai: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu propovăduire luminată ai spus mai înainte celor de pe pământ măririle lui Dumnezeu, cunoştinţa celor ce vor să fie, prorocule grăitor de cele Dum­nezeieşti, cântând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu Cuvântul Cel pu­rurea de o Fiinţă cu Dumnezeu, Întrupându-Se din Sfântul tău pântece, Fecioară Preacurată, S-a arătat celor ce cântă: pe Dom­nul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Bucură-te, Lauda Fecioriei; Bucură-te, Maică Preacurată, pe care toată făptura cu Dumnezeieşti cântări te mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luat-ai răsplătire ca un pro­roc, Sfinte Osea, primind cununa cea cu bună podoabă de la Dumnezeu, preafericite.

Stih: Sfinte Prorocule Osea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat cu toată Lumi­na lui Hristos, preaalesule, cu rugăciunile tale fă-L pe El Binevoitor către cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dimpreună cu Cetele îngeri­lor stai, cu laude cinstind pe Stăpânul, vieţuind viaţă întoc­mai cu îngerii, Sfinte Prorocule Osea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vrând să mântuiască pe om, Mântuitorul şi Domnul, S-a Îmbrăcat cu Trupul nostru din tine, Fecioară Preacurată.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Plecatu-ţi-ai urechea, prorocule, la Cel Ce te-a chemat şi învăţându-te cunoştinţa tutu­ror celor ce vor să fie, ai însem­nat mai înainte venirea lui Hristos cea Dumnezeiască. Pen­tru aceea astăzi prăznuim sfân­tă pomenirea ta, lăudăm pe Mântuitorul, Cel Ce te-a mărit pe tine.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: minu­nează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să grăiesc ţie cu dragoste: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Trăgându-Te, Cuvinte, la Cruce, de bărbaţii cei fărădelege cu gând cumplit şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcri­mând şi rupându-i-se cele dinlăuntru, tânguindu-se, striga şi de necazul inimii glăsuia sus­pinând: cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cuvinte? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie? Şi iarăşi, cum suferi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Vai mie, Ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine pe Care Te văd pironit cu cuie pe Cruce. Dar pătimeşti aceastea voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.

Tot în aceasta zi, aducerea Cinstitelor moaste ale Sfântului Dreptului Lazar.

Fericitul între împarati, prea înteleptul Leon, pornindu-se din dumnezeiasca râvna, ca din dumnezeiasca insuflare, întâi a zidit o biserica frumoasa Dreptului Lazar; dupa aceea trimitând la Insula Cipru, a aflat sfintele sale moaste zacând în pamânt în cetatea chitieilor, fiind trecuti ca la o mie de ani, în o racla de marmura, în care erau sapate litere într-alta limba: "Lazar cel de patru zile mort, prietenul lui Hristos". Deci îndata ridicând odorul cel scump si punându-l într-un sicriu de argint, l-au dus la Constantinopol.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici si buni frati, fara de arginti, Cosma si Damian, Leontie, Antim si Evprepie (Euprepie).

Trei sunt perechile sfintilor fara de arginti Cosma si Damian ce se numesc tot cu acest nume si lucreaza mestesugul doctoricesc, având numele fara de arginti. Unii au fost fiii Teodotei, o femeie buna si credincioasa, care a raposat cu pace si a fost îngropata în locul ce se cheama Fereman. Altii se aflau în Roma, având dascal viclean. Acesta suindu-i cu înselaciune într-un munte, ca sa culeaga ierburi, i-a ucis cu pietre.

Iar altii sunt acestia, a caror pomenire o facem, care au fost din Arabia, foarte învatati la mestesugul doctoricesc si umblau prin toate cetatile si orasele, tamaduind bolnavii, neluând plata; si cu prilejul mestesugului propovaduiau pe Hristos. Iar în zilele lui Diocletian si Maximian, au mers la Eghea cetatea Lisiei si stând înaintea guvernatorului Lisiei si batându-i fara de mila i-au aruncat în adâncul marii; si cu vrerea lui Dumnezeu aflându-se pe uscat, si prinzându-i iarasi, i-au aruncat într-un cuptor ars; si paziti fiind nevatamati, i-au rastignit pe cruce. Dupa aceasta li s-au taiat capetele acestor fericiti cinci frati.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 17 zile: pomenirea Sfântului Prooroc Osea.

        Sfantul Prooroc Osea a trait cu opt veacuri inainte de Mantuitorul Hristos, pe vremea cand evreii din tinutul Samariei au fost luat in robia asirienilor (721 i.d.H.). A fost un barbat de mare credinta in religia stramosilor sai si curat la inima sa, prooroc insuflet de Duhul Sfant. Drept aceea, a fost trimis de Dumnezeu sa intoarca de la ratacire pe poporul Sau, care ajunsese a se inchina idolilor, si a intors pe multi la adevarata credinta.
        Ne-a ramas de la el o carte in 14 capitole, cuprinzand o parte din cuvantarile lui catre conducatori si catre popor, carte care astazi se afla in Biblie. Este cel dintai prooroc din Scriptura care infatiseaza legamantul dintre Dumnezeu si poporul Sau, ca pe legatura dintre barbat si femeia sa, ca o legatura de dragoste. Prin idolatria sa, poporul a nesocotit pe Dumnezeu, iubirea Lui a fost batjocorita. "Ceea ce vrea Dumnezeu - spune Proorocul - este mila, iubirea, nu jertfele. Dumnezeu nu pedepseste decat pentru a mantui. El osandeste sila si nedreptatea, dar dupa ispasire si cainta, El va primi iarasi pe poporul Sau si-i va face parte de fericire si pace."
        Osea a proorocit sub patru regi, aproape treizeci de ani, si murind, la adanci batraneti, a fost ingropat cu cinste in tara sa.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Sfântului, Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit (+767).

        Acest fericit parintele nostru Andrei, s-a nascut si a crescut in Gorgotina, cetatea cea aleasa a Critului, din parinti dreptcredinciosi si iubitori de fapte bune. Si crestea cu bune invataturi si era, cu mare caldura, lucrator al poruncilor lui Dumnezeu. Deci, pe vremea imparatiei lui Constantin Copronim (741-775), vazand turma lui Dumnezeu ca se strica de eresul luptatorilor impotriva icoanelor, adica de acest imparat si de partasii lui, a venit la Constantinopol si a marturisit cu indrazneala adevarul inaintea imparatului, mustrand fara de frica paganatatea lui. Iar imparatul, nesuferind indrazneala lui, nelasandu-l sa vorbeasca mai mult, a poruncit celor de fata sa-l prinda; si s-au pornit, cu ucigase maini, a-l apoca de cap, altii de maini, altii de umeri, altii de haine, in ce chip se putea mai mult si mai de ocara, ca sa faca voia celui ce poruncea, si l-au doborat la pamant pe cel inalt cu gandul. Si nu s-au oprit, pana ce nu l-au tarat, incat insusi imparatul, dupa ce l-a pedepsit destul pentru indrazneala a poruncit de l-au lasat. Deci, Sfantul spunand si multe altele catre imparat despre Sfintele icoane, pe urma a zis: "De vreme ce pe cei ce ocarasc chipurile imparatilor, o, imparate, ii pedepsesti cu grele certari de moarte, ca si cum v-ar ocara pe voi, la cata urgie si pedeapsa dumnezeiasca, va veti osandi pe voi, cei ce ocarati icoana lui Dumnezeu?"
        Atunci tiranul, aprinzandu-se foarte de manie, a poruncit de l-au dezbracat si l-au intins si atat l-au batut de rau cu legaturi de streanguri, cat se rosise locul sub el, de curgerea sangelui. Deci, vazand ca nici cu daruri, nici cu infricosari nu-l pot invinge pe acest viteaz, iarasi l-au pus la cumplite chinuri, fara de omenie. Si i-au patruns coastele si i-au zdrobit gura cu pietre, si l-au aruncat in temnita. Iar a doua zi, aducand din nou pe Sfantul inaintea sa si vazandu-l si mai indraznet, imparatul a poruncit de l-au batut si-i strujeau carnea si l-au patruns cu ranile, cat se rupeau si cadeau bucati din trupul lui. Iar in cele din urma, legandu-i fericitele picioare cu streanguri, l-au tras pe pamant, tarandu-l prin tot targul, silindu-se cei ce-l tarau ca sa-l arunce la locul talharilor si al facatorilor de rele. Deci, asa fiind tarat Mucenicul, a iesit inaintea lui un pescar, venind de pe mare cu peste, si-l intinse in targ ca sa-l vanda si, pornindu-se din indemnare draceasca, lua satirul lui cel de macalarie si, taind un picior din trupul Sfantului, puse capat alergarii si nevointii fericitului, care trecu astfel la cerestile lacasuri. Iar cinstitele sale moaste, le aruncara la locul facatorilor de rele, aflandu-se multa vreme amestecate cu trupurile ingropate acolo. Deci, doisprezece oameni indraciti, adunati din multe parti ale catatii, s-au dus acolo, ca si cand ar fi fost sfatuiti si gasira cinstitul trup, zacand fara de cinste, si atingandu-se acestia de dansul, intru acel ceas se tamaduira, luand tamaduirea ca plata a aflarii. Si, luandu-l, l-au dus si l-au ingropat la un loc sfintit, ce se cheama Crisis, intru slava Domnului nostru. Si ne-a ramas de la el vestitul Canon de pocainta, ce se citeste in Postul mare.
 

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Andrei din Creta

Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul

Glasul al 4-lea

Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întru tot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbră­cat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amân­două acestea te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Andrei, pururea lăudate.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Robindu-ţi bărbăteşte pa­timile trupului, părinte, sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit cruzimea tiranilor şi ai pătimit după Lege. Pentru aceasta, adunându-ne cu credinţă, toţicu un glas pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te ca un jă­ratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor şi cu pâraiele sângiurilor ai stins fo­cul cel străin al necredinţei, Sfinte Mare Andrei, Mărturisitorule, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te cu dragostea lui Hristos, părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, I-ai urmat Lui, lepădându-te de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin desăvârşită luptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiindu-mi îngreunat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Prea­curată Maică Fecioară; deşteaptă-mă către privegherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de chinul cel veşnic.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-ţi paşii gândului pe piatra dragostei lui Hristos, părinte, nicicum nu te-ai clătinat de suflarea vântu­rilor celor potrivnice, grăind Ziditorului tău: Tu eşti Dum­nezeul nostru şi nu este sfânt afară de tine, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând tămăduiri şi înain­tea sfârşitului şi după sfârşit, ajuţi pe cei cu neputinţe şi go­neşti duhurile cele necurate, Cuvioase Andrei, grăind Ziditorului tău: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind spălat cu lacrimile si­hăstriei, te-ai împodobit cu mucenicescul sânge şi arătându-te întru totul preafrumos, ai alergat în sus către Cel Dorit, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a făcut asemenea nouă cu Trup, pe Dumnezeu Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Ta­tăl, L-ai născut cu totul fără prihană, mai presus de cuvânt, rămânând Fecioară după naştere; pentru aceasta cu credin­ţă te fericim.

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te ascultător Po­runcilor lui Hristos, cu veselie te-ai închinat la Închi­puirea Lui, părinte. Pentru aceea cei fărădelege, cu multe feluri de chinuri te-au omorât.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te bun miros de vir­tuţi, zăcând acum în mormânt şi izvorând mir, umpli de bun miros feţele celor ce se apropie de tine cu inimă neîndoită, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbolnăvindu-se cu ticăloşia, Mamona cel plin de toată rău­tatea, cuvioase, de faţă i-ai în­fruntat eresul, făcându-te apă­rător bărbaţilor celor drept cre­dincioşi, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Roadă Bună ai odrăslit Spicul Cel Ce hrăneşte pe toţi ce te cinstesc pe tine, cu dreap­tă credinţă, Stăpână Prealăudată şi pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat din tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scârbindu-te, părinte, de întunericul păcatului şi strălucind cu nepătimirea, te-ai arătat cu totul lumină şi lumi­nezi cu razele vindecărilor, prin harul cel Dumnezeiesc, pe cei ce se apropie cu credinţă de Dumnezeiescul tău mormânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai arătat locaş lui Dumnezeu, bine vieţuind şi nevoindu-te, părinte, cu cuget vitejesc. Şi acum zăcând în mor­mânt, petreci întreg şi netopit, fericite, dezlegând patimile tuturor credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte ducând război îm­potriva demonilor, preafericite şi împotriva oamenilor eretici, te-ai învrednicit de mărirea cea veşnică şi de cununi, Sfinte Andrei. Pentru aceasta toţi credincioşii cu dragoste te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Porţi în braţe cu nespusă naştere pe Hristos Care îmbră­ţişează pe cei ce s-au înşelat de răutate şi ticăloşeşte au robit pe înşelătorul, Fecioară Prealăudată. Pentru aceea ca pe Maica lui Dumnezeu te mărim.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără urmă; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule!

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În temniţă pentru Stăpânul te-a aruncat cel fărădelege, ca să fii în pază, Mucenice Andrei, căci păzeşti neatinsă voia Lui cea Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfâşiindu-ţi-se trupul cu lovi­turile bicelor, fericite, n-ai luat în seamă; ci, ai răbdat ca şi cum ar pătimi altul, întărindu-te Dumnezeieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind ascuns ca o comoară de mult preţ, te arăţi, părinte, stând înaintea celor binecredincioşi şi pe toţi cei ce te cinstesc pe tine îi îmbogăţeşti cu minunile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnic Înţelegător te vedea mai înainte proorocul de de­mult, ţinând Curată Dumneze­iasca Făclie pe Hristos; prin Care toţi ne-am luminat.

Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără urmă; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule!

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Prăznuieşte astăzi Cetatea cea Împărătească strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, che­mând la sine toată cetatea şi latura; şi se bucură, căci a do­bândit vistierie mare, mult pătimitorul tău trup, Sfinte Cuvioase Andrei, Mu­cenice, Luminătorule al Orto­doxiei.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului cel călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Valurile viclenirii înălţându-se, n-au mişcat gândul tău, Sfinte Mucenice Andrei, Preacuvioase Părinte, stând pe piatra cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea, te-ai făcut liman fără de valuri tuturor celor cu adevărat înviforaţi.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întunecat la gând, cugetătorul de viclenie se ispitea să te înşele cu întrebări nebuneşti pe tine, cel ce erai împodobit cu luminările dogmelor. Dar au rămas de râs, umplându-se de ru­şine, cu îndrăzneala ta de faţă, preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gândul tău fiind împodobit cu Dumnezeieştile însuflări, Sfinte Andrei, vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor, stea cu totul luminoasă, luminând tot­deauna cu minuni, pe credincioşii cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fost-ai Locaş lui Dumnezeu Celui Viu, Fecioară Prealăudată, întru Care şi-a făcut în chip de negrăit Sălăşluirea, Cel Ce locu­ieşte în ceruri şi a primit să Se facă Om, pentru multa Sa bunătate.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând mai înainte pa­timile trupului, înţelep­te, cu nevoinţele cele pustni­ceşti, te-ai luptat foarte tare, cu cinste sărutând, fericite, tot­deauna Chipul Mântuitorului, al Fecioarei şi al tuturor Sfinţilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiarele cele ce cu turbare nebunească s-au mâniat împo­triva lui Hristos, ca nişte săl­batice s-au aruncat asupra ta, părinte, să te omoare. De aceea, târându-te şi bătându-te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al Adevăru­lui arătat.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu minunile adăpi pe credin­cioşi, ca şi cu nişte ape, preafe­ricite şi alungi duhurile viclenirii şi înlături bolile, luând harul tămăduirii de sus, de la Hristos Dumnezeul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai Cuprinză­toare decât Cerurile, Fecioară, încăpând pe Dumnezeu în pân­tecele tău, pe Cel Neîncăput în­tru toate. Pe Care roagă-L să ne izbăvească de necazul cel pierzător de suflet, Preacurată Stăpână, pe cei ce te lăudăm cu dreaptă credinţă.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată, o slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, părinte cuvioase, că ţi-ai săvârşit călătoria, pă­zind credinţa cea ortodoxă fără de prihană, prin care, nevoindu-te după Lege, ai luat cunună îndoită de sus, ca un mucenic nebiruit, ca un luptător ne­înfrânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un crin cu dulce miros, ca un trandafir ai înflorit, părinte, în livada Dumnezeieştii sihăs­trii şi bine miroşi lămurit, fiind împodobit muceniceşte, ca un cedru, Preafericite Andrei, podoaba sihaştrilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu semne şi cu minuni arătat, ai rămas nestricat, stând înaintea tutu­ror, Preafericite Andrei şi luminând sufletele celor ce cu credinţă fierbinte se apropie de tine şi pururea te fericesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind astăzi sfinţită po­menirea ta, ca o zi de praznic şi plină de veselie, cu credinţă grăim ţie, părinte: cu rugăciu­nile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi pe toţi de primejdiile vieţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-s-a pântecele tău Lo­caş Luminii, care a luminat lu­mea cu Strălucirile Dumnezeirii şi a alungat de tot de pe pă­mânt întunericul necunoştinţei, Fecioară fără prihană. Pentru aceea te mărim.

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată, o slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca un purtător de numele bărbăţiei, Sfinte Mucenice Andrei, cu adevărat te-ai întărit în buna şi dreapta credinţă, mucenice vrednicule de laudă; ca unul ce ai urmat lui Hristos, ai luminat cetele sihaştrilor cu faptele şi te-ai arătat întocmai măririi cuvioşilor. Drept aceea, supunându-te luptelor muceniceşti, vitejeşte te-ai chinuit pentru Lege şi ai biruit, tu cel ce eşti de un nume cu cel întâi chemat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Alunecând cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate şi suspinând, strig ţie din inimă, Preacurată: minu­nează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare de greşeli, ca să grăiesc ţie cu dragoste: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Trăgându-Te, Cuvinte, la Cruce, de bărbaţii cei fărădelege cu gând cumplit şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcri­mând şi rupându-i-se cele dinlăuntru, tânguindu-se, striga şi de necazul inimii glăsuia sus­pinând: cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cuvinte? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie? Şi iarăşi, cum suferi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Vai mie, Ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine pe Care Te văd pironit cu cuie pe Cruce. Dar pătimeşti aceastea voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni

 
 

Întru aceeasi zi, cuvânt despre tâlharul ce s-a mântuit prin putine lacrimi.

        In zilele lui Mauriciu imparatul (582-602), a fost un oarecare talhar din partile Traciei, cu totul salbatic si cumplit si era in asa fel, ca multi nu l-au putut prinde pe el. Deci, auzind de aceasta, imparatul a trimis la dansul crucea sa, zicandu-i: "Nu te teme!" Iar talharul, vazand cintita cruce si crezand cuvantul imparatului, a venit si a cazut la picioarele imparatului, marturisindu-se. Iar imparatul, cu bucurie, l-a primit si l-a iertat. Apoi, trecand putine zile, a cazut in boala si zacea in casa de oaspeti si, adormind, a vazut infricosatoarea judecata. Si, trezindu-se in noaptea urmatoare, daca s-a vazut pe sine bolnav si aproape de iesirea din viata, s-a intors la rugaciune catre Dumnezeu, plangand si zicand, cu amare lacrimi: "Nu cer de la tine, Iubitorule de oameni, ceva mai mult decat numai cate le cerea, prin marturisire, talharul cel mai inainte de mine. Si, precum spre talharul acela, asa si fata de mine, talharul, minuneaza milele iubirii tale de oameni si primeste aceasta suspinare a mea de moarte, pe pat, nu pe cruce. Si, precum ai primit pe cei dintru al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic nu au lucrat, asa ma primeste si pe mine, afundandu-ma in lacrimile mele cele putine si curatindu-ma cu ele. Da-mi mie iertare, necerand ceva mai mult de la mine, ca nu ma incape vremea si panditorii cei de prin pesteri s-au apropiat. Dar sa nu stai impotriva, nici sa-mi iei seama cu deamanuntul, ca nu vei afla in mine ceva bun. Ca m-au cuprins faradelegile mele si, catre seara, rau am ajuns, ca nenumarate sunt datoriile mele. Ci, precum ai primit suspinarea cea amara a lui Petru, primeste-o si pe a mea, iubitorule de oameni, turnand lacrimile acestea peste zapisul pacatelor mele si, cu buretele milostivirii Tale, sterge greselile mele cele neasemanate".
        Si asa, multe ceasuri marturisindu-se talharul si cu mahrama stergandu-si lacrimile sale, si-a dat duhul, precum ne-au spus cei de aproape ai sai. Iar carmuitorul cel mai mare al casei de oaspet a vazut, in somn, in ceasul in care a murit talharul, niste demoni multi, care, venind la patul talharului, cu multe zapise, aveau scrise multime de pacate talharesti. Si, iata, doi tineri frumosi au adus o balanta si purtand demonii toate zapisurile talharului, au si tras in jos un taler al balantei, iar celalalt taler sta sus. Deci, au zis ingerii cei luminosi: "Oare nu avem de pus aici nimic?" Si au zis unul catre altul: "Ce putem sa avem. Ca nu-i mai mult decat zece zile de cand s-a intors de la ucidere". Si, cand a grait acestea, a adaugat: "Sa cautam vreun lucru bun". Si a aflat unul dintre ei mahrama, intru care erau lacrimile lui, si a zis: "Cu adevarat, aceasta este mahrama cu lacrimile lui; sa o punem, deci, de cealalta parte a cumpenei si iubirea de oameni a lui Dumnezeu impreuna cu ea, si vom vedea ce va fi". Si numai cat au pus-o pe ea de cealalta parte, si a si tras indata si a risipit zapisele ce erau de partea dracilor. Si au strigat cu un glas, zicand: "Cu adevarat a biruit iubirea de oameni a lui Dumnezeu". Si, luand sufletul talharului, l-au dus pe el cu ei. Iar demonii, tanguindu-se, au fugit rusinati.
        Aceasta vazand-o, carmuitorul casei s-a sculat si, alergand, a intrat in camera si, venind la patul talharului, a aflat trupul cald inca, de vreme ce sufletul sau se dusese la Dumnezeu, iar mahrama pe ochii lui fiind, plina de lacrimi. Si, luand mahrama, a intrebat pe imparat si a zis: "Sa laudam pe Dumnezeu stapane, ca am auzit ca in zilele stapanitoarei tale imparatii s-a mantuit un talhar". Iata, cu adevarat, acum am vazut, numai de vom si crede ca sunt adevarate, ca bine este sa ne pregatim pe noi insine si sa intampinam cu pocainta ceasul cel ingricosator al mantuirii.
 

 
 

Întru aceeasi zi, cuvântul Sfântului Antioh, despre îndraznealã si despre aprinderea mâniei.

        Asemenea este la oameni iutimea, cu zaduful cel mare, a carui napadire oamenii, nesuferind-o, fug de el si stau pentru odihna la umbra, care este blandetea si tacerea. Bine este a se departa, ca de un fum iute, de indrazneala iutimii si a maniei si a veni la tamaia cea binemirositoare, care este linistirea. Ca nimic nu strica atat faptele bune ca mania omului iute. Si iarasi, nimic nu curateste sufletul cel gresit ca frica lui Dumnezeu si buna smerenie, ca adica a invata cuvintele Domnului si a se intr-arma adeseori cu rugaciunea. Iara iutimea urata este, precum este scris la Ecleziast: "Urat este Domnului tot cel iute la limba si tot cel ce nu se infraneaza de la indraznire. Ca de voi mustra pe cel fara de minte in mijlocul adunarii il rusinezi pe el, dar nu-i vei lua nebunia lui". Si iarasi: "Intelepciunea lumineaza fata omului, iar fata celui fara de rusine urata va fi." Si la Proverbe zice: "Leapada de la tine iutimea si cuvintele cele de ocara!" Si iarasi: "Cela ce lauda cu mare glas pe prietenul sau nu se osebeste cu nimic de cel ce il blesteama". Si iarasi: "Cel ce-si pazeste gura sa, isi pazeste sufletul sau de necaz".
        Sa ne nevoim, iubitilor, cu tot sufletul, ca sa nu dam loc sa ne stapaneasca pe noi indrazneala cea rea, care prapadeste toate roadele cele de fapta buna ale omului. Ca a se inalta cu indrazneala, neplacut este lui Dumnezeu si la oameni. Si aceasta stiind-o, David zicea: "Bine este mie ca m-ai smerit, ca sa ma invat indreptarile Tale" (Ps. 118, 71). Iar Pavel a zis: "Datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc" (IICor.12,7). Si iarasi: "Cine se va lauda ca are inima curata inaintea Domnului? Sau cine va indrazni inaintea Lui sa zica: Sunt drept?" De asemenea, si Domnul, cand a indraznit Petru de a zis: " Milostive Doamne, nu va fi tie una, ca aceasta," l-a certat pe el, zicandu-i: "Mergi inapoia Mea, satano!" Iar, fiind intrebat, dupa invierea Domnului: "Petre, oare Ma iubesti tu pe Mine?". Cu toata daruirea, Petru a raspuns: "Adevarat este, Doamne, Tu stii ca Te iubesc!" Lui se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
 

 
 

• Sf. Mc. și buni frați fără de arginți Cosma și Damian, Leontie, Antim și Evrepie

Trei sunt perechile sfinților fără de arginți Cosma și Damian, ce se numesc tot cu acest nume și lucrează meșteșugul doctoresc, având numele „fără de arginți”

1. Unii au fost fii Teodotei, femeii celei bune și credincioase care au răposat cu pace, și s-au îngropat în locul ce se cheamă Fereman.
2. Alții se aflau în Roma având dascăl viclean. Care suindu-i cu înșelăciune într-un munte, ca să culeagă ierburi, i-a într-un cuptor ars; și păziți fiind nevătămați, îi răstigniră pe Cruce. Și după aceasta le tăiară capetele acestor fericiți cinci frați. ucis cu pietre.
3. Iar alții sunt aceștia a căror și pomenire, facem, care au fost din Arabia, foarte învățați la meșteșugul doctoresc, și umblau prin toate cetățile și orașele, tămăduind bolnavii, neluând plată; și cu prilejul meșteșugului propovăduiau pe Hristos. Iar în zilele lui Dioclețian și Maximian, merseră la Egea cetatea Lisiei, și stând înaintea ighemonului Lisiei, și bătându-i fără de milă îi aruncă în adâncul mării; și cu vrerea lui Dumnezeu aflându-se pe uscat, și prinzându-i iarăși, îi aruncară.