Sinaxar 20 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Artemie.

Acest fericit Artemie, fiind duce si august al Alexandriei si patriciu, era cinstit de marele împarat Constantin; luând însa împaratia Iulian Paravatul, si prigonind pe crestini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; si mustrând faradelegea aceluia, l-au batut cu vine de bou crude, si l-au zgâriat pe spate cu brice ascutite si taioase, si i-au patruns coastele si tâmplele cu tepusi. Si despicând taietorii de pietre o piatra mare l-au bagat într-însa si lasând piatra peste dânsul, a fost turtit sfântul si i-au sarit ochii si matele pe pamânt; dupa aceea i-au taiat capul. Si asa a luat de trei ori fericitul cununa cea nevestejita a muceniciei. Iar sfintele lui moaste s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de catre femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Si a fost îngropat la locul ce se numeste Ocsia.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Evor si Evnoi, fiind ucisi cu pietre s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Cuvioasa Maica noastra Matroana cea de la cetatea Hios.

Sfânta Matroana s-a născut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios, într-o familie înstărită, cu părinţi evlavioşi, pe nume Leon şi Ana. Încă din tinereţe sfânta avea înclinaţii spre monasticism. Într-o zi ea şi-a părăsit părinţii, mergînd să locuiască într-un loc pustiu, unde a găsit o mică mănăstire de măicuţe. Curând, i s-au alăturat acolo şi alte călugăriţe, nevoindu-se împreună pentru mântuire.

Sf. Matroana a făcut minuni cât a fost în viaţă dar şi după aceea, fiind slăvită în Chios pentru viaţa sa curată şi sfântă. Ea era milostivă cu săracii şi avea puteri de a vindeca bolnavii.

Acatistul Sf. Matroana a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos şi a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că sfânta a murit înainte de această dată.

Sf. Matroana mai este prăznuită şi în ziua de 15 iulie, când i-a fost găsit capul.

Tot în aceasta zi, Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu Parintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale carui sfinte moaste sunt în Chefalonia, care în pace s-a savârsit.

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Cefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturităţii s.a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte. Primind binecuvântare de la părinţi, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viaţă al Mântuitorului. După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria şi Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.

Călugărul a fost hirotonit diacon şi apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Sf. Gherasim a continuat să trăiască viaţă sfântă. Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fără întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru o viaţă solitară, Sf. Gherasim s-a retras în singurătatea din Zakynthos, unde s-a hrănit numai cu ierburi.

După cinci ani, a simţit dorinţa de a pleca pe insula Cefalonia unde şi-a găsit adăpost într-o peşteră. Sfântul a restaurat biserica din Omala şi a construit o mănăstire de măicuţe unde a trăit, a muncit şi a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga îngenunchind pe pământul gol. Pentru viaţa lui sfântă, Gherasim s-a învrednicit de darul vindecării bolnavilor şi a izgonirii duhurilor necurate. 

La vârsta de 71 de ani, sfântul a ştiut că va muri curând. După ce le-a binecuvântat pe măicuţe, a adormit cu pace întru Domnul în 15 august 1579. După doi ani, deschizîndu-i-se mormântul, s-au descoperit moaştele sale întregi şi frumos mirositoare, vindecătoare de boli.

Deoarece Adormirea Maicii Domnului se sărbătoreşte în 15 august, Sf. Gherasim se prăznuieşte în 16 august. În ziua de 20 octombrie se prăznuieşte dezvelirea moaştelor sfântului, în anul 1581.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor si Antonin, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Manato fecioara care de foc s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfantului marelui Mucenic Artemie (†362).

    Acest fericit Artemie era duce si dregator imparatesc in Alexandria, fiind el in osebita cinste la marele imparat Constantin. Si era voievod viteaz in razboaie si bine intarit in dreapta credinta intru Hristos. Iar, dupa oarecare vreme, murind imparatul Constantin, fiul marelui Constantin, fiul marelui Constantin, toata stapanirea imparatiei, si la apus si la rasarit, a luat-o Iulian (361-363), calcatorul de lege, care pe fata s-a lepadat de Domnul nostru Iisus Hristos si a ales sa se inchine idolilor. Si s-a pornit atunci Iulian cu lupta mare importriva lui Hristos si cu prigoana asupra crestinilor, prefacand bisericile in temple idololesti si omorand pe crestini cu infricosatoare chinuri.

    Deci, era pe vremea cand imparatul Iulian se afla in Antiohia, pregatind razboiul impotriva persilor, cand a fost chemat si Artemie din Alexandria cu ostasii lui. Si, stand de fata inaintea imparatului cu oastea sa, Artemie privea cum erau chinuiti crestinii pentru credinta lor. Deci, umplandu-se de ravna si apropiindu-se de imparat i-a zis: "Pentru, ce, o, imparate, chinuiesti fara de omenie, oameni nevinovati si-i silesti sa se lepede de dreapta credinta?" Iar Iulian auzind aceasta, a strigat aprins de manie: "Cine si de unde este acesta care graieste cu indrazneala impotriva noastra si a venit sa ne vorbeasca de rau chiar in fata?" Si au raspuns cei de fata: "Ducele Alexandriei este, stapane." Si s-au pornit atunci paganii, invinuind pe Artemie pe nedrept, de a le fi daramat templele zeilor si de a fi sfaramat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit de i-au luat lui Artemie braul dregatoriei ostasesti si asa dezbracat, sa fie batut cu vine de bou. L-au taiat pe spinare cu brice ascutite si i-au patruns coastele si tamplele cu tepusi arse in foc. Iar la urma, despicand taietorii de pietre o piatra mare si grea, l-au bagat pe fericitul intre cele doua pietre mari. Si atata l-au tescuit, cat toate oasele i le-au zdrobit si luminile ochilor au sarit din locul lor. Si puteai sa vezi o minune mare, ca intr-atata tescuire, a ramas Sfantul viu. Iar Artemie nu inceta a marturisi pe Hristos si credinta lui in prabusirea celor ce stapanesc cu nedreptate si silnicie.

    Deci, a poruncit tiranul sa i se taie capul cu sabia. Si asa a luat fericitul cununa cea nevestejita a mucenicilor. Iar, la putina vreme dupa aceea, Iulian imparatul a murit in lupta, lovit de o sageata. Se spune ca inainte de a muri, ar fi spus aceste cuvinte catre Hristos: "M-ai biruit Galileene!"

 
 

Intru aceasta zi, cuvant despre un egumen, care gonea demonii din oameni.

    Un egumen oarecare vietuia in manastire cu fratii si se hranea din osteneala mainilor sale si nu primea de la oameni hrana, haine ori aur, ci zicea celor ce-i aduceau lui cele de trebuinta: "Luati-va ale voastre de aici si lasati-ne pe noi cu Hristos Dumnezeul nostru, ca Acela sa se ingrijeasca de noi, ca El a zis: "Nu te voi lasa pe tine, nici voi trece cu vederea pe cei ce-mi slujesc Mie. Ca mainile noastre, cele ce pot a ne hrani pe noi, acelea spre osanda ne vor fi noua, daca din osteneli straine ne vom mangaia." Si s-a invrednicit, pentru aceasta, egumenul a lua darul de la Dumnezeu, ca pe demoni, numai prin cuvant ii gonea. Si era foarte slavit pentru viata lui cea imbunatatita, ca numele lui a ajuns chiar pana la imparat. Iar imparatul, trimitand dupa dansul, a poftit sa se invredniceasca de rugaciuni de la dansul.

    Deci, imparatul vorbind cu el si mult folos luand de la dansul, i-a daruit lui aur, iar el a primit. Si, mergand intru ale sale, egumenul a inceput a cumpara cu dobanda, boi si cai si argati a tocmit. Dupa aceea, a adus la dansul, ca de obicei, un indracit, ca sa goneasca demonul. Si a zis staretul catre diavol: "Iesi din zidirea lui Dumnezeu." Si i-a zis lui dracul: "Nu te voi asculta pe tine." Iar staretul i-a grait lui: "Pentru ce?" Iar demonul i-a zis lui: "Iata, te-ai facut si tu ca unul din noi, ca lepadand grija cea spre Dumnezeu, te indeletnicesti intru cea lumeasca grija. Pentru aceea, dar, nu voi iesi, ca de acum n-ai putere asupra mea."

    Vedeti dar, cum incepatorul rautatii, diavolul, se sarguieste totdeauna si inseteaza, ca, de i-ar fi cu putinta, pe toti oamenii la osanda sa-i duca. Deci, pe unii ii sminteste, iar pe altii prin simtire ii inseala, ca sa nu poata scapa nici un om din mainile lui. Insa, iubitorul de oameni Dumnezeu si pe acest mestesug al lui, cu totul inselator, ni l-a aratat noua aievea, prin dumnezeiestile Scripturi. Drept aceea, si acum, adica, aratam cu dinadinsul unele din acele multe feluri de inselaciuni ale lui. Si anume, ca precum marturisesc parintii cei de Dumnezeu purtatori, el, diavolul, inseala mintile celor care se apropie de el. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.