După obişnuitul început se zic condacele şi icoasele
Condacul 1:
Arătatu-ni-s-a nouă învăluită în primăvara veşniciei crăiasa zilelor, Sfânta Duminică, purtând cu dânsa mireasma florilor din raiul cel pierdut, mila nemărginită a Tatălui Ceresc, lumina Învierii lui Hristos şi căldura Duhului Sfânt. Pentru aceasta, aducându-I lui Dumnezeu prinos de recunoştinţă, se cuvine să o cinstim şi să o serbăm după buna cuviinţă, cântându-i: Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios, străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Icosul 1:
Serbând Sfânta Duminică, Îl serbăm şi Îl cinstim pe Însuşi Mântuitorul nostru care, după patima Sa cea de bunăvoie, înviind în prima zi a săptămânii, a făcut mântuire neamului omenesc, sculând din morminte pe toţi aceia care au crezut în El. De aceea, în această zi de bucurie, dorind a învia şi noi din moartea păcatelor, laude ca acestea să-i aducem:
Bucură-te, ziua-n care din mormântu-ntunecat,
sfărâmând domnia morţii, falnic Domnul a-nviat;
Bucură-te, ziua-n care cerul şi pământul cântă;
Bucură-te, că-ntre zile prima eşti şi cea mai sfântă;
Bucură-te, ziua-a opta ce închipui veşnicia;
Bucură-te, că eşti Ziua Domnului Hristos - Mesia;
Bucură-te, zi în care Domnul nostru cel iubit
pe Cleopa şi pe Luca spre Emaus ia-nsoţit;
Bucură-te, ziua-n care Domnul li s-a arătat
ucenicilor şi Tomii după ce a înviat;
Bucură-te, ziua-n care Duhul Sfânt s-a pogorât
şi de foc dumnezeiesc pe apostoli ia umplut;
Bucură-te, ziua-n care lui Ioan Evanghelistul
i s-a revelat în duhul cum va fi Apocalipsul;
Bucură-te, zi frumoasă, luminată şi cinstită
care eşti de-atâtea veacuri Ziua Soarelui numită;
Bucură-te, primăvara mântuirii omeneşti;
Bucură-te, încetarea tânguirii strămoşeşti;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 2-lea:
Profeţind despre Sfânta Duminică, psalmistul David, cu mult înainte de întruparea Domnului Hristos, scrie în Cartea Psalmilor: "Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea". Săltând de bucurie împreună cu proorocul David, să cinstim şi noi, creştinii, după cuviinţă Ziua Domnului, cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Vestind cu şapte sute de ani înainte de Naşterea Domnului schimbarea Vechiului Legământ, prin gura proorocul Ieremia, Duhul Sfânt aşa a grăit: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda Legământ Nou". Văzând noi, cei ce închipuim Israelul cel nou, împlinită această prorocie, cu veselie mare aşa să strigăm:
Bucură-te, zi pe care proorocii te-au prezis;
Bucură-te, zi în care moartea plânge în abis;
Bucură-te, proorocie ce eşti astăzi împlinită;
Bucură-te, ziua care de creştini eşti mult dorită;
Bucură-te, ziua-n care iadul negru s-a surpat;
Bucură-te, ziua-n care braţul lui a fost legat;
Bucură-te, ziua-n care s-a dat lumii mare milă;
Bucură-te, ziua-n care am scăpat de-a morţii silă;
Bucură-te, veselia tuturor celor cereşti;
Bucură-te, bucuria şi a celor pământeşti;
Bucură-te, că azi moartea tot cu moarte s-a călcat;
Bucură-te, că mormântul zăvorât, s-a deşertat;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 3-lea:
În "Învăţătura celor doisprezece apostoli" ucenicii Domnului îi îndeamnă pe creştini, spunând: "Când vă adunaţi în Duminica Domnului frângeţi pâinea şi mulţumiţi după ce mai întâi v-aţi mărturisit păcatele voastre ca jertfa voastră să fie curată". Îndemnaţi fiind de însuşi Apostolii Domnului, noi păcătoşii, să cinstim Duminica, mulţumindu-I şi cântându-I Lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
"Noi sărbătorim cu bucurie ziua a opta, după sâmbătă, în care şi Hristos a înviat şi după ce s-a arătat ucenicilor Săi s-a înălţat la cer", aflăm din Epistola lui Barnaba, adresată creştinilor la sfârşitul veacului întâi. Noi înţelegând că "ziua a opta, după sâmbătă" este Sfânta Duminică, cu laude ca acestea să o cinstim:
Bucură-te, cea dintâi sărbătoare creştinească;
Bucură-te, că ne-aduci bucurie îngerească;
Bucură-te, că-n Scriptură "Ziua Domnului" e scris
de Ioan Evanghelistul care, clar, aşa ţi-a zis;
Bucură-te, ziua-n care iadul e batjocorit;
Bucură-te, ziua-n care iadul este risipit;
Bucură-te, ziua-n care umbra morţii a pierit;
Bucură-te, ziua-n care de blestem ne-am izbăvit;
Bucură-te, ziua-n care patriarhii ne-ncetat,
laudă puterea Celui Ce din morţi a înviat;
Bucură-te, voioşia îngeraşilor curaţi;
Bucură-te, mângâierea mucenicilor cercaţi;
Bucură-te, începutul veacului ce va să fie;
Bucură-te, că mereu ne-aminteşti de veşnicie;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 4-lea:
"Duminica ne adunăm cu toţii la un loc, pentru că aceasta este ziua în care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despărţit lumina de întuneric şi în care Mântuitorul nostru a înviat din morţi...", scrie Sfântul Iustin Martirul pe la mijlocul veacului al doilea după Hristos. Pe aceasta să o serbăm şi noi adunaţi la un loc în sfintele biserici, la Sfânta Liturghie, şi să-I aducem slavă Lui Hristos Cel înviat din morţi, cântându-I: Aliluia !
Icosul al 4-lea:
Mergând spre Roma ca să ia cununa muceniciei, Sfântul Ignatie Teoforul, spre ai feri pe magnezieni de rătăcire, le spune: "…cei care au trăit în rânduielile cele vechi şi au venit la nădejdea cea nouă, să nu mai ţină sâmbăta, ci Duminica…". Se cuvine ca şi noi, urmând învăţăturile purtătorului de Dumnezeu - Ignatie, să ţinem Duminica şi aşa să o lăudăm:
Bucură-te, sărbătoare şi al praznicelor praznic;
Bucură-te, ziua care ne răsari măreţ şi falnic;
Bucură-te, ziua-n care cele ce sunt dedesubt
au primit lumină mare şi peceţile s-au rupt;
Bucură-te, ziua-n care, de minunea învierii,
iadul s-a înfricoşat, slobozind multul averii;
Bucură-te, că eşti spaimă pentru demoni şi vrăjmaşi;
Bucură-te, că pierzării niciodată nu laşi;
Bucură-te, zi vestită de atâtea profeţii;
Bucură-te, că eşti leagăn al divinei veselii;
Bucură-te, ziua-n care Domnul a făcut lumina;
Bucură-te, că-ntre zile totdeauna ai fost prima;
Bucură-te, sărbătoarea sărbătorilor creştine;
Bucură-te, că eşti rodul rânduielilor divine;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 5-lea:
Adunându-se Sfinţii Părinţi la Soborul al VI-lea Ecumenic, amintesc preoţilor şi arhiereilor în canoane îndatorirea de a învăţa poporul Duminica şi atrag atenţia ca toţi creştinii să serbeze Duminica. Ascultând de înaintaşii noştri care la soboare, călăuziţi fiind de Duhul Sfânt, au stabilit dogmele credinţei noastre, să serbăm Duminica, cântându-I Domnului: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Venind la domnie Constantin cel Mare, Biserica încetează de a mai fi prigonită, căci Sfântul Împărat, prin Edictul de la Milan, recunoscând şi consfinţind o stare de fapt, dă libertate practicilor religioase creştine şi proclamă Duminica drept zi de repaus în imperiu, când soldaţii asistau la slujbe. De aceea, serbând cu Sfântul Împărat Constantin cel Mare ziua Duminicii, să cântăm aşa:
Bucură-te, că-mpăratul Constantin te-a declarat
sărbătoarea cea mai mare în întinsul său regat;
Bucură-te, ziua-n care piatra cea pecetluită
de iudei, deasupra gropii, este-acuma prăvălită;
Bucură-te, poticnirea rătăciţilor vrăjmaşi;
Bucură-te, ruşinarea fariseilor pizmaşi;
Bucură-te, ziua-n care Toma s-a încredinţat
şi în lume a vestit că Hristos a înviat;
Bucură-te, ziua-n care lumea şi suflarea toată
laudă în psalmi pe Domnul pentru mila Sa bogată;
Bucură-te, ziua-n care diavolul a fost înfrânt;
Bucură-te, ziua-n care ne-nălţăm de la pământ;
Bucură-te, ziua-n care raiul iarăşi s-a deschis;
Bucură-te, ziua-n care medităm la paradis;
Bucură-te,-ţi zicem ţie, că ostaşii şi străjerii
n-au putut ca să privească strălucirea învierii;
Bucură-te, că şi ei au mărturisit îndat'
cum s-a întâmplat minunea, când Hristos a înviat;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 6-lea:
Tânguindu-se în iad pentru păcatul făcut, strămoşii noştri Adam şi Eva mii de ani au aşteptat ziua izbăvirii lor, ziua promisă de Domnul; şi, sosind ziua cea mare, au strigat cu Ioan Botezătorul, cu proorocii, cu patriarhii şi cu toţi drepţii Legii Vechi: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Mustrând pe galatenii şi colosenii care voiau să se întoarcă la sărbătorile iudaice, Sfântul Pavel le spune: "Nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau sâmbete, care sunt umbra celor viitoare…". Cum să nu cinstim noi Sfânta Duminică, ziua care străluceşte mai mult decât oricare altă zi, punând în umbră sâmbăta Legii Vechi; de aceea aşa o lăudăm:
Bucură-te, că Adam vesel astăzi dănţuieşte;
Bucură-te, că şi Eva, dezlegată, prăznuieşte;
Bucură-te, zi în care glasuri calde de copii
Celui ce a înviat îi aduc doxologii;
Bucură-te, ziua-n care ne-ntâlnim la rugăciune
cu toţi îngerii din cer şi cu sfinţii toţi din lume;
Bucură-te, că eşti ziua Sfintei Euharistii;
Bucură-te, zi senină care-i bucuri pe copii;
Bucură-te, ziua în care căndeluţe strălucind,
şi în case, şi-n biserici, şi în suflete se-aprind;
Bucură-te, zi în care clopotele lin ne cheamă
să venim la Dumnezeu, să primim cereasca mană;
Bucură-te, ziua-n care pe iconostas sunt flori;
Bucură-te, zi în care trec prin inimă fiori;
Bucură-te, ziua-n care din mormânt a răsărit
Soarelui Dreptăţii - Domnul, Cel de oameni răstignit;
Bucură-te, ziua-n care ai bisericilor fii
cântă Domnului din inimi slave şi doxologii;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 7-lea:
Duminică spre seară, apropiindu-se Domnul Hristos de Luca şi Cleopa, care mergeau spre Emaus, le-a vorbit lor din Scripturi, tâlcuindu-le profeţiile cu privire la El. Dar ei, necunoscându-L, au stăruit ca Domnul să rămână la Emaus ca să cineze împreună. Aşa s-a săvârşit prima Liturghie, după Înviere,prin "frângerea pâinii" de către Mântuitorul, în ziua întâia a săptămânii, zi pe care să o cinstim şi noi, cântând la Sfânta Liturghie: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Întâmpinând Domnul Hristos în Ziua Învierii pe femeile mironosiţe le-a zis: "Bucuraţi-vă !". Să ne bucurăm şi noi cu femeile mironosiţe, fiindcă Ziua Învierii, Sfânta Duminică, este ziua eliberării noastre din robia păcatului, zi pe care cu bucurie mare să o cinstim, aşa:
Bucură-te, sărbătoare a întregului pământ
care eşti din veac menită pentru Noul Legământ;
Bucură-te, ziua-n care ni se face cunoscută
taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută;
Bucură-te, zi măreaţă şi de bucurie-naltă
pentru care totdeauna inima din piept tresaltă;
Bucură-te, că tot iadul l-ai umplut de-amărăciune;
Bucură-te, că nu suferi tot ce e deşertăciune;
Bucură-te, ziua-n care viaţa ni s-a dăruit;
Bucură-te, ziua-n care boldul morţii a pierit;
Bucură-te, întărirea ortodocşilor smeriţi;
Bucură-te, prăznuirea milioanelor de sfinţi;
Bucură-te, că pe oameni cu iubire îi îmbraci
şi-a smereniei podoabă le-o adaugi lor, dibaci;
Bucură-te, ziua-n care dragostea dumnezeiască
lepădata-a de la noi osândirea strămoşească;
Bucură-te, ziua-n care semnul Crucii, mai aprins,
străluceşte cu putere pentru sufletul încins;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 8-lea:
Domnul Hristos, Cel ce a spus că este domn al sâmbetei, că este mai mare decât aceasta, a călcat sâmbăta făcând vindecări minunate pentru care iudeii căutau să-L omoare, fiindcă dezleagă sabatul. Şi tot Mântuitorul a spus: "Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze !". Să-i urmăm şi noi Domnului, cinstind Sfânta Duminică şi cântându-I, aşa: Aliluia !
Icosul al 8-lea:
Nu doar Mântuitorul a călcat sâmbăta, vindecând şi făcând atâtea minuni, ci şi apostolii Săi care smulgeau spice în ziua sabatului, prevestind, astfel, schimbarea Legii şi încredinţându-ne că Domnul pregăteşte o zi nouă, ziua de odihnă a creştinilor pe care cu laude ca acestea să o cinstim:
Bucură-te, ziua-n care umbra Legii a trecut;
Bucură-te, ziua-n care raiul iar l-am cunoscut;
Bucură-te, sărbătoarea şi sabatul Noii Legi;
Bucură-te, că de-a pururi bucuria o dezlegi;
Bucură-te, zi în care sufletelor creştineşti,
în biserici, larg deschizi uşile împărăteşti
Bucură-te, zi în care sufleteşte ne îmbie
smirna cea mirositoare şi parfumul de tămâie;
Bucură-te, zi în care lumânările se-aprind;
Bucură-te, zi în care vezi altarul strălucind;
Bucură-te, zi divină şi a zilelor crăiasă;
Bucură-te, că-ntre zile tu eşti mare-mpărăteasă;
Bucură-te, ziua-n care s-a-mplinit făgăduinţa;
Bucură-te, ziua-n care creşte-n suflete credinţa;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 9-lea:
Ritorii cei rău grăitori, toţi ereticii şi toţi hulitorii, căzuţi fiind din har pentru mândria lor, nu pot să priceapă de ce Domnul a călcat sâmbăta, de ce a înviat Duminica, de ce Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, tot Duminica; să se ruşineze toţi aceştia, iar noi luminaţi fiind cu lumină de sus, bucurându-ne cu toţi sfinţii şi îngerii cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Nesocotind şi pângărind ziua Duminicii, unii au suferit pagube, foc, necazuri, căci L-au mâniat pe Fiul lui Dumnezeu, care a pătimit şi s-a jertfit, primind moarte de cruce pentru păcatele noastre. Iar noi ca unii ce purtăm numele Lui Hristos Biruitorul să căutăm a face numai fapte bune în Ziua Domnului şi să o cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, ziua-n care ne-mpăcăm cu Dumnezeu
Bucură-te, ziua care o dorim a fi mereu;
Bucură-te, ziua care nu am vrea să se sfârşească;
Bucură-te, că ne dai hrana cea duhovnicească;
Bucură-te, ziua-n care faci din oameni îngeraşi;
Bucură-te, ziua care îi alinţi pe copilaşi;
Bucură-te, că dai zâmbet ochilor cu lăcrămioare;
Bucură-te, ziua care faci ca sufletul să zboare;
Bucură-te, că pe oameni reuşeşti să-i faci mai buni;
Bucură-te, că pe tineri îi învălui în cununi;
Bucură-te, că bătrânii îşi găsesc odihna-n tine;
Bucură-te, că la oameni tu sădeşti înţelepciune;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 10-lea:
Văzând vrăjmaşul sufletelor noastre dragostea cea mare pe care o avem pentru Ziua Domnului, a căutat dintotdeauna să tulbure minţile creştinilor ca să serbeze sâmbăta Vechiului Testament, odată cu răstignitorii Domnului care nu ştiu să cânte Biruitorului iadului: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
"Adu-ţi aminte - a zis Domnul, israelitenilor - că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt, şi de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie". Iar noi, cei pe care ne-a scos Domnul nu din robia egipteană, ci din robia iadului, să ţinem şi cu mai multă sfinţenie ziua izbăvirii noastre, lăudând-o aşa:
Bucură-te, ziua-n care în iubire ne uneşti
şi ne dai cu-ndestulare bucurii duhovniceşti
Bucură-te, ziua-n care de a iadului robie
Domnul Vieţii ne-a salvat cu-al Său braţ plin de tărie;
Bucură-te, ziua-n care la noi cerul tot priveşte;
Bucură-te, ziua-n care Domnul iarăşi se jertfeşte;
Bucură-te, că eşti ziua rugăciunilor fierbinţi;
Bucură-te, că eşti ziua prăznuită de cei sfinţi;
Bucură-te, că eşti ziua împăcării între fraţi;
Bucură-te, că eşti ziua celor sinceri şi curaţi;
Bucură-te, ziua-n care ne-mbrăcăm de sărbătoare;
Bucură-te, ziua care eşti cinstită de popoare;
Bucură-te, ziua-n care mulţumim Lui Dumnezeu
pentru daruri, binefaceri şi că ne-a ferit de rău;
Bucură-te, ziua-n care cerem toţi cu umilinţă
Dumnezeului din cer ce ne e de trebuinţă;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 11-lea:
Pe cât de mare a fost întristarea Domnului pentru căderea îngerilor răi, pe atât de mare va fi şi bucuria pentru mântuirea neamului omenesc, căci locul celor căzuţi va fi luat de sufletele creştinilor care în viaţă au făcut voia Domnului şi L-au slăvit ca şi îngerii în tot locul şi în tot timpul, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Mergând spre patima Sa de bunăvoie, Domnul şi-a ales ca zi a Intrării Sale în Ierusalim o zi de Duminică în care pruncii purtând semnele biruinţei, cu stâlpări L-au întâmpinat cântându-i: Osana! Iar noi, ca şi pruncii veselindu-ne, purtând în loc de stâlpări crucea biruinţei şi cinstind Duminica, aşa cântăm:
Bucură-te, ziua-n care s-a-mplinit un vis străbun;
Bucură-te, ziua care ne faci sufletul mai bun;
Bucură-te, ziua-n care primenim al nostru gând;
Bucură-te, ziua-n care omul e mai bun, mai blând;
Bucură-te, ziua-n care cerem fraţilor iertare;
Bucură-te, că eşti ziua ce nu are-asemănare;
Bucură-te, înfrânarea celor tineri şi frumoşi;
Bucură-te, curăţirea oamenilor păcătoşi;
Bucură-te, că eşti ziua mântuirii omeneşti;
Bucură-te, veselie a oştirilor cereşti;
Bucură-te, zi în care totul e numai mireasmă;
Bucură-te, ziua-n care am scăpat de chin şi caznă;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 12-lea:
Cine poate spune negrăita bucurie pe care o au dreptmăritorii creştini Duminica, ziua când se întâlnesc cu Domnul Slavei în sfintele locaşuri, care iarăşi şi iarăşi se jertfeşte pentru omenire, ziua când se întâlnesc cu fraţii cei întru Hristos, ziua când se întâlnesc în duh la rugăciune cu sufletele dreptmăritorilor creştini de pretutindeni şi într-un glas cântă: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
O zi şi-a ales Domnul pentru El în care, îndestulându-ne din visteria darurilor Sfintei Liturghii, se cuvine ca toată grija cea lumească să o lepădăm şi împăcaţi cu toţi oamenii, la chemarea clopotelor bisericii, cu taină închipuind pe heruvimi, "Sfânta Jertfă cu pace să o aducem" şi "cu pace să ieşim", cântând:
Bucură-te, ziua-n care zis-a Domnul: Pace vouă !
Bucură-te, ziua-n care am primit o pace nouă;
Bucură-te, sărbătoarea care-aduce pace minţii;
Bucură-te, că eşti ziua îndrăgită de toţi sfinţii;
Bucură-te, ziua păcii, ce ne-aduce numai tihnă;
Bucură-te, zi sfinţită, zi de rugă şi odihnă;
Bucură-te, ziua-n care peste suflete domneşte
pacea care ne înalţă şi cu cerul ne uneşte;
Bucură-te, ziua păcii şi-a-nnoirii sufleteşti;
Bucură-te, ziua celor care sunt duhovniceşti;
Bucură-te, ziua-n care noi ne dăm sărutul păcii;
Bucură-te, ziua-n care pline-s căile cetăţii;
Bucură-te, ziua-n care Maica Sfântă Preacurată
e de neamurile toate cu dorire venerată;
Bucură-te, zi sfinţită, care blând şi glorios,
străluceşti înveşmântată în lumina lui Hristos !
Condacul al 13-lea:
O, Sfântă Duminică întru tot lăudată, zi de bucurie în care prăznuim zidirea omului de către Dumnezeu-Tatăl, răscumpărarea lui prin Dumnezeu-Fiul şi sfinţirea lui prin Dumnezeu-Sfântul Duh, din darurile Sfintei Treimi adapă-ne cu băutura cea nouă care curge din izvorul nestricăciunii, hrăneşte-ne cu pâinea vieţii cele veşnice, mângâie-ne cu razele slavei lui Hristos cel înviat din mormânt, veseleşte-ne cu bucuria învierii Mântuitorului, încântă-ne auzul cu armoniile cântărilor îngereşti, îndulceşte-ne cu dulceaţa rugăciunilor înflăcărate, înmiresmează-ne cu parfumul florilor din rai, îmbracă-ne cu haina cea dintâi a botezului, arată-ne lumina cea lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc, cucereşte-ne inimile cu pacea lui Hristos, sfinţeşte-ne cu darurile Duhului sfânt, răneşte-ne cu iubirea Mirelui Ceresc, peste care pune podoaba smereniei celei adevărate, ca şi acum şi în veci să-I cântăm Domnului: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Arătatu-ni-s-a nouă învăluită... şi Condacul întâi: O, preacinstită şi prealuminată Duminică...
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat în zi de Duminică şi tot Duminica ai trimis pe Sfântul Tău Duh peste Apostoli Tăi, Cel ce ai săvârşit prima Liturghie după Înviere, tot în ziua Duminicii, dacă a doua venire a Ta va fi tot Duminica, ajută-ne Doamne să ne găseşti adunaţi la Sfânta Liturghie, la rugăciune şi la lucrarea faptelor bune, serbând după cuviinţă ziua Ta cea sfântă; iar dacă ziua venirii tale va fi în oricare altă zi, ajută-ne, Doamne, ca din oricare altă zi să facem o zi de Duminică, şi din orice zi de Duminică o zi de Paşti în care să-Ţi aducem doxologiile noastre după putere, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.