Prima zi a noului an este ziua de naştere a fiecărui om.
Relaxează-te! Iubeşte! Iartă! Bucură-te pe deplin că ai ajuns pana aici! Pe drumul acesta numit "viaţă" mergi doar o singură dată...
Bun venit ianuarie! 
#2024
𝙎𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩𝙚, 𝙞𝙖𝙧 𝙚 𝘼𝙣𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙪…!
Privirea îmi e ațintită la icoana luminată de candela pâlpâitoare.
Un nou răsărit.
Mi-am abandonat prezentul. Alerg prin propriile-mi gânduri, în căutarea sufletului meu, rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou…!
Îmi amintesc bine dimineața primei zile din anul trecut. Mai știi suflete? Totul strălucea. De alb. De început. De speranță. De Liturghie. Parcă îți era teamă, să pășești suflete, ca să nu te risipești…
Când s-a scurs un an? Când s-au închinat clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au prelins, împreună, de mână? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
Sosit-a Revelionul. Adică Trezirea, suflete!
În liniște, limpezime, vioiciune, agerime a minții, curățenie sufletească și cumpătare, să-L cauți.
Căci, timpul tău, suflete, este timpul mântuirii.
Și nu știi cât timp vei mai avea…
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât seara și, fără să ne dăm seama, vine noaptea peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut.
De când nu am mai stat noi doi, în bucătăria inimii, de vorbă, la un ceai de gălbenele?
Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, suflete al meu, trec lunile, trec anii… pentru că timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenţia noastră, acolo este şi energia noastră şi acolo unde este energia noastră, acolo este Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului şi vieţii noastre! Unde dorim să fim noi, cu toată fiinţa noastră?
Ne-a măsurat Dumnezeu, suflete, clipele.
Câte-s risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele?
Câte au fost sincere?
Trecut-a prin sită deasă, Domnul, gândurile noastre…Câte sunt de măcinat pentru pâinea lui Dumnezeu, vrednice de a gusta din Ospățul Stăpânului?
Câte dintre ele, le-am pune la vedere, la defilare, fără să roșim, suflete?
Ne-a măsurat, Dumnezeu și lacrimile. Ale noastre.
Și pe cele pricinuite de către noi, suflete…
Dumnezeu ne-a numărat firele de păr alb din cap, puținul rugăciunii, secundele în care am tăcut.
Un om care a trăit 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de 37 milioane minute.
Suflete, minutul ce-l trăim acum e prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu.
Lasa-L să îmbrățișeze tot.
Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: 𝙎𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩𝙚, 𝙞𝙖𝙧 𝙚 𝘼𝙣𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙪…!
...
Există trei căi rapide către Rai... trei căi absolut adevărate, drepte... către cer:
Prima este să nu păcătuiești niciodată. Am pierdut acest drum, nu mai există.
Al doilea este să nu osândim pe nimeni, ... atunci Domnul nu ne va osândi. Noi am pierdut și această cale.
A mai rămas un singur lucru: să fim milostivi, atunci Domnul va fi milostiv cu noi. Asta este tot ce ne-a mai rămas.
Trebuie să fim milostivi cu toată lumea. Trebuie să fim blânzi, milostivi, buni, iubitori. Acesta este drumul care ne-a mai rămas. Să nu-l pierdem și pe acesta!...
(Schiarhimandritul athonit Acachie).
URĂȘTE PĂCATUL, DAR PE PĂCĂTOS IUBEȘTE-L!
Pentru copil, părinții sunt mai importanți decât întreaga lume înconjurătoare. Sunt situații când unii părinți nu reușesc să aibă discernământ între personalitatea unui copil și greșelile acestuia, astfel încât pentru diferite abateri îl lipsesc de dragostea lor.
De pildă, brusc comportamentul copilului se înrăutățește. Copilul încetează să mai ascultate părinții, începe să mintă, lipsește de la școală. CARE ESTE PRICINA?
Dintr-odată iese la iveală că pricina era aceea că tatăl o înșela pe mama. Despre aceasta însă nici mama nici copilul nu știau nimic. Dar, în chip de netăgăduit, păcatul tatălui, stricase acel delicat acoperământ al dragostei din familie, iar acesta s-a răsfrânt asupra copilului.
„Părinţii au mâncat aguridă (strugurele încă necopt, cu gust foarte acru) şi copiilor li s-au strepezit dinţii” (Iezechiel 18, 2). A doua poruncă din Decalog, care zice: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam” (Ieșirea 20, 5).
Privirea îmi e ațintită la icoana luminată de candela pâlpâitoare.
Un nou răsărit.
Mi-am abandonat prezentul. Alerg prin propriile-mi gânduri, în căutarea sufletului meu, rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou…!
Îmi amintesc bine dimineața primei zile din anul trecut. Mai știi suflete? Totul strălucea. De alb. De început. De speranță. De Liturghie. Parcă îți era teamă, să pășești suflete, ca să nu te risipești…
Când s-a scurs un an? Când s-au închinat clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au prelins, împreună, de mână? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
Sosit-a Revelionul. Adică Trezirea, suflete!
În liniște, limpezime, vioiciune, agerime a minții, curățenie sufletească și cumpătare, să-L cauți.
Căci, timpul tău, suflete, este timpul mântuirii.
Și nu știi cât timp vei mai avea…
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât seara și, fără să ne dăm seama, vine noaptea peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut.
De când nu am mai stat noi doi, în bucătăria inimii, de vorbă, la un ceai de gălbenele?
Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, suflete al meu, trec lunile, trec anii… pentru că timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenţia noastră, acolo este şi energia noastră şi acolo unde este energia noastră, acolo este Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului şi vieţii noastre! Unde dorim să fim noi, cu toată fiinţa noastră?
Ne-a măsurat Dumnezeu, suflete, clipele.
Câte-s risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele?
Câte au fost sincere?
Trecut-a prin sită deasă, Domnul, gândurile noastre…Câte sunt de măcinat pentru pâinea lui Dumnezeu, vrednice de a gusta din Ospățul Stăpânului?
Câte dintre ele, le-am pune la vedere, la defilare, fără să roșim, suflete?
Ne-a măsurat, Dumnezeu și lacrimile. Ale noastre.
Și pe cele pricinuite de către noi, suflete…
Dumnezeu ne-a numărat firele de păr alb din cap, puținul rugăciunii, secundele în care am tăcut.
Un om care a trăit 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de 37 milioane minute.
Suflete, minutul ce-l trăim acum e prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu.
Lasa-L să îmbrățișeze tot.
Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: 𝙎𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩𝙚, 𝙞𝙖𝙧 𝙚 𝘼𝙣𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙪…!
...
Există trei căi rapide către Rai... trei căi absolut adevărate, drepte... către cer:
Prima este să nu păcătuiești niciodată. Am pierdut acest drum, nu mai există.
Al doilea este să nu osândim pe nimeni, ... atunci Domnul nu ne va osândi. Noi am pierdut și această cale.
A mai rămas un singur lucru: să fim milostivi, atunci Domnul va fi milostiv cu noi. Asta este tot ce ne-a mai rămas.
Trebuie să fim milostivi cu toată lumea. Trebuie să fim blânzi, milostivi, buni, iubitori. Acesta este drumul care ne-a mai rămas. Să nu-l pierdem și pe acesta!...
(Schiarhimandritul athonit Acachie).
URĂȘTE PĂCATUL, DAR PE PĂCĂTOS IUBEȘTE-L!
Pentru copil, părinții sunt mai importanți decât întreaga lume înconjurătoare. Sunt situații când unii părinți nu reușesc să aibă discernământ între personalitatea unui copil și greșelile acestuia, astfel încât pentru diferite abateri îl lipsesc de dragostea lor.
De pildă, brusc comportamentul copilului se înrăutățește. Copilul încetează să mai ascultate părinții, începe să mintă, lipsește de la școală. CARE ESTE PRICINA?
Dintr-odată iese la iveală că pricina era aceea că tatăl o înșela pe mama. Despre aceasta însă nici mama nici copilul nu știau nimic. Dar, în chip de netăgăduit, păcatul tatălui, stricase acel delicat acoperământ al dragostei din familie, iar acesta s-a răsfrânt asupra copilului.
„Părinţii au mâncat aguridă (strugurele încă necopt, cu gust foarte acru) şi copiilor li s-au strepezit dinţii” (Iezechiel 18, 2). A doua poruncă din Decalog, care zice: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam” (Ieșirea 20, 5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.