Molitfele Sfantului Ioan Gura de Aur
care, de obicei, se citesc in continuarea Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare
Domnului sa ne rugam.
Dumnezeule cel vesnic, Care ai izbavit neamul omenesc
din robia diavolului, izbaveste si pe robul Tau (N) de toata lucrarea
duhurilor necurate; porunceste necuratelor duhuri si viclenilor diavoli
sa se departeze de la sufletul si de la trupul robului Tau (N) si sa nu
ramana, nici sa se ascunda intr-insul; sa fuga, pentru numele Tau cel
sfant si al Unuia-Nascut Fiului Tau si al facatorului de viata Duhului
Tau, de la zidirea mainilor Tale ca, fiind curatit de toata ispitirea
diavolului, sa vietuiasca cuvios, drept si cucernic, invrednicindu-se de
curatele Taine ale Unuia-Nascut Fiului Tau si Dumnezeului nostru, cu
Care impreuna esti binecuvantat si preaslavit, cu Preasfantul si Bunul
si de viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
Domnului sa ne rugam.
Domnului sa ne rugam.
Dumnezeiasca si sfanta, marea si infricosatoarea si
neindurata numire si chemare facem spre izgonirea ta, potrivnice;
asijderea si certare facem spre pierderea ta, diavole. Dumnezeul cel
sfant, Cel fara de inceput, Cel infricosator, Cel nevazut in fiinta, Cel
neasemanat in putere si necuprins ca Dumnezeire, imparatul slavei si
Stapanul atottiitorul, Care cu cuvantul bine a intocmit toate din
nefiinta in fiinta si Care umbla pe aripile vanturilor, Acela te cearta
pe tine, diavole. Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Care cheama apa
marii si o varsa peste fata intregului pamant; Domnul Puterilor este
numele Lui. Te cearta pe tine, diavole, Domnul cel cu frica slujit si
laudat de nenumaratele cete ceresti de foc, si cu cutremur inchinat si
slavit de multimea cetelor de ingeri si de arhangheli. Te cearta pe
tine, diavole, Domnul, cel cinstit de puterile ce-i stau imprejur, de
preainfricosatii heruvimi cei cu ochi multi si de serafimii cei cu cate
sase aripi, care cu doua aripi isi acopar fetele lor, din pricina
Dumnezeirii Lui celei nevazute si nepatrunse de minte, si cu doua aripi
isi acopar picioarele lor, ca sa nu se arda de slava cea negraita si de
maretia Lui cea necuprinsa cu mintea, si cu doua aripi zboara si umplu
cerul de strigarea lor: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este
cerul si pamantul de slava Lui.
Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Dumnezeu Cuvantul, Care S-a pogorat
din cer, din sanul Tatalui si prin intruparea cea mai presus de fire si
curata din Sfanta Fecioara, in chip de negrait S-a aratat in lume ca sa
o mantuiasca si, cu puterea Sa cea singura stapanitoare, te-a aruncat
din cer si cu totul lepadat, te-a aratat. Te cearta pe tine, diavole,
Domnul, Care a zis marii: taci, linisteste-te; si prin porunca indata
s-a linistit. Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Care a facut tina si
lumina a daruit orbului. Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Care pe
fiica mai-marelui sinagogii cu cuvantul a inviat-o si pe fiul vaduvei
din gura; mortii l-a rapit si mamei lui intreg si sanatos l-a daruit. Te
cearta pe tine, diavole, Domnul, Cel ce pe Lazar din morti a patra zi,
neputred, ca si cum n-ar fi fost mort si nestricat, l-a inviat, spre
mirarea multora. Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Cel ce, lovit fiind
cu palma, a stricat blestemul, si prin impungerea preacuratei Sale
coaste a departat sabia cea de foc care pazea raiul. Te cearta pe tine,
diavole, Domnul, Care, prin scuiparea preacuratului Sau obraz, a sters
toata lacrima de la toata fata. Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Care
a infipt crucea spre intarirea si mantuirea lumii si spre caderea ta si
a tuturor ingerilor de sub stapanirea ta. Te cearta pe tine, diavole,
Domnul la al Carui glas pe Cruce, catapeteasma Bisericii s-a rupt,
pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis si mortii cei din veac
s-au sculat. Te cearta pe tine, diavole, Domnul, Care, cu moartea pe
moarte, a omorat si cu invierea Sa a daruit viata oamenilor.
Sa te certe pe tine, diavole, Domnul, Care S-a pogorat in iad si
mormintele le-a scuturat si pe toti cei legati, care erau tinuti
intr-insul, i-a slobozit si la Sine i-a chemat; pe Care portarii
vazandu-L s-au spaimantat si cu oastea iadului ascunzandu-se au pierit.
Sa te certe pe tine, diavole, Domnul, Care a inviat din morti, Hristos,
Dumnezeul nostru, si tuturor a daruit invierea Sa. Sa te certe pe tine,
diavole, Domnul, Care cu slava S-a inaltat la ceruri, la Parintele Sau,
si a sezut de-a dreapta pe scaunul slavei. Sa te certe pe tine, diavole,
Domnul, care iarasi va sa vina cu slava pe norii cerului, cu sfintii
Sai ingeri, ca sa judece viii si mortii. Sa te certe pe tine, diavole,
Domnul, Care ti-a gatit tie spre chinul vesnic focul cel nestins si
viermele cel neadormit si intunericul cel mai adanc. Sa te certe pe
tine, diavole, Domnul, de Care toate se tem si se cutremura de fata
puterii Lui, ca de neindurat si grozava este mania Lui asupra ta. Sa te
certe pe tine, diavole, insusi Domnul cu numele Sau cel infricosator.
Infricoseaza-te, cutremura-te, teme-te, departeaza-te, pieri, fugi, tu
care ai cazut din cer si impreuna cu tine toate duhurile cele viclene:
duhul necuratiei, duhul viclesugului, duhul cel de noapte, cel de zi,
cel de la amiaza zilei si cel de seara; duhul cel de la miezul noptii,
duhul nalucirii, duhul cel ce iese in intampinare sau de pe uscat, sau
din apa, sau din paduri, sau din trestie, sau din prapastie, sau din
raspantii, sau din trei cai, din balti si din rauri; care cutreieri prin
case, prin curti si prin bai, si vatami si schimbi mintea omeneasca;
degrab plecati de la faptura Ziditorului Hristos, Dumnezeul nostru, si
va departati de la robul lui Dumnezeu (N), din minte, din suflet, din
inima, din rarunchi, din simtiri si din toate madularele lui, ca sa fie
el sanatos si cu totul intreg si slobod, cunoscand pe Stapanul sau si
Ziditorul tuturor, Dumnezeu, Care aduna pe cei rataciti si le da lor
pecetea mantuirii prin nasterea si innoirea dumnezeiescului Botez. Ca
acesta sa se invredniceasca de preacuratele, cerestile si
infricosatoarele Lui Taine, si sa se uneasca cu turma Lui cea adevarata,
salasluindu-se in loc cu verdeata si hranindu-se la apa odihnei, si
fiind pastorit neincetat cu toiagul crucii spre iertarea pacatelor si
viata de veci. Ca Aceluia se cuvine toata slava, cinstea, inchinaciunea
si marea cuviinta, impreuna cu Cel fara de inceput al Sau Parinte, si cu
Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Sau Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.