Cele mai multe dintre casele creştinilor au amenajat un loc anume, un colţişor pentru rugăciune. Acesta este într-un loc mai ferit din casă, desigur tot în partea de răsărit, în jurul unei icoane. Este un fel de altăraş unde se păstrează toate lucrurile sfinţite din casă.
Aici păstrăm aghiasma mare, apa sfinţită de la sfeştanie, anafora, tămâia, lumânările, busuiocul, salcia sau frunza de nuc aduse de la biserică de Florii sau de Rusalii. Se poate amenaja ca un fel de dulăpior de colţ sau de perete, deschis, unde putem pune icoana şi toate celelalte. Tot aici trebuie să avem o măsuţă mică sau un analog mic (ca cel de la biserică pe care se citeşte Sfânta Evanghelie), pe care vom pune cartea sau cărţile noastre de rugăciune.
Candela
În colţisorul de rugăciune trebuie să avem neapărat o candelă. În
fiecare casă trebuie să existe cel puţin o candelă. Se va folosi candelă
cu ulei şi fitil. Nu este potrivit să se folosească beculeţe, pentru că
adevărata candelă, ca şi lumânarea, trebuie să folosească spre ardere
ulei curat sau ceară curată. Beculeţul este de frumuseţe. Candela nu
este pentru frumuseţe, ci pentru lucrare. Candela este lumina de
veghere, de priveghere, pe care ar trebui să o ţinem tot timpul aprinsă
în casă. Vă amintiţi pilda fecioarelor din Evanghelie, care aşteptau pe
Mântuitorul cu candelele aprinse. Cele care nu au avut suficient
untdelemn pentru a arde continuu candelele au pierdut venirea
Mântuitorului. Arderea continuă a candelei este răspunsul creştinului la
îndemnul Mântuitorului: "Privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului."
(Matei 25, 13). Cum spuneam, creştinul aprinde lumânarea sau candela
ori de câte ori, în vreun fel anume, merge să se întâlnească cu
Dumnezeu. Candela aprinsă este semn al nădejdii pe care noi ne-o punem
în Dumnezeu, ca El să fie ocrotitorul nostru şi al casei noastre. Cine
nu poate păstra candela mereu aprinsă, este bine să o aprindă seara, sau
ori de câte ori se roagă. De asemenea, ardem candela în zilele de
sărbatoare, începând de seara din ajunul sărbătorii respective.
Bătrânii, mai ales, ţin candela aprinsă, pentru ca nu cumva să le vină
ceasul sfârşitului pe neaşteptate şi să moară fără lumină, să meargă la
Hristos fără lumină. Lumina este semn al alegerii noastre pentru
Dumnezeu şi pentru Împărăţia luminii. Alegem lumina pentru că lumina
este semnul că vrem să ajungem la Dumnezeu. Există candele la magazinele
de obiecte bisericeşti, la biserici şi la mănăstiri. O candelă este
compusă dintr-un suport - de obicei metalic - în care se aşează un pahar
special de candelă, colorat şi o plută specială sau un alt suport, cu
fitil de bumbac sau vată. La caz de nevoie, se poate improviza o candelă
foarte uşor într-un păhărel sau în orice alt vas mic. Este bine,
totuşi, să ne îngrijim de o candelă frumoasă, care să fie şi podoabă de
preţ în casa noastră. Se mai obişnuieşte o candelă în bucătărie, acolo
unde gospodina îşi petrece foarte mult timp şi chiar familia întreagă.
Este foarte frumoasă şi dragă această însoţire a luminii candelei în
jurul nostru. Ea ne păstrează sau ne duce gândul la Dumnezeu şi ne aduce
aminte de rugăciune.
Căţuia
Căţuia este un mic obiect metalic cu mâner, în care aprindem tămâie.
Căţuia nu poate lipsi din casa creştinului. Ea se păstrează la
colţişorul de rugăciune, sau lângă icoană. În casă putem aprinde tămâie
ori de câte ori simţim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem
rugăciunea. Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face
semnul crucii deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie şi când suntem
tulburaţi de gânduri urâte, de vise urâte sau de duhuri necurate. Tămâia
binemirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă
către Dumnezeu, dar şi semnul darului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De
aceea, tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru
arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem
procura de la mănăstiri sau de la biserici. Mai putem folosi şi cărbuni
aprinşi din foc. Căţuia a cam dispărut din casele credincioşilor. În
locul ei se folosesc alte obiecte metalice, cel mai adesea lingura.
Trebuie să ne îngrijim să ne procurăm o căţuie frumoasă, pentru a ne
arăta atenţia şi grija noastră faţă de lucrurile cu care ne prezentăm în
faţa lui Dumnezeu. Căţuia este necesară şi ori de câte ori vine preotul
pentru a săvârşi o slujbă în casă. Este bine atunci să-l aşteptăm pe
preot, cu candela, cu lumânările şi cu căţuia aprinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.