LEGENDA FLORII DE MUȘEȚEL.

 

Cunoscută în popor și ca romaniță, mușețelul este una dintre cele mai folosite plante medicinale, cu proprietăţi antiinflamatorii, antispasmodice și dezinfectante. Fie că faci un ceai din florile aromate, fie că prepari din ele o tinctură de leac, vei observa rapid efectele lor benefice.

Mușețelul nu este doar o plantă foarte răspândită în Europa, ci și una dintre primele și cele mai folosite plante medicinale din lume. Face parte din familia Asteraceae, iar cele mai cunoscute varietăți sunt: Matricaria recutita (sau mușețelul german) si Chamaemelum nobile (sau mușețelul roman).

Originar din bazinul mediteraneean oriental, mușețelul s-a răspândit în întreaga lume, într-un timp foarte scurt.

Primii care au beneficiat de proprietățile curative ale acestei plante au fost, se pare, egiptenii, care credeau în magia mușețelului, în puterea sa de a ameliora cele mai aprige boli. Petalele albe care înconjoară centrul galben se apleacă spre interior spre sfârșitul perioadei de înflorire, iar egiptenii asemănau acest proces cu apusul soarelui.

Legendele românești spun că acum mulți, mulți ani, într-o margine de pădure trăia un băiat iubitor de plante, pe nume Mușat. Acesta era orfan de tată, iar mama sa muncea din zori și până în seară, fie la câmp, fie in pădure la lemne, pentru a avea ce să-i pună pe masă băiatului. Pentru că era prea mic pentru a face munca mamei sale, băiatul strângea ziua întreaga plante din pădure, iar când mama sa se simțea obosită, acesta folosea plantele strânse drept leacuri. Sosi însă o zi în care leacurile sale nu mai puteau alina suferințele mamei, asa că plecă în pădure cu credința că undeva avea să găsească un leac miraculos cu care mama sa avea să se facă bine.

Nici o floare nu părea să se ridice la așteptările sale, așa că baiatul cutreieră pădurea până ajunse într-un loc luminos, plin de flori, iar între aceste flori, numai una strălucea precum soarele, așa că Mușat se grăbi să o culeagă. Nu mica i-a fost mirarea când floarea și-a îndreptat petalele către el și i-a spus că leacul pentru mama sa cere un sacrificiu foarte mare.

Nimic nu stătea în calea hotărârii băiatului, așa că, din iubire pentru mama, Mușat se lasă transformat într-o floare, una magică, frumoasă și puternică, poate puțin firavă la înfățișare, însă una care avu puterea să tămăduiască toate suferințele mamei sale. Aceasta, de îndată ce fu vindecată, plecă în căutarea băiatului său. Pe măsură ce striga Mușaaat, Mușețel, băiatul mamei, dealurile și câmpiile se umpleau de flori inmiresmate de mușețel.

Nu se știe nici până astăzi ce suferințe avusese mama lui Mușat, însă se știe că proprietățile mușețelului sunt variate, acesta având în compoziție principii active care pot fi utile omului în diverse circumstanțe.

O altă legendă ne povestește că fost odată un împărat şi o împărăteasă care nu aveau copii. Odată, trec pe la poarta palatului Dumnezeu cu Sfântul Petru.

- Doamne, de ce oamenii ăştia nu au copii? - Dacă împărăteasa ar bea rouă de pe crini amestecată cu rouă de pe pelin, ar naşte o fată frumoasă cum nu are să fie alta în lume. Dar să-i pună numele Româniţa. Străjerul a auzit şi i-a povestit împărătesei, care a poruncit să-i fie adusă rouă de pe crini şi pelin. Şi a născut o fată cu faţa albă ca a crinului, iar părul îi mirosea ca pelinul.

Fata a crescut neînchipuit de frumoasă, dar ei nu-i plăceau oamenii, ci florile, pe care le îngrijea toată ziua. Părinţii i-au căutat soţ, dar fata nu a vrut să se mărite şi i-a îndepărtat pe toţi pretendenţii.

Odată, un fecior de împărat a întrebat-o de ce nu se mărită.

- Pentru că eu nu-s făcută din lumea asta şi în ziua nunţii mă voi preface în floare sălbatică. - De unde ştii?

- Am auzit un glas din cer în vis care mi-a spus. Flăcăul nu a crezut-o şi atât a insistat, că fata a acceptat să facă nunta. Şi la cununie s-a transformat într-o floare albă precum e crinul şi cu miros ca al pelinului, pe care o numim romaniţă sau mușețel.…