Când Soarele și Luna s-au întâlnit pentru prima dată, s-au îndrăgostit nebunește și din prima clipă au trăit o foarte frumoasă poveste de iubire.
Se spune că pe vremea aceea lumea nu exista și Dumnezeu a creat-o, dându-i un detaliu particular Lumina. A decis ca Soarele să lumineze ziua și Luna noaptea. Astfel, chiar de erau împreună, au fost obligați să trăiască separat. Se abătu asupra lor o mare tristețe înțelegând că absolut niciodată nu se vor mai întâlni.
Până și Soarele, deși câștigase numele de “Rege al astrelor” pentru lumina ce putea emana, era nefericit.
Dumnezeu i-a chemat și le-a spus : ”nu trebuie să fiți triști, fiecare dintre voi posedă deja propria lumină. Tu, Luna vei lumina nopțile calde și cele reci, vei încânta îndrăgostiții și vei inspira poezie. Soare, tu îți vei onora titlul căci vei fi cel mai important dintre astre, vei lumina ziua pământul, dând căldură oamenilor și simpla ta prezență îi va face mai fericiti.”
Dar, toate acestea nu au putut alunga tristețea Lunii, ce adesea plângea.
Soarele a înteles că unicul lucru pe care îl putea face era să o încurajeze și să o ajute să accepte ceea ce decisese Dumnezeu, dar văzând-o suferind atât, se îngrijora tot mai tare și decise să se roage la Dumnezeu : “Doamne, ajută Luna! Ea e mai fragilă decât mine și nu va suporta singurătatea !”
Dumnezeu în infinita sa bunătate, a creat stelele ca să îi țină companie.
Luna continua să fie foarte tristă deși stelele se străduiau să o consoleze.
Azi, ei traiesc despărțiți. Soarele se preface că este fericit, iar Luna nu reușește să își ascundă neîmplinirea. Soarele strălucește pentru că arde de pasiune pentru Lună, iar Luna continua să trăiască în obscuritatea singurătății.
Se spune că, în planul lui Dumnezeu, Luna trebuia să fie mereu plină și luminoasă, dar asta nu se întâmplă aproape niciodată, pentru că ea este femeie, și femeile sunt așa, cand sunt fericite sunt pline si luminoase, când sunt nefericite se închid și ca atare lumina dispare.
Luna și Soarele își urmează destinul, el solitar și puternic, ea în compania stelelor și fragilă.
Oamenii au tot încercat să cucerească Luna … ca și cum ar fi posibil ! De fiecare dată când cineva merge spre ea, se întoarce singur și încă nimeni nu a reușit să o apropie de pământ, nimeni nu a reușit să o cucerească, deși au încercat.
Se spune că Dumnezeu a decis ca nicio iubire nu va fi total imposibilă, nici macar cea dintre Soare și Lună și astfel a apărut eclipsa.
Luna și Soarele trăiesc cu speranța acelui moment, în așteptarea acelor clipe rare și care aproape niciodată nu se petrec.
Când privind cerul, Luna acoperă Soarele însemnă că sunt întinși unul peste celălalt făcând dragoste. Acestui act de iubire, Dumnezeu i-a dat numele eclipsă.
Lumina extazului lor este atât de puternică încât cei ce vor privi cerul în acel moment vor orbi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.