Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei – profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist şi traducător. De-a lungul celor 90 ani de viață, renumele de cel mai mare teolog al secolului al XX-lea i-a fost confirmat cu prisosință prin opera sa, prin respectul și prin recunoașterea celor mai mari instituții academice ale lumii.
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a născut în ziua de 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov. A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca.
Tânărul Dumitru a urmat cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna” din Brașov. În 1922 a primit o bursă la Universitatea din Cernăuţi. După un an a părăsit Universitatea, pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti. În Postul Mare din anul 1924 s-a întâlnit cu mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a oferit o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu. În 1927 a terminat anul IV la Cernăuţi şi a susţinut licenţa în Teologie, sub conducerea profesorului Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor. Apoi, a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena.
În toamna anului 1928 a susținut, la Cernăuţi, teza de doctorat cu titlul: Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea aceluiași profesor Loichiţă. Centrul Mitropolitan din Sibiu i-a oferit o bursă pentru Bizantinologie şi Dogmatică. A plecat la Munchen pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie şi filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.
În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama.
La întoarcerea în ţară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”. În decursul a 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie Dogmatică, Apologetică, Pastorală şi Limba Greacă.
În 5 octombrie 1930, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a căsătorit cu Maria Mihu. Pe 10 mai 1931 s-au născut gemenii Dumitru și Maria. Din păcate, în septembrie același ani, băiatul a murit – iar fiica a plecat la Domnul tot timpuriu, în aprilie 1945.
Pe 8 octombrie 1931, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a fost hirotonit diacon, în 1932 a devenit profesor titular provizoriu la Academia Teologică din Sibiu, iar pe 25 septembrie 1932 a fost hirotonit preot. În ziua de 8 octombrie 1933 s-a născut cel de-al treilea copil al familiei, Lidia Stăniloae.
La 1 ianuarie 1934, părintele Stăniloae a fost numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcţie îndeplinită vreme de 12 ani. În acest context, l-a cunoscut pe Nichifor Crainic, legându-se o prietenie deosebită.
În iunie 1936, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie în care a profesat timp de zece ani. În 1938 a apărut, la Sibiu, lucrarea fundamentală Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama.
În 1946, la presiunea autorităților comuniste, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a fost nevoit să-și încheie mandatul de rector – dar a mai rămas profesor pentru încă un an. Atunci a apărut la Sibiu primul volum din traducerea Filocaliei. În același timp, părintele a fost transferat la Facultatea de Teologie a Universității din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic. În 1947 a apărut volumul al doilea al Filocaliei, iar în 1948, volumele 3 și 4.
Din 1950, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a participat la întâlnirile organizate de Rugul aprins - unde a conferenţiat de câteva ori, fără să facă parte din grupare.
În 1958, când a început un nou val de arestări în România, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a fost printre cei luați în vizor. La 4 septembrie a fost arestat și dus, mai apoi, la Aiud. A avut, printre colegii de celulă, pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea, dar și pe avocatul şi publicistul Petre Pandrea. A fost eliberat abia după cinci ani, în ianuarie 1963. De atunci, a lucrat ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod și din octombrie a revenit la catedră.
În 1965 a fost solicitat să scrie articole şi studii de către cei care-l cenzuraseră înainte – dorind acum să se prezinte în Occident imaginea „libertății religioase”. În 1968, părintele a fost invitat la Freiburg şi Heidelberg pentru conferinţe. În 1970 a conferențiat la Oxford, în 1971 a mers la Vatican, ca membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române.
În 1973 a ieșit la pensie, dar a rămas profesor consultant pentru cursul de doctorat. În 1976 a apărut Filocalia, volumul 5, iar în 1977 au fost publicate volumele 6 și 7 – urmând ca, în 1979 să apară volumul 8, în 1980 volumul 9, în 1981 – volumul 10.
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1990 și, tot atunci, a apărut Filocalia, volumul 11. În 1991 a devenit membru titular al Academiei și s-a publicat volumul 12.
De-a lungul timpului, numeroase alte lucrări au văzut lumina tiparului, iar părintele Dumitru Stăniloae a primit titluri de onoare din partea mai multor universități din lume.
A trecut la cele veşnice la 90 de ani, în ziua de 4 octombrie 1993.
Acatistul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1
Pe cel ce s-a arătat glas sfânt al Cuvântului, învățându-ne făptuirea virtuoasă și luminându-ne calea desăvârșirii, pe dascălul cel înțelept, cu evlavie să-l cinstim, credincioșilor, și să-i zicem toți: Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Icosul 1
Apă duhovnicească au izvorât buzele tale prin Duhul Sfânt, Părinte Dumitru, adăpându-i cu har nezidit pe cei ce din pământ au fost zidiți. De aceea, toți, cu credință și evlavie, strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, al dreptei credințe vlăstar;
Bucură-te, al virtuților dreptar;
Bucură-te, vas curat al luminii Cuvântului;
Bucură-te, glas ce strigi în pustia pământului;
Bucură-te, frunte ce porți cununile făptuirii omenești;
Bucură-te, munte cu înălțimile în hotare îngerești;
Bucură-te, că te cunoaștem al Împăratului crainic;
Bucură-te, cel ce întru cunoștință L-ai vestit în chip vrednic;
Bucură-te, luceafăr care arăți Soarele;
Bucură-te, fulger cu strălucirea harului;
Bucură-te, cel prin care Hristos Se slăvește;
Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se nimicește;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 2
Bine lucrând talantul cel dat ție de Domnul, începând de la cele dinafară, ai sporit și, avându-le ca ajutor, ai câștigat alți zece talanți, sfintele bogății ale teologiei Bisericii, strigând cu mulțumire, din suflet: Aliluia!
Icosul 2
Cartea iubind, prin carte ți-ai deschis mintea, Părinte, crescând înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, și ai ajuns, din smerit ucenic, mare dascăl cinstit și vestit tuturor, luminând cu învățăturile pe cei ce cu dragoste îți cântă:
Bucură-te, cel ce ai înmulțit talantul;
Bucură-te, cel ce ai îngropat păcatul;
Bucură-te, carte în care e scris numele sfinților;
Bucură-te, parte a noastră în cetele drepților;
Bucură-te, zestre a Bisericii, preoția îmbogățind;
Bucură-te, fagure al Duhului, credincioșii îndulcind;
Bucură-te, cel ce ai înrobit știința omenească;
Bucură-te, cel ce ai primit înțelepciune cerească;
Bucură-te, că la Hristos ți-a fost cugetul;
Bucură-te, că ai iubit și pe aproapele;
Bucură-te, a bunei lucrări împlinire;
Bucură-te, îndemn ce alungi lenevirea;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 3
Drum ai făcut, Părinte, să culegi ca albina din cunoștința Sfinților Părinți, necruțându-te și osteniind ca în inima ta să aduni nu miere, ci miruri din lucrarea lor, strigând lui Dumnezeu cu aceea: Aliluia!
Icosul 3
Eva cea nouă, Maria Fecioara, plinirea sfințeniei, prinosul omului pentru neajunsa iubire a lui Dumnezeu, ți-a mijlocit pe Noul Adam, Fiul ei, prin sfinți, duhovniceștii ei fii, pentru care te cinstim și zicem:
Bucură-te, a sfintelor cărți plinire;
Bucură-te, a lor dreaptă tâlmăcire;
Bucură-te, lucrător în grădina sfințeniei;
Bucură-te, trăitor al dulceaței smereniei;
Bucură-te, gură a Părinților ce grăiești și din mormânt;
Bucură-te, liră a Cuvioșilor, curățind cu al lor cânt;
Bucură-te, cel cu Grigorie Teologul de un suflet;
Bucură-te, cel cu Maxim Mărturisitorul de un cuget;
Bucură-te, cel ce ai urmat Marelui Atanasie;
Bucură-te, cel ce l-ai cuprins pe alesul Dionisie;
Bucură-te, cel ce scoți mereu mierea Scripturii;
Bucură-te, cel ce reverși tuturor mirul sfințirii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 4
Focul ceresc a venit peste tine prin binecuvântarea Sfântului Grigorie Palama și, unirea în lumină aflând, ți-ai închinat viața degrab Celui de Sus, Care jos a coborât printre noi și pe Care-L lăudăm, strigându-I: Aliluia!
Icosul 4
Gură dumnezeiască a grăit în al tău suflet, făcându-l să cunoască iubirea Celui ce cu noi a viețuit și pentru noi S-a răstignit, Unul Domn Iisus Hristos, pe Care tu slăvindu-L, de-a Lui slavă te bucuri:
Bucură-te, cel ce ai găsit cheia Vieții;
Bucură-te, cel ce ai intrat prin ușa blândeții;
Bucură-te, aflător al lucrărilor harului;
Bucură-te, pătrunzător al tainelor Duhului;
Bucură-te, că pe Dumnezeu de sus L-ai arătat pe pământ;
Bucură-te, că pe pământeni de jos i-ai înălțat la cer;
Bucură-te, cel prin care filosofii au fost făcuți de rușine;
Bucură-te, cel prin care credincioșii s-au umplut de nădejde;
Bucură-te, cinstire a lucrării Domnului;
Bucură-te, primire a focului Duhului;
Bucură-te, că Domnul ți-a grăit prin zidire;
Bucură-te, că pe toate le-ai cuprins în iubire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 5
Hrană îngerească a fost, Sfinte, cuvântul tău în temnițele întunecate pentru sfinții mărturisitori care crucea își purtau strălucit, pentru vrăjmași rugându-se și pururea aducându-I lui Hristos cântarea: Aliluia!
Icosul 5
Iarnă ucigătoare au adus peste lume cei fără Dumnezeu și omenie și, de aceștia fiind tu închis, lui Hristos luminos te-ai deschis, neîncetat rugându-te în inimă, pentru care te lăudăm și zicem:
Bucură-te, că martor ai fost credinței;
Bucură-te, că doctor ai fost neputinței;
Bucură-te, cel ce-ai purtat a ta cruce pe umeri;
Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai scăpat de pierzare;
Bucură-te, a mărturisitorilor mângâiere prin cuvânt;
Bucură-te, a propovăduitorilor insuflare și avânt;
Bucură-te, înțelegere prin care mintea se întărește;
Bucură-te, armă prin care diavolul se biruiește;
Bucură-te, cădere a răuvoitorilor;
Bucură-te, vădire a prigonitorilor;
Bucură-te, scăpare din negura vremii;
Bucură-te, aflare a cărării spre Lumină;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 6
Înger te cunoaștem, că înveți preoțimea lucrarea cea primită de la Domnul, prin lumină Lumina propovăduind și, în cuvânt, Lumina cuprinzând, Dascăle, lumină ne ești tuturor; de aceea, lui Hristos Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Jertfa cuvântătoare cu smerenie ai adus-o pe altarul Preasfintei Treimi, cu Hristos lăuntric fiind unit și prin El pe tot omul iubind. Deci, cuprinde-ne în iubirea ta sfântă și pe noi, cei ce pururea îți cântăm cu credință:
Bucură-te, făclie a preoției;
Bucură-te, îndemn al jertfelniciei;
Bucură-te, lucrător bun în via Stăpânului;
Bucură-te, slujitor drept al tainelor Duhului;
Bucură-te, al Pătimirii Domnului următor adevărat;
Bucură-te, al graiurilor Lui vestitor prealuminat;
Bucură-te, că preoția se slăvește prin tine;
Bucură-te, că sfințenia o vădești cu limpezime;
Bucură-te, coroană a teologilor;
Bucură-te, comoară a credincioșilor;
Bucură-te, cel prin care Biserica se veselește;
Bucură-te, cel prin care Duhul Sfânt ne grăiește;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 7
Limbă dumnezeiască ai primit, înțelepte, grăind cele ascunse din ceruri și, pe toate cu glas lămurind, ne-ai luminat prin har mințile, ca pe Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt să-L cunoaștem, zicând: Aliluia!
Icosul 7
Minte care privește neapusa lumină, întru care cunoaștem Treimea, ai dobândit, curățindu-te, și așa ai teologhisit dragostea prin care lumea s-a mântuit; de aceea, auzi de la noi pururea:
Bucură-te, altar al Sfintei Treimi;
Bucură-te, grăire a drepte slăviri;
Bucură-te, propovăduitorule al evlaviei;
Bucură-te, mărturisitorule al dragostei;
Bucură-te, că relele împrejurări le risipești;
Bucură-te, că vătămările sufletești le tămăduiești;
Bucură-te, grai împodobit cu harul ce vestește mântuirea;
Bucură-te, plai scăldat în soare, odihnind Dumnezeirea;
Bucură-te, cel ce ai primit priceperea;
Bucură-te, cel ce împărtășești înțelegerea;
Bucură-te, potir ce cuprinzi Izbăvirea;
Bucură-te, zefir ce aduci bucuria;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 8
Nașterea din Fecioară a înnoit firea, făcându-le pe toate bune foarte, și, prin gândul cel dumnezeiesc ce strălucește în zidiri, cugetul și inima la Ziditorul tău le-ai înălțat și ne îndemni să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 8
Ochiul cel dinlăuntru curățindu-l cu osteneală, ai văzut a Stăpânului milă și, dorind să ne faci părtași frumuseții descoperite de tine prin cugetare, ne-ai dat scrierile iubitorilor de frumos; de aceea, de la noi primești laudă:
Bucură-te, tâlmăcitor al Filocaliei;
Bucură-te, mijlocitor al trezviei;
Bucură-te, cuvânt dres cu sarea înțelepciunii;
Bucură-te, floare care aduci rodul nestricăciunii;
Bucură-te, pază a simțurilor, prin care ne curățim;
Bucură-te, veghe a gândurilor, prin care ne luminăm;
Bucură-te, rost al suferinței de păcat izbăvitoare;
Bucură-te, bold al pocăinței de suflet curățitoare;
Bucură-te, de frumos iubitorule;
Bucură-te, de Hristos cugetătorule;
Bucură-te, blândețe care iubește;
Bucură-te, smerenie care unește;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 9
Prin toate cele zidite și prin Sfânta Scriptură zărit-ai pe Ziditorul a toate, despărțind înțelesurile lucrurilor de înțelesurile patimilor și, odihna rugăciunii aflând, Stăpânului Hristos cântai: Aliluia!
Icosul 9
Razele înțelegerii duhovnicești primind, de Dumnezeu cugetătorule, ai intrat în lumea Soarelui dreptății și, de Acesta fiind luminat, la asemănare te-ai luptat să ajungi, pururea către El întorcându-te, pentru care auzi cântarea aceasta:
Bucură-te, luminare a harului;
Bucură-te, primire a Duhului;
Bucură-te, adâncire a minții în inimă;
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii;
Bucură-te, că ai intrat dincolo de catapeteasmă;
Bucură-te, că ai aflat viețuirea cea îngerească;
Bucură-te, mare a înțelegerii, pe Cel Sfânt oglindind;
Bucură-te, har al Mirungerii, mireasme răspândind;
Bucură-te, tăcere înaintea Nesfârșitului;
Bucură-te, uimire înaintea Necuprinsului;
Bucură-te, urcuș de la cele făcute;
Bucură-te, suiș la cele nevăzute;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 10
Semn călăuzitor ne-ai pus nouă înainte, ca să ne porți la dumnezeiasca iubire, întru care cu Dumnezeu și cu toți sfinții una să fim, trăind bucurii veșnice și Treimii cântându-I: Aliluia!
Icosul 10
Șarpele amăgitor a fost dat pe față, vădindu-l de vicleșug și minciună, căci în Hristos au ajuns ca niște dumnezei oamenii, iar noi, prin tine calea aflând-o, îți strigăm cu cinstire:
Bucură-te, cale către Împărăție;
Bucură-te, surpare a ereziei;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii curate;
Bucură-te, primitor al luminii necreate;
Bucură-te, că dreptatea de la Dumnezeu, în Hristos ai învățat;
Bucură-te, că făptura cea nouă lege a harului ne-ai arătat;
Bucură-te, dragoste tare către Dumnezeu și oameni;
Bucură-te, platoșă împotriva viclenilor demoni;
Bucură-te, sălaș curat al Cuvântului;
Bucură-te, lăcaș al Mângâietorului;
Bucură-te, sclipire a îndumnezeirii;
Bucură-te, îndemn neîncetat al iubirii;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 11
Toate dogmele drepte le-ai tâlcuit, Sfinte, pătrunzându-te de-a lor trăire și învățându-ne a lăuda doimea firilor lui Hristos și treimea Fețelor Dumnezeirii, către Care împreună cu tine înălțăm cântarea: Aliluia!
Icosul 11
Ție îți împletim cunună sfântă din cântări felurite și ți-o așezăm pe creștet, Părinte, că Hristos, pe Care L-ai vestit, cu întreită lumină te-a slăvit, pe care de la tine o cerem și noi, glăsuind:
Bucură-te, cel prin care iubim Cuvântul;
Bucură-te, cel prin care cunoaștem pe Duhul;
Bucură-te, a Părintelui dreaptă înțelegere;
Bucură-te, a Treimii luminoasă cunoaștere;
Bucură-te, că pe Domnul Iisus L-ai teologhisit;
Bucură-te, că prin cele văzute la El te-ai suit;
Bucură-te, cel ce cu graiul ne-ai tâlcuit harul;
Bucură-te, că din cercare ne-ai înfățișat raiul;
Bucură-te, desfătare de tainele făpturilor;
Bucură-te, luminare prin învățătura Scripturilor;
Bucură-te, grăire a celor negrăite;
Bucură-te, numire a celor nenuminte;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 12
Ușă deschisă spre cer ne sunt cărțile tale, prin care aflăm mântuirea, căci adevărul din ele primind și calea virtuții găsind, trecere avem neînfruntată spre Cel Căruia I se cade cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Vorbă deșartă n-ai glăsuit, Fericite, ci numai de Dumnezeu cuvântare, întru smerenie pace având și prin dragoste una fiind neîncetat cu Dumnezeu și cu aproapele, de la care auzi:
Bucură-te, adânc al teologiei;
Bucură-te, rod sfințit al Liturghiei;
Bucură-te, învățător al lucrării lăuntrice;
Bucură-te, tălcuitor al slujirilor tainice;
Bucură-te, că îngerul Domnului te-a cercetat bucuros;
Bucură-te, că Maica Domnului din cele trecătoare te-a scos;
Bucură-te, Sfinte Dumitru, că Hristos ți S-a arătat;
Bucură-te, noule astru, de Treime luminat;
Bucură-te, condei cu grabnică scriere;
Bucură-te, temei statornic al dogmelor;
Bucură-te, a tuturor blândă veghere;
Bucură-te, al nostru izvor de putere;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tălcuitor al Filocaliei!
Condacul 13
O, înțelepte Părinte Dumitru, cel ce strălucești întru toate virtuțile, dar mai cu seamă în cuvântarea de Dumnezeu, prin cuvânt nimicește în noi toată patima și, înălțându-ne mintea spre Cuvântul cel vestit de tine, luminează-ne pe noi toți, cei ce cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Apă duhovnicească au izvorât buzele tale prin Duhul Sfânt, Părinte Dumitru, adăpându-i cu har nezidit pe cei ce din pământ au fost zidiți. De aceea, toți, cu credință și evlavie, strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, al dreptei credințe vlăstar;
Bucură-te, al virtuților dreptar;
Bucură-te, vas curat al luminii Cuvântului;
Bucură-te, glas ce strigi în pustia pământului;
Bucură-te, frunte ce porți cununile făptuirii omenești;
Bucură-te, munte cu înălțimile în hotare îngerești;
Bucură-te, că te cunoaștem al Împăratului crainic;
Bucură-te, cel ce întru cunoștință L-ai vestit în chip vrednic;
Bucură-te, luceafăr care arăți Soarele;
Bucură-te, fulger cu strălucirea harului;
Bucură-te, cel prin care Hristos Se slăvește;
Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se nimicește;
Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 1
Pe cel ce s-a arătat glas sfânt al Cuvântului, învățându-ne făptuirea virtuoasă și luminându-ne calea desăvârșirii, pe dascălul cel înțelept, cu evlavie să-l cinstim, credincioșilor, și să-i zicem toți: Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Rugăciune către Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
O, cuvântătorule de Dumnezeu și înțelepte Părinte Dumitru, la ușa bunătății tale batem; trimite ajutor gândurilor noastre, otrăvite de mulțimea patimilor și de puterea întunericului, și, prin numele lui Iisus, cheia tuturor darurilor, deschide-ne ușa vistieriei cerești. Fii călăuză minții noastre, când cugetăm la Domnul. Luminează-ne mintea prin cunoașterea lui Dumnezeu. Dă-ne ochi pătrunzători care să străvadă în cele zidite pe Ziditorul lor. Ajută-ne să înțelegem taina marii iubiri a lui Dumnezeu, zugrăvită în iconomia Lui pentru lumea văzută și în taina răstignirii Fiului Său, prin care inima ni se întărește întru nădejde. Umple, Sfinte, prin mijlocirile tale, ca altădată prin cuvânt, inima noastră cu Duhul Sfânt, la Care ai îndrăzneală, ca să fim și noi cunoscători ai tainelor lui Dumnezeu și să slujim Lui cu mișcările minții noastre, în Sfânta Sfintelor a cunoașterii Lui. Învrednicește-i, înțelepte, cunoștinței celei adevărate pe toți cei ce rătăcesc de la ea, ca să cunoască slava adevărului Dumnezeu, și, astfel uniți fiind toți într-un cuget și o inimă, slavă să înălțăm Treimii celei de o ființă: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (1)
Troparul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Cu întreită cunună încununându-te a preoției Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne a cinsti Treimea cea de o ființă, la care Sfinte Dumitru totdeauna pomenește-ne.
Canonul
Glasul al 5-lea
Cântarea 1
Irmos: Mântuitorului Dumnezeu, Celui Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu cereștile minți, Sfinte Dumitru, șezând întru lumina Minții celei dintâi, și mintea mea cu strălucită mijlocirea ta de sus luminează-o ca să te laude.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Într-un glas să cântăm pe-al tainei Sfintei Treimi marele dascăl, pe prietenul adevărat al lui Hristos și al aproapelui, pe stâlpul Bisericii, cinstea românilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nezidite a fi ale Treimii lucrări, Sfinte Dumitru, arătatu-le-ai, lui Palama, de Dumnezeu cuvântătorule, cu totul făcându-te tălcuitor credincios.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toate neamurile te fericesc neîncetat, Prealăudată, că în două firi pe Cel ce este L-ai născut, pe Dumnezeul-Om, pe Care și robul tău Dumitru l-a vestit tuturor.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum Răstignirea Ta cea mântuitoare.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
De Duhul izvorâte grăiri spre toți, Părinte, din belșug țâșnind, izvor de-a pururea curgător arătatu-te-ai al harului.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
De Duhul fiind insuflată, limba ta, Sfinte, preafrumoas a scris ca un condei grabnic scriitor cartea virtuților și-a dogmelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Urcat-ai pe-al cunoașterii vârf, trepte, Părinte, având învățăturile săpate în minte Părinților de Înțelepciunea ipostatică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Marie, întru nașterea ta graiul Prorocilor s-a plinit vădit, că L-ai născut pe Cel prevestit, pe Hristos, Cuvântul Tatălui.
Sedealna
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
În toate, liniștea căutând-o, Părinte, pe aripile ei a venit întru tine pacea de sus a Domnului, covârșitoare a minților, care inima minunat ți-a umplut-o, ca și cugetul; deci, pe aceasta și nouă în suflet trimite-ne-o.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cinstind pe robul tău, pe slăvitul Dumitru, pe cel ce te-a vestit Născătoarea Luminii, cu Domnul și Fiul tău ai venit la ieșirea lui, preaplăcutul lui suflet primindu-l, Fecioară, și în cămările prealuminoase purtându-l, în cetele sfinților.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că Raiul s-a deschis printr-Însa şi am strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Neamul bun sufletesc al tău cu cuget bun păzind și-n temniță și-n cinste, ai suit la fericirea cea dintâi, bucurându-te, Sfinte, cu soboarele sfinților.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Zeciuială Stăpânului în dimineți dând pârga inimii și minții, a zidirilor Lui pârga te-ai făcut și întâi-născut, Sfinte, în Biserica sfinților.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Următor al Părinților te-ai arătat desăvârșit, că spre lumina cunoștinței tu pe toți ne-ai îndreptat, tălcuindu-ne graiurile lor, înțeleptule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cort și masă și rug aprins, nemistuit, și nor ușor, Fecioară preacurată, toți Prorocii de demult te-au arătat, că în pântece pe Cel neîncăput L-ai primit întreg.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mânecând, strigăm către Tine, Doamne: mântuieş-te-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Unindu-te cu Cel dorit, Sfinte Dumitru, rămâi plin de har și adevăr, cu El în veci bucurându-te.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Viața ipostatică în trup vestind, pe Hristos, Dumnezeu și Om întreg, la El, Părinte, te-ai și mutat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În temniță, cuvântul tău grâu preacurat s-a făcut mărturisitorilor, îndestulându-le sufletul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născând pe Dumnezeu cu trup, Maică, pe Unul-Născut și Cuvântul Tatălui, din neam în neam noi te fericim.
Cântarea a 6-a
Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul, groapă mi s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tăblița a ta inimă, Părinte, aflând-o Preasfântul Duh, într-însa a scris preaminunat legea dragostei, care rămâne, Sfinte, în veacul veacului.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Adâncurile Duhului cu duhul cercând, înțeleptule, pe Domnul – pe cât ai încăput – L-ai și cunoscut, pe Cel ce este înțeles prin necuprindere.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Treime atotputernică, pe blândul Dumitru, plăcutul Tău, lumină a lumii pe pământ L-ai orânduit, și azi în ceruri mijlocitor la tronul Tău.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, Maica Ziditorului, cu Sfântul Dumitru rugându-te, de toată năvala celui rău izbăvește-ne pe cei ce pururi te lăudăm, mărindu-te.
Condac
Glas 8
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Pe odraslirea cea în Domnul a românilor, nou-arătatul mare dascăl al Bisericii și înțelept tălcuitor al Filocaliei, pe Părintele Dumitru cu evlavie să-l cinstim după dreptate, credincioșilor, strigând: Bucură-te, Sfinte Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorule!
Icos
Astăzi pe fericitul și slăvitul Dumitru veniți să-l lăudăm cu credință; că, plin fiind de dumnezeiescul har al Cuvântului, ne adapă cu revărsările harului; pentru aceasta, să-i strigăm, zicând:
Bucură-te, al bunei-cinstiri vlăstar;
Bucură-te, al Înțelepciunii pahar;
Bucură-te, cel ce înveți adevărul dogmelor;
Bucură-te, cel ce arăți treptele virtuților;
Bucură-te, munte preaînalt ce stai cu munții dumnezeiești;
Bucură-te, minte ce lucirile nezidite oglindești;
Bucură-te, crainicul mare al dragostei Treimii;
Bucură-te, vasul de cinste al Stăpânului lumii;
Bucură-te, sălașul Mângâietorului;
Bucură-te, lăcaș cinstit al virtuților;
Bucură-te, prin care dobândim cunoștința;
Bucură-te, prin care ne întărim credința;
Bucură-te, Sfinte Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorule!
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel Ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători de cântare i-a mântuit; Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Răspuns-a inima ta, dumnezeiescule, cuvânt bun: Binecuvântat ești, Dumnezeul Părinților și al nostru.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Unirea, Sfinte, ai vestit cu Începătorul frumuseții, cu frumusețe fiind împodobit și cu har.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lumii, Părinte, ai tunat: La început a fost Treimea, Dragostea fără început, Tatăl și Fiul și Duhul cel Sfânt.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ușă încuiată te știm, Domnul prin tine trecând singur; deci, ușa milelor Lui, Maică, deschide-ne.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara Maică S-a Întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubind pe Tatăl cel veșnic, și pe Cel născut din El L-ai iubit; și-a Lui poruncă ținând-o, și iubirea cea de frați ai lucrat; și rămâi, Părinte Dumitru, în lumină cu El, întru toți vecii.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dumnezeiască dulceață rodul buzelor tale ne e, iară mulțimea de scrieri, fericitule Dumitru, ospăț și cerească mană de suflet hrănitoare, de Domnul dăruită.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Un Dumnezeu în trei Fețe și Treimea în Unime cinstim, și în două firi pe Cuvântul din Fecioară întrupat Îl vestim: Preoți lăudați-L, popoare preamăriți-L pe El întru toți vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Marie, tu pe Cuvântul nenuntită născându-L cu trup, de Dumnezeu Născătoare cu credință tuturor te vestim, pe Hristos cântându-L și preamărindu-L pe El întru toți vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iată, ne întinde masă de daruri cerești din virtuțile sale fericitul Dumitru azi; veniți, să-l lăudăm, deci, bucurându-ne.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tatăl și Cuvântul, Sfinte, și Duhul venind, întru tine Și-au făcut lăcaș, fericitule, iubitor al poruncilor aflându-te.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Roagă, fericite Dumitru, pe Cel milostiv, pentru cei ce cu laude cinstesc pomenirea ta și, de sus, har și milă dăruiește-ne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umbra lepădând și-al trupului văl de acum, fața Domnului limpede o vezi, fericite, și rămâi în lumină, bucurându-te.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Scară te-a văzut, Fecioară, demult Iacob, că din tine Cuvântul negrăit trup făcându-Se, dumnezei a ne face ne-a dăruit.
Canon de rugăciune către Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (2)
Troparul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Cu întreită cunună încununându-te a preoției Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne a cinsti Treimea cea de o ființă, la care Sfinte Dumitru totdeauna pomenește-ne.
Canonul
Glasul al 8-lea
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Luminător te-ai arătat, vestindu-ne dragostea Sfintei Treimi, Părinte Dumitru, cinstea teologilor și mie, dar, smeritului, luminare trimite-mi să-ți împletesc cu evlavie cunună din florile laudei.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Aurul cel atotcurat al sfintelor învățături dobândind, și ca pe -o comoară punându-l în inimă, întreg te-ai luminat prin har cu luminii sale și strălucești precum soarele marginilor lumii, slăvitule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ucenicia deprinzând, a Sfinților de Dumnezeu gânditori, ai câștigat, Sfinte, și prietenia lor; că apărându-i, bunule, și adâncindu-i cu râvnă, în ceata lor te numeri și tu, de Hristos cu ei fiind proslăvit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dumnezeiască și nespusă slava ta a o vedea cei de jos ne-a făcut, Stăpână, Dumitru, plăcutul tău, nespusă taina Fiului tău în lume vestind-o; ci cu solirea acestuia, fă-ni-L milostiv pe Născutul tău.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit Cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Apărător te-ai arătat, Părinte, dreptei-credințe, înfruntând filosofia deșartă și pe omul cel semeț, purtat de duhul cel lumesc, armă având slăvită Crucea lui Hristos, înțeleptule.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Lapte și miere neîncetat picură buzele tale, pe cei prunci la cugetare hrănindu-i, iar celor desăvârșiți cărțile tale, bunule, aștern cu îmbelșugare hrana cea mai tare a dogmelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ucigătoarele de om învățături mincinoase ale fiarei nevăzute, Părinte, le-ai vădit, binevestind dumnezeiască dragostea Celui ce pe Cruce sufletul Și-a pus pentru robi Săi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iconomia împlinind cea iubitoare de oameni a venirii lui Hristos, Preacurată, Născătoare te-ai făcut lui Dumnezeu, că-n pântece pe Dumnezeu-Cuvântul negrăit, Fecioară, purtatu-L-ai.
Sedealna
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
În toate, liniștea căutând-o, Părinte, pe aripile ei a venit întru tine pacea de sus a Domnului, covârșitoare a minților, care inima minunat ți-a umplut-o, ca și cugetul; deci, pe aceasta și nouă în suflet trimite-ne-o.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cinstind pe robul tău, pe slăvitul Dumitru, pe cel ce te-a vestit Născătoarea Luminii, cu Domnul și Fiul tău ai venit la ieșirea lui, preaplăcutul lui suflet primindu-l, Fecioară, și în cămările prealuminoase purtându-l, în cetele sfinților.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dorul curat de Dumnezeu aprinzându-te din pruncie, o, prealăudatule, te-ai sârguința taina a-I afla, căreia și preot și martor și însuți-văzător făcându-te, Părinte, ai grăit din vedere, lumii pe aceasta vestind-o tu.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Umbletele tale de aici și cărările, înțelepte, pururea s-au îndreptat către Hristos, Domnul tuturor; către Care grija ți-ai aruncat, precum scrie-n psalmi, și în dumnezeiască mâna Sa, fericite, sufletul ți-ai dat, rugăciuni făcând.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mintea ținând fără încetare în inimă, amândouă de dumnezeiescul foc cel nezidit mreu s-au cuprins, pământescul cuget arzându-ți și luminându-te cu totul și făcându-te, Sfinte, dumnezeu după har, fericitule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Inima mea, cu neînfruntată solirea ta, cort arat-o Celui Preaînalt și Bun, ceea ce ești Sfânta Sfintelor, pe Arhiereul cel Mare, pe Ziditorul tău, avându-L întru tine, Preacurată, pe Care și sfințitul Dumitru L-a preaslăvit.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Table noi ale Legii degetul atotscriitor al Cuvântului ți-a făcut în taină ale inimii table, slăvitule, ca pe o scrisoare sobornicească în sufletele trimițându-te noului Israel.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rânduneaua cerească, binevestitoarea primăverii harului și vistieria bunătăților celor de nefurat, marele Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorul, în cântări cuvioase să fie cinstit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Uriașii zdrobit-ai, pe cei trei puternici și tari ai păcatului, pe-a relelor mamă, neștiința, precum și pe sora ei, adică uitarea, și nepăsarea, înțelepte, întrarmat cu a Duhului sabie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mi, Fecioară Maică, întunericul! ție ți se ruga robul tău, Stăpână, lucrătorul trezviei, Grigorie; deci, a lui strigare rostind și robul tău Dumitru, cu nădejde, luminii a fost părtaș.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Urcușul spre Dumnezeu, de Dumnezeu gânditorule, prin sfinții învățători ai trezviei ai deprins, capătul doririlor, întărit de Duhul, fericite, ajungându-l tu.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubirea lui Dumnezeu în cunoștință vestindu-o, prin care ne-am și zidit, prin care ne-am mântuit, prin care și fii ai Lui ne-am chemat, Părinte, ai rămas într-însa pururea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Se bucură, dănțuind duhovnicește, Biserica, învățător înțelept al dogmei avându-te și nou rugător în cer, Părinte Dumitru, către Domnul câștigându-te.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Trup Celui fără de trup I-ai dat, Fecioară, din trupul tău, Celui ce neschimbător din Tatal Său S-a născut și în anii de apoi S-a întrupat din tine, nestricată arătându-te.
Condac
Glas 8
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Pe odraslirea cea în Domnul a românilor, nou-arătatul mare dascăl al Bisericii și înțelept tălcuitor al Filocaliei, pe Părintele Dumitru cu evlavie să-l cinstim după dreptate, credincioșilor, strigând: Bucură-te, Sfinte Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorule!
Icos
Astăzi pe fericitul și slăvitul Dumitru veniți să-l lăudăm cu credință; că, plin fiind de dumnezeiescul har al Cuvântului, ne adapă cu revărsările harului; pentru aceasta, să-i strigăm, zicând:
Bucură-te, al bunei-cinstiri vlăstar;
Bucură-te, al Înțelepciunii pahar;
Bucură-te, cel ce înveți adevărul dogmelor;
Bucură-te, cel ce arăți treptele virtuților;
Bucură-te, munte preaînalt ce stai cu munții dumnezeiești;
Bucură-te, minte ce lucirile nezidite oglindești;
Bucură-te, crainicul mare al dragostei Treimii;
Bucură-te, vasul de cinste al Stăpânului lumii;
Bucură-te, sălașul Mângâietorului;
Bucură-te, lăcaș cinstit al virtuților;
Bucură-te, prin care dobândim cunoștința;
Bucură-te, prin care ne întărim credința;
Bucură-te, Sfinte Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorule!
Cântare a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Al Zilei fiu te-ai făcut și al Luminii, cu vrednicie umblând, Sfinte, după chemarea cu care Domnul cel milostiv te-a chemat, că, priveghind cu trezvie și dragoste, azi împreună cu El întru lumină te bucuri.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Nădejdea punându-ți coif, dreptatea platoșă și credința scut, și încins cu adevărul și cu a Duhului sabie întrarmat, spre Evanghelia păcii te-ai pregătit, căreia sol te-ai făcut, Părinte, și în legături.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Icoană a virtuților te-ai arătat pe pământ, fericite Părinte, cu bunătatea și cu blândețea spre toți, care, cinstindu-te, cântă Stăpânului: Binecuvântat ești, Dumnezeul Părinților noștri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lumina fără de ani cu trup din tine, Maică, sub ani S-a născut; drept aceea, pe tine, Maica Luminii într-adevăr te vestim și, luminându-ne, Fiului tău cântăm: Binecuvântat ești, Dumnezeul Părinților noștri!
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu o Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Obștii Bisericii te arăți rai gândit, înțeleptule, roada cuvântătoare a cereștii tale minți bogat dăruind-o, pe doritorii ei îndulcind, care lui Hristos, Mântuitorului nostru, cântă cu cunoștință: Preoți lăudați-L, popoare preaînălţaţi-L pe El întru toți vecii.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ape din chiar lăuntrul tău izvorând, minunatule, după făgăduința nemincinoasă a Domnului, țâșnit-ai grăirile de Dumnezeu din belșug, pe cei credincioși întărindu-i, Părinte, să strige cu credință: Preoți lăudați-L, popoare preaînălţaţi-L pe El întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Edenul astăzi porțile deschizându-și, primitu-te-a întru adunările celor întâi-născuți, în ceata slăviților învățători ai lumii șezând, și lui Dumnezeu, cu sfinții, Sfinte Dumitru, cântând cu bucurie: Preoți lăudați-L, popoare preaînălţaţi-L pe El întru toți vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Scară spre ceruri te-au vestit, Preacurată, Scripturile, lână rourată, rug nears și tron ceresc, și Sfânta a Sfintelor, masă și sfeșnic, toiag odrăslit, lespede a Legii și-a Cuvântului carte, Care întru tine cu al Părintelui deget S-a scris, dumnezeiască Fiică preacurată.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
A praznicului tău celui preacinstit de curând arătata zi ne-a răsărit plină de lumină, plină de har, și vestindu-ne razele zilei neînserate a lui Hristos tuturor strălucește, preaslavite Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorule.
Stih: Sfinte Părinte Dumitru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Biserica întreagă se bucură, prăznuind luminat, fericite, și prin cântări a ta pomenire împodobind. Salta neamul românilor, că așa bărbat al doririlor și vas ales pe tine, Părinte, întru Domnul, Sfinte Dumitru, te-a odrăslit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvor al cunoștinței de Dumnezeu și fântână a darului Duhului ni s-a făcut vâna minții tale dumnezeiești, de Dumnezeu slăvitule Părinte Dumitru, deci, și acum în ceruri, cu toți sfinții rugându-L pe Stăpânul, apele harului trimite-ne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Năstrapă aurită și lespede de demult Moise însemnându-te ca un proroc, limpede, Fecioară, a arătat că va să porți în pântece pe Mântuitorul și Dumnezeu, pe Care noi văzându-L cu trup născut din tine cântare-ți înălțăm acum.
Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei
Tot această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.
Acesta
a fost, împreună cu Dionisie Areopagitul, unul din cei nouă sfetnici ce
erau la Areopag. Deci fiind învăţat ale credinţei de către Sfântul
Apostol Pavel, a fost hirotonit episcop al Atenei. Acesta a învăţat pe
marele Dionisie credinţa în Hristos, şi a fost şi începător al
cântărilor la Adormirea şi la îngroparea Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu, în adunarea Sfinţilor Apostoli. El era cu totul înstrăinat şi
depărtat cu sufletul de cele pământeşti, şi arătat către toţi la care se
vedea şi se auzea, că este cuprins de dumnezeire, şi de Dumnezeu
lăudător. Deci, vieţuind, bine plăcut înaintea lui Dumnezeu şi veselind
pe Dumnezeu cu faptele sale bune, către Domnul s-a mutat.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei
Troparul Sfântului Sfinit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei
Glasul al 4-lea
Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoştinţă, ca un sfinţitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, stadiul întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe învăţătorul Tainelor, care s-a răpit până la cer, pe Dumnezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai făcut ucenic privirii celei de sus.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Limba Apostolului Pavel cea mişcată de Duhul, grăind arătat Tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cuprins pe tine, fericite şi te-a făcut grăitor de Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Rănindu-te cu dragostea cea duhovnicească şi cu cuvinte Dumnezeieşti, vorbind cu Stăpânul tuturor, ai pus spre tine cuvintele cele sfinţite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind Locaş de Dumnezeu Împodobit al Luminii Celei Veşnice, Fecioară Preacurată, spală-mă, Stăpână şi pe mine cel spurcat şi întinat de toate păcatele.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugului Ceresc şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un sfinţit vorbitor, care grăieşti Sfintele Scripturi şi ca pe unul ce propovăduieşti cuvântul dreptei credinţe, adunându-ne, toţi te cinstim cu bucurie şi te lăudăm, Sfinte Preafericite Ierotei.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu putere, cu plecăciune şi cu dragoste Dumnezeiască, întinzându-te către Făcătorul de bine al tuturor, ţi-ai luminat gândul cu Razele cele de acolo şi sufletul ţi l-ai strălucit, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Purtător de numele sfinţirii te-ai numit şi te-ai arătat prinos cinstit Dumnezeiesc sfinţit Atotţiitorului şi Făcătorului veacurilor şi ai împodobit Biserica cea Cerească, de Dumnezeu gânditorule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce a întins cerul şi Care ţine ocolul pământului, cuprinzându-Se Trupeşte în braţele tale, cu toată Firea Dumnezeirii, te-a arătat Preacurată pe tine Întărire tuturor credincioşilor.
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugului Ceresc şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu graiuri de ritori Dumnezeieşti, ai luminat cetele credincoşilor, Fericite Ierotei şi ai veselit sfinţită adunarea Apostolilor; şi fiind întru uimire Dumnezeiască, ai cântat: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul te-ai făcut sfinţit lui Dumnezeu, în tot chipul, fericite, fiind cuprins cu sfinţitele cuvinte, cele grăitoare de Dumnezeu către Dânsul, de Dumnezeu primite, arătătorule de cele sfinte; de aceea, cei de faţă înţelepţeşte te socotesc şi ca înţelept vorbitor de Dumnezeu şi ca scriitor de laude Dumnezeieşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Acum văzând, părinte, cele Dumnezeieşti, mai arătat decât toate semnele şi umbrele cele trecute, preafinţite, cu socotinţele cele preaadevărate ale vederii de Dumnezeu, roagă-te să se mântuiască cei ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu ai născut pe Dumnezeu Cel Neîncăput, încăpându-L în pântecele tău, Preacurată; ca Una ce eşti Curată şi Împodobită cu strălucirile nevinovăţiei, pururea Fecioară. Pentru aceea, te binevestim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi cinstim cu credinţă naşterea ta.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind dimpreună cu adunarea Apostolilor, cu ei ai sosit, Dumnezeiescule, la Dumnezeiasca adormire a Preasfintei Curatei Maici a lui Dumnezeu, care ne-a născut nouă Trupeşte pe Dătătorul de viaţă.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelegând, fericite, Minunile cele mai presus de fire ca un bătrân mai presus de fire, le-ai arătat tuturor, celor ce primesc cu credinţă, luminare; celor ce doresc să priceapă cuvântările tale despre Dumnezeu, cele adunate la un loc, fericite preaalesule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu Razele cele preafericite ale Luminii Celei mai presus de fire luminându-te, pe mulţi ai biruit cu adeverirea Dumnezeieştilor dovediri şi cu curăţia învăţându-te cele Dumnezeieşti, cu învăţătură preaîndelungată şi cu privirea cea preaînţelepţeşte ai arătat cele Dumnezeieşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fără ispită de bărbat, Fecioară, ai zămislit pe Cuvântul Cel Necuprins cu firea Dumnezeiască şi Care S-a Întrupat pentru noi oamenii şi s-a închipuit din sângiuirile tale cele Fecioreşti, mai presus de cuvânt şi de Legea firii.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu, învăţându-te Dumnezeiasca cunoştinţă, ne-ai lăsat nouă, părinte, cuvintele tale ca a doua Scriptură, pentru cunoştinţa celor sfinte; luminând cu adevărat sufletele noastre.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fericit te-ai făcut cu adevărat, iubitorule de Dumnezeu, cu suflet curat iubind Frumuseţea Cea cu adevărat Fericită şi Singură Dorită a Mântuitorului, Sfinte Ierarhe Ierotei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu socotinţe curate, uitându-te către Fulgerele cele de înţeles ale Dumnezeieştilor Străluciri, te-ai arătat părtaş Luminii acelora şi Strălucirii, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te slăvim; că ai Născut în chip de negrăit cu adevărat, pe Adevăratul Dumnezeu, Care S-a unit cu Trup, după Ipostas, Preasfântă Maică Fecioară.
Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC
Glasul al 8-lea
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Pe tine, ierarhul Atenei, te lăudăm, ca unii care ne-am învăţat prin tine cele minunate şi negrăite; că te-ai arătat cuvântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te, dar, Preafericite Părinte Ierotei, să ne curăţim de toate greşelile, ca să strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu înţelepţite.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...
Ca un stâlp neclătinat, Sfinte Ierarhe Ierotei, nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmaşilor, ci ai surpat temeiul înşelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită, părinte. Pentru acesta, ca pe un biruitor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea Dumnezeiască şi Începătoare de viaţă; pe care roagă-L pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sârguindu-te cu viaţă curată a vedea Sfintele Sfinţilor, fericite, îndeplinirea Dumnezeiescului gând înţelepţeşte ai câştigat-o şi cântând, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sunetul cuvintelor tale şi frumuseţea vorbei scrierilor tale veselesc pe cei ce cu dragoste le cinstesc şi îndeamnă către laudă, învăţându-i a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).
Teologhisit-ai o Dumnezeire în Trei Feţe şi Lăudată în Trei Ipostasuri, gânditorule de Dumnezeu, şi cântând, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Afară de legile firii ai născut Fecioară Maică pe Stăpânul tuturor celor văzute şi celor de gând, Preacurată; pe Care, lăudându-L, cu un glas cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: Tiranul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu şi văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lucrarea Sfântului Duh Cea Atotputernică, sălăşluindu-se în preacuratul tău suflet, te-a arătat propovăduitor de Dumnezeu primit; cel ce măreşti pe Răscumpărătorul, lăudând cu sfinţită cuviinţă şi cu credinţă cântând: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cercare de dreaptă credinţă, cercetând Tainele cele negrăite ale rânduielii lui Hristos, de faţă le-ai arătat; slujindu-te cu grai înalt şi cu alcătuirea cea dulce a cuvintelor tale, cântai neîncetat: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Darul cel preaîndestulat te-a umplut pe tine, cu însuflarea Dumnezeiască şi de teologie; pentru aceea, ca un râu ai izvorât dogmele, veselind inimile Apostolilor cu care împreună acum cânţi: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiindu-mi omorât sufletul de greşeli şi chinuit cu muşcătura cea veninată, Ceea ce ai născut mai presus de fire, Neispitită de nuntă, pe Dumnezeu, Cel Ce poate să învieze toate, înviază-mă şi pe mine, care cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Tiranul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu şi văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile! Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti, te mărim.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul care te-ai făcut iubitor al Înţelepciunii Celei mai presus de înţelepciune, acum ai luat de la Dânsa cu bucurie cununa darurilor cea frumoasă şi fiind dănţuitor în ceruri împrejurul Ziditorului tuturor, roagă-te să ne mântuim de primejdii, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sălăşluitu-te-ai în Dumnezeieştile Curţi cele de sus şi locuind în Locaşurile cele veşnice, acum prăznuieşti împreună cu Oştile îngereşti şi cu cetele Apostolilor; cu aceştia petreci cu bucurie şi te veseleşti, cerând împreună cu ei Dumnezeiască pace, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luând adevărate răsplătiri pentru socotinţele ce ai avut pe pământ, înălţându-te către Dumnezeu cu dorinţa cea de-a pururea, acum roagă-te neîncetat, Sfinte Părinte Ierotei, să se dăruiască iertare nouă, celor ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi preasfinţită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca o Maică a Ziditorului tuturor, roagă cu îndrăzneala ta de Maică pe Fiul tău să mântuiască de apăsarea tirănească pe cei robiţi în orice chip, să înceteze asupririle celor răi şi să dea linişte şi mântuire celor ce te laudă pe tine.
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile! Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Strălucind cu bunătăţile cele duhovniceşti, te-ai făcut de un cuget cu învăţăturile Apostolilor, Preafericite Ierarhe Ierotei, părintele nostru. Căci, din Dumnezeiască hotărâre, ai împodobit scaunul, hrănindu-ţi trupul cu desăvârşită înfrânare. Pentru aceasta şi credinţa, cu scumpătate propovăduind-o, ai păzit-o neclintită până la sfârşit, împreună vorbitorule cu îngerii; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...
Toată lumea ai adăpat-o, Părinte Ierotei, ca şi cu nişte ape, cu învăţăturile dogmelor dreptei credinţe; că Hristos, Izvorul vieţii, întru tine S-a odihnit, părinte cuvioase; roagă-L, dar, ca unul care ai îndrăzneală de sus, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...
Nu s-a despărţit de Dumnezeiasca Fire, Trup făcându-Se în pântecele tău, ci, Întrupându-Se, a rămas Dumnezeu, Însuşi Domnul, Cel Care după naştere ca şi mai înainte de naştere, Te-a păzit Maică Fecioară fără prihană. Pe Acela neîncetat roagă-L să dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisire Dumnezeu...
Mieluşeaua Cuvântului cea Neîntinată, Fecioara, Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să izbăveşti pe om de patimile cele de ocară!
Tot în această zi, Sfântul mucenic Petru din Capitoliu.
Acesta era foarte înţelept, întrecând pe mulţi cu înţelepciunea. Deci luându-şi femeie şi născând trei copii, după aceea s-a făcut călugăr, şi s-a preoţit, luând acest har, fără voia lui, de la cel ce purta atunci cârma arhieriei Bostrei; şi ca un dascăl fiind creştinilor, a fost pârât la conducătorul agarenilor al acelei ţări, şi ducându-l în Damasc, pentru dragostea lui Hristos, tăindu-i-se limba, a grăit şi mai curat şi mai desluşit. Apoi i-au tăiat mâna dreaptă şi picioarele. După aceea l-au lipsit de ochi, l-au răstignit, şi i-au tăiat capul, şi arzându-i-se oasele au fost aruncate în râu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniţă Domnina şi fiicele ei Verina şi Prosdoca.
Aceste femei, din râvnă dumnezeiască, părăsindu-şi casele şi rudele, au fugit şi s-au înstrăinat din loc în loc până la Edesa. Oprindu-se ele acolo, fără de veste a ajuns bărbatul ei şi tatăl fetelor, având şi slujitori, ca să prindă vânatul. Deci dacă le prinseră, le duseră la Ierapole şi acolo fiind un râu ce înconjura locul, şi persecutorii punându-se sa păzească, s-au dat după băuturi; ele atunci se furişară, şi făcându-şi ruga din pripă, s-au aruncat în apă şi le-a luat repejunea apei şi s-au săvârşit înecate de apă.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Audact şi Calistena, fiica lui.
Acesta a fost din Efesul Asiei, care fiind duce peste alt duce, şi eparh al lui Maximin, întrecea pe ceilalţi cu bogăţia, şi cu înţelepciunea. Dar pentru că n-a vrut să-şi dea pe fiica sa împăratului, care era străin de credinţă, l-au dat în jaf de i-au prădat tot, şi izgonindu-l la Melitini, i-au tăiat capul. Iar Calistena, fiica-sa, şi-a tuns părul capului, şi îmbrăcându-se bărbăteşte s-a ascuns la Nicomidia. După opt ani, s-a dus la o femeie din Tracia, a cărei fiică era beteagă la ochi şi a tămăduit-o; şi pentru tămăduirea ce a făcut acelei fete, au vrut părinţii ei să o mărite după dânsul, să-l facă ginere, părându-li-se că este bărbat. Deci silind-o spre aceasta, a spus cele despre sine; şi minunându-se, au lăudat pe Dumnezeu cu cuviinţă. Deci murind Maximin, a luat împărăţia Liciniu; atunci Callistena s-a înfăţişat la împărăteasa acestuia, care era creştină şi soră a marelui Constantin. Şi povestindu-i toate câte i s-au întâmplat, a luat-o lângă sine şi a făcut-o ca pe o maică a fiului său; şi aşa fericita Callistena, îşi întoarse înapoi toată averea tatălui sau, pe care o luase Maximin. Şi a adus sfintele moaşte ale tatălui său, din Mesopotamia în Asia şi făcând o biserică mucenicească în numele lui, a sfinţit-o şi apoi petrecându-şi viaţa apostolească, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammun Egipteanul.
Acesta a fost egiptean de neam, şi sărac de părinţi şi fiind silit de unchiul său s-a însurat, şi locuind cu femeia optsprezece ani, el avea grijă de făcea balsam care-i da multa trudă şi osteneală, nesocotindu-şi şotia ca şi când nu i-ar fi femeie, ci ca pe o soră o ţinea. Apoi, când au aflat el această înţelepciune, plecând de la casa sa, a mers în pustie la marele Antonie. Iar femeia sa a rămas la casa lor cu bună cuviinţă şi a făcut acolo o mănăstire de maici.
Iar Amun s-a ostenit 22 de ani în deşertul Nitriei, ajungând la mare dreaptă socotinţă şi făcător de minuni făcându-se, spre folosul multora.
Sfântul Amun venea adeseori pentru sfat la sfântul Antonie cel Mare - prăznuit la 17 iunuarie. La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfântul Antonie a văzut pe îngeri însoţind sufletul lui Amun către cer. Sfântul Amun a murit pe la mijlocul veacului al IV-lea.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Faust, Gaiu, Eusebiu şi Herimon diaconii.
Aceştia erau ucenici ai Sfântului Dionisie, şi diaconi Domnului nostru Iisus Hristos. Deci Gaiu şi Faust, izgoniţi fiind cu dânsul, şi multe pătimind şi-au primit mucenicescul sfârşit. Iar Eusebiu şi Herimon, după izgonirea dascălului lor umblând şi cercetând pe sfinţii care erau închişi prin temniţe, şi îngropând moaştele mucenicilor, şi ajungând ei până în zilele lui Deciu, şi suferind multe ispite pentru mărturisirea lui Hristos, au fost prinşi şi li s-au tăiat capetele.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Traditia
crestina spune ca Sfantul Ierotei a fost din Atena, Capitala Greciei, si
era unul din cei noua sfetnici ai Aeropagului: facea parte, adica, din
sfatul cetatii. A invatat credinta crestina de la Sfantul Pavel Apostolul
si tot acesta l-a botezat si l-a asezat episcop in Atena. Si a fost cel
dintai episcop crestin al Atenei. La randul sau, Sfantul Ierotei a fost
invatator neostenit, Sfantul Ierotei a fost invatator neostenit Sfantului
Mucenic Dionisie Areopagitul, caruia multe povatuiri i-a dat pe calea intelegerii
dreptei credinte, aduse de Mantuitorul Hristos, spre mantuirea si innoirea
lumii. Despre Sfantul Ierotei se mai stie ca, la Adormirea si ingroparea
Maicii Domnului in Ghetsimani, macar ca tot soborul Sfintilor Apostoli
era de fata, totusi Sfantul Ierotei s-a invrednicit, in numele tuturor,
sa faca inceput cantarilor, la jalea Adormirii celei Preacurate.
Si era Sfantul Ierotei cu totul instrainat si indepartat cu sufletul de
cele pamantesti si se vedea si se auzea si la toti aratat era ca Sfantul
acesta este cu adevarat de Dumnezeu, cuprins de dumnezeiasca ravna. Deci,
vietuind bine cum ii place lui Dumnezeu si veselind pe Dumnezeu cu faptele
sale bune, s-a dus catre Domnul cu pace, la 4 octombrie.
Întru aceastã zi, cuvânt despre Andrei, grãirea lui Hristos cu el în vedenie, despre nebunie si viata vesnicã.
Dupa aratarea
Sfantului Ioan Teologul si dupa grairea lui cu dansul si muncirea dracilor
acelora, fericitul Andrei, in legaturi fiind, s-a culcat vrand sa se odihneasca
si a fost intru uimire, visandu-se pe sine in niste palate imparatesti
si imparatul sedea pe scaun in slava mare si, chemandu-l pe el la sine,
l-a intrebat: "Voiesti, oare, sa-mi slujesti mie cu tot sufletul?" Iar
Andrei a zis: "Voiesc, Doamne". Iar imparatul i-a dat lui sa manance ceva,
putin mai amar decat pelinul, si i-a zis lui: "In acest fel este calea
cea cu durere a celor ce-mi slujesc mie in lumea aceasta". Si dupa aceea
i-a dat lui ceva mai alb decat zapada si mai dulce decat mana si a mancat
si s-a veselit si a uitat de amaraciunea cea dintai. Si i-a zis lui Imparatul:
"In acest fel este la mine, hrana celor ce-mi slujesc mie si barbateste
rabda pana la sfarsit. Deci, osteneste si tu cu barbatie, precum ai inceput,
cel putin vei patimi si in veci, in viata cea nesfarsita, te vei desfata."
Si, desteptandu-se din somn, Andrei gandea: cea dintai aratare amara inchipuieste
rabdarea din lumea aceasta, iar cea mai de pe urma dulceata inchipuieste
viata cea vesnica. Iar, dupa aceea, l-a tinut stapanul lui patru luni si
l-a lasat slobod si a inceput a alerga pe ulite, nebun facandu-se, si umbla
prin cetate, lipsit, necajit, chinuit, el, de care nu era vrednica toata
lumea. Unii il batjocoreau pe el ca pe un nebun, altii il goneau
de la ei, fiindu-le scarba de el ca de un caine, altii il socoteau pe el
ca este indracit, altii, dintre copiii cei tineri, il bateau pe fericitul,
glumind intrei ei, iar el toate le rabda si se ruga pentru cei ce-l suparau
pe el. Iar daca cineva din cei milostivi, iubitori de saraci, ii da lui
milostenie, el, luand-o, o da pe ea la alti saraci, insa nu o da asa ca
adica sa fie cunoscut ca da milostenie, ci ca un nebun, certandu-se cu
dansii, ca si cum voia a-i bate pe ei, iar banii pe care ii avea in maini,
ii arunca in fata lor si asa altii ii adunau. Paine uneori nu gusta cate
trei zile, iar alteori si toata saptamana o petrecea flamand si de nu era
cineva ca sa-i dea lui o bucata de paine, apoi si cealalta saptamana o
petrecea fara de hrana. Iar haina lui era o ruptura netrebnica, care abia
putea sa-i acopere goliciunea trupeasca. Drept aceea, ziua alerga pe ulite
ca un nebun, asemanandu-se intru toate Sfantului Simeon, celui nebun
pentru Hristos, iar noaptea la rugaciune petrecea.
Si intru o cetate atata de mare, vietuind in mijlocul unui popor numeros,
nu avea unde sa-si plece capul. Ca saracii il goneau din colibele lor,
bogatii in curtile lor nu-l lasau. Si cand avea nevoie ca sa doarma si
sa-si odihneasca putin trupul cel mai ostenit, se ducea unde zac cainii
in gunoi si intrei ei se culca, dar si aceia nu-l primeau intre ei pe robul
lui Dumnezeu, ca unii, muscandu-l, il goneau, iar altii fugeau de dansul,
lasandu-l singur, si niciodata nu s-a odihnit sub vreun acoperamant, ci
totdeauna in frig si in zaduf, in gunoi ca Lazar, si in noroi se tavalea,
calcat de oameni si de dobitoace. Asa patimea mucenicul cel de bunavoie
si asa cel nebun isi batea joc de toata lumea. Ca cel nebun al lui Dumnezeu,
mai intelept este decat oamenii. Si s-a salasuit intru dansul Darul
Duhului Sfant si avea darul mai-nainte-vederii, ca vedea gandurile oamenilor.
Dumnezeului nostru, slava!
Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric despre ava Pavel cel simplu.
Fericitul
ava Pavel cel simplu, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor
un lucru ca acesta. Ca odata, mergand la o manastire, pentru cercetarea
si folosul fratilor, dupa vorbirea cea obisnuita intre dansii, au intrat
in sfanta biserica a lui Dumnezeu, ca sa savarseasca obisnuita slujba.
Iar fericitul Pavel lua aminte la fiecare din cei ce intrau in biserica,
cu ce fel de suflet intrau la alujba. Ca avea si acest dar, dat lui de
la Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare, ce fel este la suflet, asa cum vedem
noi fata unii altora.Si, intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel
si vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, a vazut pe
unul negru si intunecat la tot trupul si dracii tinandu-l de amandoua partile
si tragandu-l spre ei si punand capastru in nasul lui, iar pe sfantul lui
inger mergand departe de dansul, posomorat si intristat. Iar Pavel, lacrimand,
si mult batandu-si piptul cu mana, sedea inaintea bisericii, plangand foarte
pe cel ce i s-a aratat lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare
al fericitului si grabnica lui schimbare, care l-a pornit spre lacrimi
si plans, il intrebau, rugandu-se sa le spuna pentru ce plange, socotind
de nu cumva toti sunt in primejdie, daca face el aceasta. Il mai rugau,
iarasi, sa intre si la slujba cu dansii. Iar Pavel, lepadandu-se de aceasta,
sedea afara, tacand si plangand foarte pe cel ce intunecat i s-a aratat
lui.
Iar dupa putin, sfarsindu-se slujba, si toti iesind afara, iarasi, lua
aminte Pavel la fiecare, stiind ce fel a intrat si vrand sa cunoasca ce
fel de iese. Deci, vede pe barbatul acela, care avea mai inainte tot trupul
negru si intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup si
pe draci departe mult mergand dupa dansul, iar pe sfantul inger de-aproape
urmandu-i si bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie,
striga, binecuvantand pe Dumnezeu si zicand: "O, nespusa iubire de oameni
a lui Dumnezeu, o, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea lui cea
fara masura!". Alergand, apoi, si suindu-se pe o treapta inalta, cu mare
glas zicea: "Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care
le-a pus Domnul pe pamant (Ps. 45, 8) si vrednice de toata spaimantarea.
Veniti de vedeti pe Cela "Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca
si la cunostinta adevarului sa vina" (I Tim. 2, 4) Veniti sa ne
inchinam si sa cadem la El si sa zicem: Tu singur poti sa ridici pacatele".
Deci, alergau toti cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa
ce s-au adunat toti, povestea Pavel cele ce vazuse dansul, mai inainte
de intrarea in biserica, si, iarasi, si ce vazuse dupa aceea. Si ruga pe
barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a daruit lui Dumnezeu aceasta
grabnica schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor, povestea
fara de sfiala cele despre dansul, zicand: "Eu sunt om pacatos si de multa
vreme vietuiam, pana acum, in desfranare. Iar acum, intrand in sfanta biserica
a lui Dumnezeu, am auzit citindu-se din Sfantul Prooroc Isaia sau, mai
bine sa zic, pe Dumnezeu graind prin el: "Spalati-va si va curatiti. Nu
mai faceti rau inaintea ochilor Mei. Invatati sa faceti binele. De vor
fi pacatele voastre cum e carmazul, ca zapada le voi albi. De veti vrea
si de Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca" (Is. 15-19). Iar
eu acestea auzindu-le, de cuvantul Proorocului umilindu-ma la suflet si
suspinand in cugetul meu, am zis catre Dumnezeu: "Tu, Dumnezeule, Care
ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi (I Tim. 1, 15), cele
de acum, prin proorocul tau ai fagaduit, implineste-le acestea cu fapte
si la mine, pacatosul si nevrednicul. Ca, iata, de acum iti dau cuvant
si ma fagaduiesc si din inima marturisesc Tie, ca nu voi mai face astfel
de rau, ci ma leapad de toata faradelegea si Iti voi sluji de acum cu stiinta
curata, incepand de astazi, Stapane. Deci, din ceasul acesta, primeste-ma
pe mine, cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte
de tot pacatul. Cu aceste fagaduinte, zicea, am iesit din biserica, hotarand
in sufletul meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu."
Si, auzind, toti strigau cu un glas catre Dumnezeu: "Cat s-au marit lucrurile
Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut" (Ps. 103, 25).
Cunoscand, dar, o crestinilor, din dumnezeiestile Scripturi si din sfintele
descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu catre cei ce curat Il cauta pe
Dansul si prin pocainta isi indrepteaza greselile lor cele dinainte, si
cum da iarasi bunatatile cele fagaduite, nepedepsind dupa pacatele facute
mai inainte, sa nu ne deznadajduim de mantuirea noastra. Ca, precum a fagaduit
prin Isaia Proorocul sa spele de pacate pe cei cazuti in noroi si ca lana
sa-i albeasca si ca zapada, asa si de bunatatile Ierusalimului celui ceresc
vrea sa-i invredniceasca. Asa si prin Sfantul Prooroc Iezechil, cu juramant,
iarasi, ne incredinteaza, ca nu ne va pierde pe noi. Ca zice: "Oare, voiesc
Eu moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeul - si nu mai degraba sa se
intoarca la caile sale si sa fie viu?" (Iez. 18. 23). A Lui este
slava in veci! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.