În luna Noiembrie, în ziua a douăzeci şi treia, îl pomenim pe Sfântul Cuvios ANTONIE de la Iezerul Vâlcii, care s-a săvârșit cu pace la 23 Noiembrie 1720.
Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii era român de neam, născut în anul 1628 la Ianina, în Munţii Pindului. A crescut în Dreapta Credinţă mergând de mic la Biserică. La vârsta de 20 de ani, îndeletnicindu-se cu negoţul, a venit în Ţara Românească şi s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea unde şi-a întemeiat familie. Pe fiul său Mihail l-a încredinţat slujirii preoţeşti.
La vârsta de 64 de ani s-a retras la Mănăstirea Sărăcineşti. Dorind să plece în Muntele Athos, episcopul locului nu i-a dat binecuvântare, recomandându-i să se retragă la Schitul Iezeru, aflat în paragină. A restaurat Schitul şi a adunat în jurul său mulţi ucenici. Mai târziu, s-a retras într-o peşteră unde s-a nevoit în rugăciune, post şi lacrimi pentru păcatele sale.
La 20 Iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal, din 20 Iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 Iunie 1992).
ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII
ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII
(23 Noiembrie)
Rugăciunile începătoare
De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !
Doamne miluieşte ! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute si nevăzute. Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut,
Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om. Si S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit si s-a îngropat. Si a înviat a treia zi, după Scripturi. Si S-a înălţat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui. Si iarăsi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârsit. Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Astept învierea morţilor si viaţa veacului ce va să fie. Amin !
Doamne miluieste ! (de 12 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întruNumele Domnului ! (de 3 ori)
Apoi, Troparul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii (Glasul 1) :
Purtătorule de Dumnezeiescul dor al rugăciunii neîncetate, Sfinte Părinte Noule Antonie, povăţuitorule al călugărilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni, locuitorul Raiului celui de sus, dar nedespărţit de cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Apoi se zice : Condacul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii (Glasul al 8-lea) :
Soare luminos Biserica te cunoaște, carele cu podoaba săvârșirilor celor bune și cu razele tămăduirilor pre toți luminezi, robule al lui Hristos; pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, Cuvioase Părinte Antonie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu,
pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte
rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit
până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti
pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.
Condacul 1
Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Icosul 1
Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea
încredinţată, înmulţind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte,
lucrând ziua şi noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata
ostenelilor tale:
Bucură-te, urmaşul virtuţilor părinteşti;
Bucură-te, ales bineplăcut al lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel împodobit cu darurile cereşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai sfinţit firea cu acestea;
Bucură-te, pământ bun al semănăturii duhovniceşti;
Bucură-te, mărgăritar dezgropat din ţarină;
Bucură-te, că ai crescut pom cu multe roade;
Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, fiii duhovniceşti;
Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;
Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 2-lea
Ca şi Marele Antonie, ai fost din tinereţe plin de dor dumnezeiesc, cu alergare neobosită spre cele cereşti, cu râvnă şi lepădare de toate cele nefolositoare, cântând neîncetat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
De la început ai pus înainte cele sufleteşti şi apoi cele trupeşti,
câştigând vederea cea mai presus de fire, prin lumina harului ce ai
primit-o ca dar de la Dumnezeu:
Bucură-te, următorule Marelui Antonie;
Bucură-te, asemenea lui, râvnitorule;
Bucură-te, că în chip propriu te-ai înduhovnicit;
Bucură-te, că, în pământ nou, roadă nouă ai crescut;
Bucură-te, că în fire proprie harul l-ai primit;
Bucură-te, vas ales al apei duhovniceşti;
Bucură-te, fiu vrednic al neamului tău;
Bucură-te, moştenitor de cinste al darurilor sfinte;
Bucură-te, lucrător harnic al celor încredinţate;
Bucură-te, purtător cu nădejde al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 3-lea
Dorinţa ta să mergi la Sfântul Munte Athos a fost oprită, ca să faci din Sihăstria ta un Nou Munte Athos, împodobit cu aceleaşi nevoinţe duhovniceşti şi cântări fără oprire de: Aliluia!
Icosul al 3-lea
În peştera ta săpată în stâncă, Paraclis Sfânt ai făcut, unde ziua şi
noaptea te rugai pentru propriul suflet şi pentru toţi, prin Jertfa
Liturghiei lui Hristos:
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;
Bucură-te, căutătorule de cele sfinte;
Bucură-te, râvnitorule al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, doritorule al împărtăşirii Liturghiei;
Bucură-te, închinătorule al jertfei Crucii lui Hristos;
Bucură-te că din propria inimă paraclis ţi-ai făcut;
Bucură-te, că altar în inimă ţi-ai clădit;
Bucură-te, că potir viu lui Hristos te-ai arătat;
Bucură-te, că prescură vie Lui te-ai dăruit;
Bucură-te, căci chip al Liturghiei te-ai prefăcut;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 4-lea
Om cu firea erai, dar te-ai făcut asemenea îngerilor, că te-ai ridicat de la cele pământeşti la cele cereşti, cu rugăciunea şi cântarea de: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Multe piedici ţi s-au pus în cale, dar peste toate ai trecut, cu
însetare nepotolită de cele dumnezeieşti, prin care şi noi ne întărim,
lăudându-te:
Bucură-te, alergătorule după cele cereşti;
Bucură-te, însetatule după cele dumnezeieşti;
Bucură-te, cel care ai descoperit înşelăciunea;
Bucură-te, cel care ai călcat peste ea;
Bucură-te, care pe satana ai ruşinat;
Bucură-te, că mintea ţi-ai smerit;
Bucură-te, că minte de har ai dobândit;
Bucură-te, că inima de carne în inimă de Duh ai prefăcut;
Bucură-te, că sângele cel trupesc în cel duhovnicesc l-ai schimbat;
Bucură-te, că om suprafiresc te-ai făcut;
Bucură-te, că ochii de suflet ţi-ai deschis;
Bucură-te, că vederea de Duh ai primit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 5-lea
Puterea cea de sus te-a întărit, să urci fără oprire la cele înalte, deşi om neputincios erai, neclintit stând ziua şi noaptea în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cu cât te nevoiai mai mult, cu atât duhurile rele te ispiteau cu tot
felul de momeli, dar prin credinţă şi nădejde, pe toate le-ai învins:
Bucură-te, fiu al dumnezeieştii Împăraţii;
Bucură-te, lăcaş al Sfântului Duh;
Bucură-te, făclie a luminii de Har;
Bucură-te, privire pătrunzătoare până înlăuntru;
Bucură-te, văzător al celor nevăzute;
Bucură-te, floare de piatră duhovnicească;
Bucură-te, izvor din stâncă;
Bucură-te, Biserică vie a lui Hristos;
Bucură-te, linişte de cântare lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel îmbogăţit cu sufletul;
Bucură-te, lumină în întunericul de jos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 6-lea
Nevoindu-te cu toate ostenelile pustniceşti şi mai ales cu slujirea Sfintei Liturghii, ai primit cu adevărat împărtăşirea lui Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Nu ai plecat la pustie ca să fugi de oameni, ci ca să te apropii şi
mai mult de Dumnezeu, ca să fii şi mai de ajutor celor necăjiţi:
Bucură-te, părinte înţelepţit de har;
Bucură-te, cuvios al celor sfinte;
Bucură-te, luptător neobosit cu cele potrivnice;
Bucură-te, slujitorule al Împărăţiei de Sus;
Bucură-te, credinciosul Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, stâlp de viaţă monahicească;
Bucură-te, icoană de trăire sihăstrească;
Bucură-te, povăţuitor iscusit al călugărilor;
Bucură-te, desluşitor al tainelor ascunse;
Bucură-te, descoperitorul vicleniilor ucigătoare;
Bucură-te, împăcarea învrăjbiţilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 7-lea
Tot mai mult doreai cele duhovniceşti, făcând din paradisul peşterii unde sihăstreai un colţ de rai, cu neîncetată cântare de: Aliluia!
Icosul al 7-lea
În Rai era pomul vieţii, iar în sihăstria ta era Liturghia lui Hristos, noul pom al vieţii celei nemuritoare:
Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, înger omenesc;
Bucură-te, tăinuitorule al darurilor de sus;
Bucură-te, cel ce ai câştigat viaţa de rai;
Bucură-te, slujitorule al dumnezeieştilor petreceri;
Bucură-te, că pe şarpele căderii l-ai ruşinat;
Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai călcat;
Bucură-te, că prin mântuirea ta şi noi ne mântuim;
Bucură-te, că, urmându-te, darurile tale primim;
Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, că prin aceasta păcatul l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 8-lea
Ca un Luceafăr al dragostei de Dumnezeu, ai strălucit prin desele privegheri de toată noaptea, alungând întunericul înşelăciunii păcatului, câştigând iertarea Crucii lui Hristos, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Tu însuţi ţi-ai tămăduit bolile şi rănile, prin darul slujirii lui
Dumnezeu, prin care şi noi primim tămăduiri ale suferinţelor noastre:
Bucură-te, podoaba cuvioşilor;
Bucură-te, prin care şi noi câştigăm nădejdea mântuirii;
Bucură-te, mângâietorul bolnavilor;
Bucură-te, vindecătorule al suferinţelor ascunse;
Bucură-te, îndreptătorule al celor greşiţi;
Bucură-te, cel care înmoi inimile celor învrăjbiţi;
Bucură-te, îmblânzitorul celor înrăiţi;
Bucură-te, alungarea farmecelor necurate;
Bucură-te, dezlegătorule al legăturilor vrăjitoreşti;
Bucură-te, ocrotitorul celor feciorelnici;
Bucură-te, scăparea de duhul desfrânării;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 9-lea
Douăzeci şi opt de ani te-ai ostenit în sihăstrie, dorind mereu cele duhovniceşti, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Atât de mult cereai Domnului darul rugăciunii neîncetate, încât ziua şi noaptea te nevoiai să o câştigi:
Bucură-te, rugătorule fierbinte;
Bucură-te, purtătorule de rugăciune;
Bucură-te, că şi în somn te rugai;
Bucură-te, că darul ei l-ai primit;
Bucură-te, că mulţi la rugăciunea ta alergau;
Bucură-te, că toate rugăciunile tale se împlineau;
Bucură-te, că şi noi la rugăciunea ta nădăjduim;
Bucură-te, că din darul rugăciunii tale ne hrănim;
Bucură-te, că prin tine şi noi dar de rugăciune dobândim;
Bucură-te, Părinte, omul rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase, chipul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 10-lea
Atât de mult doreai să dobândeşti rugăciunea neîncetată a inimii, rugând mereu pe Maica Domnului să ţi-o înlesnească, prin cântarea de: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Şi într-o zi la Sfânta Liturghie, în timpul Axionului, însăşi Maica
Domnului ţi se arată parcă aievea, cum îţi dă un potir să-l ţii la
piept, din care ai simţit că iese o putere de rugăciune.
Bucură-te, că din potirul Liturghiei rugăciunea ai primit;
Bucură-te, că prin Maica Domnului potirul Domnului Iisus ţi s-a dăruit;
Bucură-te, că potirul inimii ţi s-a dezvăluit;
Bucură-te, că prin acesta rugăciunea neîncetată ai pornit;
Bucură-te, că de atunci izvor de rugăciune curge din inima ta;
Bucură-te, că de atunci ai devenit propovăduitorul acesteia;
Bucură-te, că pe toţi la rugăciune îi îndemni;
Bucură-te, povăţuitorule al tainei rugăciunii;
Bucură-te, descoperitorul rugăciunii din potirul Liturghiei;
Bucură-te, că, făcând inima potir, rugăciunea se primeşte;
Bucură-te, că prin Maica Domnului aceasta se dobândeşte;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 11-lea
După mutarea ta din această lume, în smerenie ai vrut să rămâi, neuitând însă pe fiii tăi duhovniceşti, ce cântă: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Şi noi avem mare nevoie de ajutorul tău, de aceea ne-ai dat totuşi sfintele tale moaşte, prin care cele de trebuinţă primim:
Bucură-te, părintele nostru duhovnicesc;
Bucură-te, iubire de părinte mult îndurătoare;
Bucură-te, prin care milă primim;
Bucură-te, grabnicule ajutător în nevoi;
Bucură-te, ocrotitorul nostru în primejdii;
Bucură-te, ascultătorul necazurilor noastre;
Bucură-te, alinătorul suferinţelor noastre;
Bucură-te, opritorul răutăţii viclene;
Bucură-te, potolirea şi umplerea duhurilor;
Bucură-te, liman de scăpare;
Bucură-te, degrabă împăcare a celor învrăjbiţi;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 12-lea
Îţi mulţumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputinţele şi păcătoşenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovniceşti, că şi noi cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care ştii ispitele
vieţii pământeşti, ajută-ne în tot ceasul de cumpănă şi de încercare.
Bucură-te, milă de cer pentru noi, pământenii;
Bucură-te, iertare coborâtă de Sus;
Bucură-te, prevedere şi scăpare din primejdii;
Bucură-te, întărire în ceas de ispită;
Bucură-te, care ne plăteşti din faptele tale datoriile noastre;
Bucură-te, milostiv nouă, celor nevrednici;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, cei săraci cu sufletul;
Bucură-te, te lăudăm şi noi, umiliţii;
Bucură-te, părinte bun şi iertător;
Bucură-te, cel care niciodată nu ne lepezi;
Bucură-te, dragoste care de nimic nu se împuţinează;
Bucură-te, dăruire care niciodată nu conteneşte;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori) :
O, Sfinte, Noule Antonie, părintele nostru, cu rugăciunile tale neîncetate, şi pe noi ne ajută să putem duce Crucea noastră până la învierea sufletului, ca să fim şi noi fii Împărăţiei lui Hristos, unde să cântăm veşnic: Aliluia!
Apoi, se zice iarăşi Icosul 1 :
Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea
încredinţată, înmulţind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte,
lucrând ziua şi noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata
ostenelilor tale:
Bucură-te, urmaşul virtuţilor părinteşti;
Bucură-te, ales bineplăcut al lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel împodobit cu darurile cereşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai sfinţit firea cu acestea;
Bucură-te, pământ bun al semănăturii duhovniceşti;
Bucură-te, mărgăritar dezgropat din ţarină;
Bucură-te, că ai crescut pom cu multe roade;
Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, fiii duhovniceşti;
Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;
Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
şi Condacul 1 :
Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!
Se zice apoi, această Rugăciune către Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea :
Îţi mulţumim, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai dăruit pe părintele nostru Antonie de la Iezerul, ca să ne fie ajutător şi mijlocitor în nevoinţele noastre. Dacă nu am avea pe sfinţii tăi rugători, ce ne-am face noi? Sfinte Părinte Antonie, toată viaţa ai închinat-o iubirii de Dumnezeu. Coboară o picătură de iubire şi pentru noi. Suntem răi şi cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea noastră, alergând şi la sprijinul tău. Roagă-te, Sfinte Părinte Noule Antonie şi pentru noi, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea lumii către Hristos. Amin.
Şi, apoi, se face Otpustul :
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh AMFILOHIE, Episcopul Iconiei (n.339 sau 340, Caesarea, Israel-† 395).
Sfântul Amfilohie a fost concetăţeanul şi prietenul Sfântului Vasile cel Mare, precum şi al altor Sfinţi mari din veacul al patrulea. El a părăsit zgomotul vieţii celei lumeşti de foarte tânăr şi s-a retras într-o peşteră, unde s-a nevoit ca sihastru vreme de 40 de ani. S-a întâmplat apoi, ca scaunul episcopal de la Iconium să rămână vacant, iar Amfilohie a fost acela care în chip minunat a fost ales şi înălţat Episcop în Iconium. El a fost păstor minunat de suflete şi apărător al purităţii Ortodoxiei. A fost unul dintre Sfinţii Părinţi de la Sinodul al Doilea Ecumenic, care a avut loc la anul 381 şi a luptat cu râvnă de foc împotriva necuratului Macedonie, împotriva arienilor şi a eunomienilor.
I-a cerut, personal, cu lacrimi, împăratului Theodosie cel Mare să îi izgonească pe arieni din toate cetăţie imperiului, însă împăratul nu 1-a ascultat. Câteva zile mai târziu, Sfântul Amfilohie a venit din nou înaintea împăratului. Fiind introdus în sala de primire, Sfântul Amfilohie a mers către împăratul care şedea pe tron, având alăturea de el pe fiul lui, Arcadie, pe care îl cooptase la guvernare. Sfântul 1-a salutat pe împăratul după cuviinţă, dar nu şi pe fiul împăratului, faţă de care s-a purtat ca şi când Arcadie ar fi fost absent.
Faptul acesta 1-a mâniat atât de tare pe împărat, încât el a poruncit ca Sfântul Episcop Amfilohie să fie definitiv expulzat de la curte. Atunci a zis Sfântul către împărat: „Vezi, o, împărate, cum nu poţi suferi câtuşi de puţin lipsa de respect faţă de fiul tău? Aşa şi Domnul Dumnezeu, Tatăl nu tolerează câtuşi de puţin lipsa de respect faţă de Fiul Lui şi Se îngreţoşează de necurăţia acelora care Îl hulesc pre El şi se mânie împotriva tuturor acelora care se fac părtaşi acestei necurate erezii [ariene]”.
Auzind aceste cuvinte, împăratul a înţeles de ce Sfântul nu a dat cinstea cuvenită fiului lui, Arcadie şi s-a minunat de înţelepciunea şi îndrăzneala lui. Între multe cărţi scrise de Sfântul Amfilohie se află un număr important de lucrări dedicate Credinţei. Sfântul Amfilohie s-a săvârşit cu pace, fiind la bătrâneţi adânci. El s-a strămutat la Locaşurile cereşti, cele gătite lui, la anul 395.
Troparul Sfântului Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei (Glasul al 4-lea) : Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după Blândeţile Tale, nu îndepărta Mila Ta de la noi! Ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră!
Condacul Sfântului Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei (Glasul al 2-lea) :
Dumnezeiescul tunet, Trâmbiţa Duhului, săditorule de credincioşi şi tăietorule de eresuri, Sfinte Ierarhe Amfilohie, Slujitorule cel mare al Treimii, împreună cu Îngerii fiind pururea, roagă-te neîncetat pentru noi toţi!
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh GRIGORIE, Episcopul Agragandelor, din Sicilia, ucenicul Sfântului Potamion și mare făcător de minuni († 690).
El s-a născut în cetatea Agrigentum din Sicilia, în care avea să fie mai târziu episcop, din părinţi foarte evlavioşi, pe nume Hariton şi Theodota. Viaţa întreagă a Sfântului Grigorie a fost plină de mari şi minunate minuni Dumnezeieşti. În chip minunat a ajuns la Ierusalim, în chip minunat a fost ales episcop şi în chip minunat a fost izbăvit de clevetiri drăceşti. El însuşi a fost mare făcător de minuni, căci a trăit ca un plăcut al lui Dumnezeu, ca un mare părinte duhovnicesc şi ca un mare nevoitor. El a fost unul dintre Sfinţii Părinţi de la Sinodul al Cincilea Ecumenic de la Constantinopol, din anul 553. După multe şi mari încercări el s-a săvârşit cu pace către Domnul, către sfârşitul veacului al şaselea sau începutul veacului al şaptelea.
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Acragandelor (Glasul al 4-lea) : Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după Blândeţile Tale, nu îndepărta Mila Ta de la noi! Ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră!
Condacul Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Acragandelor (Glasul al 3-lea) : Ca un soare mare cu răsăriturile minunilor, luminând Biserica lui Dumnezeu, mântuit-ai cu rugăciunile tale pe mulţi oameni. Alungat-ai din turma ta pe cei cu rea credinţă. Pentru aceasta, te cinstim pe tine, părinte, cugetătorule de Dumnezeu, Înţelepte Ierarhe Grigorie.
Sfântul Ierarh GRIGORIE, Episcopul Agragandelor
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh SISINIE, Mărturisitorul, Episcopul Cizicului († 325).
Sfântul Sisinie, Episcop de Cizic, a fost unul din cei 318 Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a guvernatorului Alexandru, având patrie cetatea Cizicului. Deci, fiind pârât la Alexandru că este creştin, a fost legat de cai sirepi care erau siliţi să alerge; apoi a fost bătut cu cruzime şi a primit oţet iute pe nas şi alte chinuri suferind şi minuni săvârşind, a fost aruncat la închisoare. Iar la Soborul întâi cel a toată lumea adunat împotriva lui Arie, fiind de faţă, Sfântul Sisinie a sugrumat pe Arie cu vinele dreptelor sale dogme, propovăduind pe Fiul de o fiinţă cu Tatăl şi aşa, bine şi cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh ISHIRION, care a fost mai întâi pustnic la Sketis în Egipt, iar mai târziu Episcop, care cu pace s-a săvârşit. (secolul al V-lea).
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh ELEN, Episcopul Tarsului, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, îi pomenim pe :
Sfânta Muceniță MEROPIA din Chios, în timpul lui Decius († 251)
Sfântul Ierarh PATERNIAN, Episcop de Fano în Italia (n.275, Fano, Italia-† 13 Noiembrie 360)
Sfântul Ierarh CLEMENT, (primul) Episcop de Metz în Franţa (secolul al IV-lea)
Sfântul Mucenic TEODOR din Antiohia (n.348-† 363)
Acest
Sfânt, de 15 ani, a trăit pe vremea apostatului Iulian şi a fost prins de pe
uliţă de eparhul Salustie, pentru o pricină ca aceasta: Când rău-credinciosul
Iulian a poruncit ca să se ridice de la Dafne, adică dinaintea cetăţii
Antiohiei, Moaştele Sfinţilor Mucenici Vavila şi a celor împreună cu dânsul,
atunci creştinii cei ce duceau Sfintele Moaşte cântau un psalm al lui David şi
la fiecare stare ziceau stihul acesta: „Să se ruşineze toţi cei ce
se închină celor ciopliţi!” Pentru că păgânii socoteau biruinţă şi
neputinţă a lui Apolon din Dafne mutarea Sfintelor Moaşte. Acest stih auzindu-l
Iulian s-a tulburat. Deci, după porunca lui a fost prins Sfântul Teodor acesta,
fiindcă era şi el râvnitor bunei cinstiri şi era unul din cei ce cântau
pomenitul stih. Şi fiind spânzurat pe lemn pătimitorul lui Hristos, a fost
rănit pe spate de bătăile vinelor de bou şi i s-au jupuit coastele cu unghiile;
şi aşa era chinuit Sfântul de dimineaţa până în seara, apoi legat fiind cu
lanţuri, a fost aruncat în închisoare.
Iar a doua zi, aflând Iulian de bărbăţia ce a arătat tânărul şi, ştiind câţi creştini
rabdă până în sfârşit mucenicia şi că uciderea prin chinuri tiranilor li se
socoteşte ruşine, iar Mucenicilor li se socoteşte biruinţă, slavă şi bucurie,
Paravatul a poruncit să libereze pe Sfântul din închisoare.
După acestea, au întrebat unii pe Sfântul dacă simţea dureri în timpul
chinurilor. La care a răspuns că la început simţea puţină oarecare durere; apoi
i s-a arătat cineva ţinând în mâini o basma moale şi răcoritoare, cu care-i
ştergea de pe obraz sudoarea şi-l îndemna spre îndrăzneală şi bărbăţie. Pentru
aceasta, când chinuitorii au contenit de a-l chinui, zicea Sfântul că nu s-a
bucurat pentru aceasta, ci mai vârtos s-a mâhnit. Căci prin contenirea
chinurilor a contenit şi cel ce se arăta (care era Înger ceresc) şi nu-i mai
pricinuia lui mai mult îndrăzneală şi mângâierea cerească. Sfântul Teodor
acestea pătimind, în veci se veseleşte cu Domnul, odihnindu-se cu pace.
Sfântul Ierarh SPEU, Episcop de Spoleto în Italia († 420) ;
Sfântul Cuvios COLUMBAN, întemeietorul şi stareţul Mănăstirilor Luxeuil din Galia şi Bobbio din Italia (n. 540, Leinster, Irlanda-† 23 Noiembrie 615, Bobium, Italia)
Sfântul Cuvios TRUDO, egumen al Mânăstirii Sint-Truiden (Saint-Trond) (Belgia), Apostolul Regiunii Hesbaye din Belgia († 693) ;
Sfântul Ierarh AMFILOHIE de Volynia, ale cărui Sfinte Moaşte se află la Pecerska († 1122) ;
Sfântul Ierarh DIONISIE I, „Cel Înţelept”, Patriarhul Constantinopolului (n.?, Dimitsana, Grecia-† 1492)
Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Ierarh MITROFAN, Episcop de Voronej în Rusia (n.6 Noiembrie 1623-† 23 Noiembrie 1703, Voronej, Rusia)
Sfântul Mitrofan a fost un mare ierarh rus, un mare nevoitor şi un mare patriot.
El a fost mai întâi prietenul, apoi necruţătorul critic al Ţarului Petru cel Mare.
El s-a săvârşit către Domnul în 23 de zile ale lunii Noiembrie din anul 1703.
Sfintele lui Moaşte s-au descoperit a fi făcătoare de minuni la anul 1832.
Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: ALEXANDRU,Arhiepiscopul de Harkov, BORIS (Voskoboinikov),Episcopul de Ivanovo († 1937), ELEAZAR (Spyridonov) (n.1874, Yevpatoria, Crimeea-†23 Noiembrie 1937, a murit în lagărul de muncă forţată din Kolyma), Preotul din Yevpatoria (Crimeea), SERAFIM (Tievar), IeroMonahul († 1931) și binecredincioşii creștini IOAN (Vasiliev) (n.1869-† 23 Noiembrie 1932, a murit în lagărul de muncă forţată din Karaganda) şi ALEXANDRU (Uksusov) († 1937), care au pătimit în timpul regimului comunist.
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic GRIGORIE (Peradze), Arhimandrit din Georgia, care a suferit în lagărul de la Auschwitz în Polonia († 1942).
Și tot în această zi, pomenim Mutarea Moaștelor Sfântului ALEXANDRU Nevsky, prinţ de Novgorod (n.17 Mai 1220, Pereyaslavl-Zalessky, Rusia-† 14 Noiembrie 1263, Mânăstirea Gorodets, Rusia), în cetatea Vladimirului.
El a fost fiul cneazului Yaroslav.
Din copilărie, inima lui a fost îndreptată către Dumnezeu.
El i-a biruit pe suedezi la Râul Neva, în bătălia din 15 Iulie 1240 şi, de atunci, a fost numit „Nevsky” [„de la Neva”].
Atunci s-au arătat Sfinţii Boris şi Gleb unuia dintre comandanţii lui Alexandru, care erau şi rudenii cu el şi au făgăduit ajutorul lor marelui cneaz.
Odată, aflându-se în mijlocul tătarilor Hoardei de Aur, el a refuzat să se închine idolilor lor şi să treacă prin foc.
Datorită marii lui înţelepciuni, a formidabilei lui forţe fizice şi a marii lui frumuseţi, până şi Hanul Tătar îl respecta.
Alexandru Nevsky a zidit multe Biserici şi a lucrat nenumărate fapte de milostenie.
Întru această zi, 23 Noiembrie, se prăznuieşte mutarea Sfintelor lui Moaşte în cetatea Vladimir.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.