„O, dragul meu şi scumpul meu, de când mă rog eu pentru asta!”
Când eram copil, în casa mamei mele era o icoană a Domnului care îmi plăcea foarte mult.
Odată am întrebat-o pe mama:
– De ce îmi place aşa de mult acea icoană?
Iar ea mi-a spus:
– Ei, dragul meu şi scumpul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană.
După ce-am terminat studiile, mama credea c-am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intenţii am, mi-a luat capul în mâini, m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi:
– „O, dragul meu şi scumpul meu, de când mă rog eu pentru asta!”.
(Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia și copiii născuți în lanțuri, Editura Credința Strămoșescă, 2009, p. 211)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.