“Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.
Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” – tropar -
Din viaţa Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie)
Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai îndrăgiţi şi respectaţi sfinţi creştini. Ziua pomenirii sale – 6 decembrie, aflată la mai puţin de trei săptămâni înaintea Nasterii Domnului, este o sărbătoare mult iubită de către întreaga creştinătate, ea prefigurând bucuria şi obiceiurile specifice Crăciunului.
Sf. Nicolae era originar din provincia Lichiei din Asia Mică (Turcia), el văzând lumina zilei în cetatea Patara. Părinţii săi – Teofan şi Nona – erau oameni de rang înalt şi foarte bogaţi, dar cu credinţă în Dumnezeu; ei au dăruit şi fiului lor o educaţie creştină, în spiritul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Nicolae a început a vieţui încă de la naştere cinstind pe Dumnezeu cu bună cucernicie, făcând minuni din fragedă copilărie şi deprinzându-se încă de atunci cu postul. Astfel, după naşterea sa, fiind în baie, Sfântul Nicolae a stat trei ore pe picioarele sale, nesprijinindu-l nimeni, dând prin această stare cinste Sfintei Treimi, Căreia, mai pe urmă avea să-I devină mare slujitor. De asemenea, prunc fiind, sugea lapte numai din sânul drept al maicii sale iar miercurea şi vinerea ajuna până seara, când numai după săvârşirea obişnuitelor rugăciuni creştineşti accepta să se hrănească la sânul mamei sale.
În timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Avea să ajungă preot, slujind cu multă dăruire Biserica, stăruind în rugăciune şi în post cu multă râvnă.
După ce părinţii săi au părăsit această viaţă, Nicolae a împărţit multa avere moştenită săracilor, nepăstrând pentru sine absolut nimic, uimind prin acest gest al său pe mulţi oameni.
După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Şi acesta a fost Sfântul Nicolae, pe care nimeni nu-l ştia deoarece el trăia în Mira asemenea săracilor, cercetând în fiecare zi biserica. El a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.
Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. A fost un adevărat păstor sufletesc, învăţând, îndrumând, fiind exemplu adevărat pentru toţi creştinii încredinţaţi lui. Un adevărat om al lui Dumnezeu. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul şi să reintroducă religiile păgâne. În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare,a fost eliberat.
Sfântul Ierarh Nicolae a fost un aprig apărător al dreptei credinţe, participând alături de cei 318 episcopi din întreaga lume la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, Sinod convocat de însuşi Împăratul Constantin cel Mare, pentru a fi combătută erezia ariană – învăţătura care contesta divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Sf. Nicolae a fost unul dintre puţinii care au luat cuvântul la acest Sinod, condamnând erezia lui Arie şi susţinând cinstirea Maicii Domnului în Biserică (a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu). Din râvnă arzătoare pentru adevărul dogmelor credinţei şi din supărare pentru atitudinea lipsită de credinţă a ereticului Arie, Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe acesta în mijlocul acelei mari adunări. Pentru aceasta el a fost scos din Sinod şi din scaunul său episcopal pentru o vreme, până când Însuşi Iisus Hristos şi Maica Domnului S-au arătat mai multor ierarhi, descoperindu-le că din poruncă de sus a fost lovirea aceea.
Milostiv, credincios şi iubitor de dreptate, Sf. Nicolae a umblat în mijlocul poporului ca un înger al lui Dumnezeu. El a fost socotit sfânt de popor chiar din timpul vieţii lui pământeşti căci oamenii chemau cu credinţă numele lui în necazuri şi se mântuiau. El venea şi în vis şi aievea înaintea celor care îl chemau în ajutor, şi îi ajuta uşor şi grabnic, fie că aceia se aflau aproape sau foarte departe. Au rămas în tradiţia creştină consemnate mai multe dintre faptele sale minunate.
Astfel, în timpul călătoriei sale spre Ţara Sfântă, o furtună puternică ameninţa să scufunde corabia pe care se afla şi Sfântul Nicolae. Cei de pe corabie s-au temut foarte mult de moarte năpraznică şi l-au rugat pe Sfântul Nicolae să le ajute şi să-i izbăvească de această nenorocire. Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat cu rugăciunea un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. Ajungând apoi în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi.
Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în cetatea Mirei.
Mai este o minune legată de împăratul Constantin şi trei tineri
voievozi care au fost acuzaţi pe nedrept de complot împotriva
împăratului. Erau închişi şi urmau să fie decapitaţi. Dar seara, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.
Sfântul Nicolae a fost şi este un mare ajutător şi ocrotitor al tinerilor, îndeosebi al tinerelor fete. Viaţa sa ne descoperă chipul minunat în care sfântul a sărit în sprijinul unui tată necăjit, pe care sărăcia l-a împins la hotărârea necugetată de a-şi obliga fiicele să practice prostituţia. Aflând despre aceasta, Sfântul Nicolae a aruncat în casa omului, noaptea, în taină, câte o pungă de galbeni pentru fiecare din cele trei fiice ale sale. Când a găsit banii, bietul tată nu mai ştia cum să-I mulţumească lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae a lăsat în casa omului banii prin care au scăpat de lipsuri, tatăl reuşind să-şi căsătorească fiicele şi să le aşeze la casele lor cu cinste şi creştineşte.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor necăsătorite, al celor acuzaţi pe nedrept. Prin tot ceea ce a împlinit în viaţa sa cu cuvântul şi cu fapta, Sf. Nicolae s-a arătat „îndreptător al credinţei”, „pildă a blândeţilor”, „învăţător al înfrânării, câştigând „cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate”, dobândind sfinţenia vieţii. Pilda Sfântului Ierarh Nicolae se cuvine să fie urmată şi de către noi, creştinii de astăzi. Să-i urmăm în credinţă, în nădejde, dar mai ales în dragoste. Amin.
Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Amin!
†) Sfânta Muceniţă Filofteia
Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş s-a născut pe la începutul secolului al XIII-lea în oraşul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), care pe atunci era capitala „Imperiului romano-bulgar” întemeiat şi condus o vreme de fraţii Petru şi Asan, români de neam. I s-a dat din botez numele Filofteia, care în greceşte înseamnă „iubitoarea de Dumnezeu”, lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieţi pământeşti.
Se spune că mama sfintei era româncă de neam, din sudul Dunării şi
era o femeie foarte evlavioasă. De la ea a deprins Filofteia dragostea
de Dumnezeu şi de aproapele, faptele de milostenie, rugăciunile şi
postul şi alte virtuţi. Fiind copilă încă, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mamă, rămânând astfel orfană.
După o vreme tatăl ei s-a recăsătorit, luandu-și o femeie cu o viață cu totul diferită de cea a primei sale soții. Era firesc atunci că această femeie să n-o iubească pe Filofteia, obișnuită cu rugăciunea, cu postul și cu mila față de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multă ură împotriva acesteia, mai ales când se ducea la biserică sau când se ruga și făcea fapte de milostenie. În același timp, căuta să întărâte și pe tatăl blândei copile împotriva ei. Dar toate vorbele de ocară, bătăile și muncile la care o punea tatăl și mai ales mama ei vitregă, n-au putut s-o abată de la virtuțile care îi împodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei.
Între îndatoririle pe care mama vitregă le-a dat Filofteii se număra şi aceea de a duce tatălui său hrană la câmp. Pe drumul spre ţarină, adeseori întâlnea oameni săraci și flămânzi, cărora copila le dădea din mâncarea tatălui său. Întâmplându-se acest lucru de mai multe ori și tot rămânând fără suficientă hrană, tatăl și-a întrebat soția ce se întâmplă cu bucatele; aceasta i-a răspuns că ea îi trimite cele trebuincioase, dar că Filofteia împarte mâncarea la săraci. Într-una din zile, pe când avea 12 ani, tatăl a urmărit-o ca să vadă ce face cu mâncarea pe care trebuia să i-o aducă la câmp. Văzând cum Filofteia împărţea săracilor din mâncarea pe care trebuia să i-o aducă, biruit de mânie și uitând de dragostea părintească, a scos securea pe care o purta la brâu şi a aruncat-o asupra fetei. A rănit-o grav la un picior, încât după puţină vreme, Filofteia, în vârstă de numai 12 ani, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.
Nevrednicul tată, înspăimântat de uciderea propriei sale copile, a încercat să-i ridice trupul spre a-l înmormânta. Dar Dumnezeu a îngreuiat în așa fel cinstitul ei trup, încât nici tatăl ucigaș, nici alți oameni n-au putut să-l ridice iar o lumină foarte puternică a apărut învăluind trupul ei, în timp ce sângele curgea. Îngrozit, tatăl a alergat la arhiepiscopul cetății Târnovo, istorisindu-i toate cele întâmplate. Acesta, însoţit de preoți şi mulţime de credincioşi, a înălţat rugăciuni către Dumnezeu şi a vrut să ridice trupul pentru a fi aşezat în catedrala cetăţii. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat căci Dumnezeu, vrând să preamărească pe roaba sa, a îngreuiat trupul sfintei ca pe o piatră. Au înţeles atunci că Filofteia putea fi socotită acum ca o adevărată muceniță a lui Hristos și că ea însăși nu voia să fie dusă în cetatea Târnovo. Au început atunci să spună numele diferitelor cetăţi, biserici şi mănăstiri din dreapta şi stânga Dunării. Când au rostit numele Bisericii „Sfântul Nicolae“ de la Curtea de Argeş, trupul Sfintei s-a făcut mai uşor decât putea să fie un asemnea trup. Și și-au dat seama că acesta era un răspuns – acolo vrea să meargă. Și bineînțeles, au ridicat-o cu cinste, au prohodit, au cântat cântari cum se cântă în asemenea împrejurări fericite, și a fost adusă la Curtea de Argeș.
Voievodul Radu Negru, înconjurat de episcopi, clerici şi mult popor, a venit la Dunăre pentru a întâmpina cu cinste sfintele moaște şi le-a aşezat în biserica de la Curtea de Argeş.
În anul 1517, domnitorul Neagoe Basarab a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeş, în care a mutat moaştele Sfintei, ele aflându-se și astăzi în paraclisul bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş, făcând multe minuni și dăruind tămăduiri de tot felul de boli trupești și sufletești tuturor celor care i se roagă cu credință. Amin.
“Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind pe săraci miluindu-i și pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.“ (Tropar)
Rugăciune către Sfânta Muceniţă Filofteia
Sfânta Mare Muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți. Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere tocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreje fiind căzuți și noi, smeriții, și neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul. Că El Însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile.
Așa, Sfântă Mare Muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinurile maicilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii plecați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supărările ce ne cuprind. Căci știm, Sfântă Muceniță, că pentru păcatele noastre pătimim acestea toate, adică: boli, sărăcie, prigoniri de la vrăjmași, neploaie la vreme și alte asemenea rele. Pentru aceasta cădem la milostivirea ta ca să nu pătimească și cei nevinovați din pricina noastră.
Fie-ți milă și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să strigăm ție: Bucură-te fecioară, Mare Muceniță Filoftee. Amin.
“Moşul” cel darnic
Sfântul Nicolae s-a făcut pildă de viaţă pentru toată lumea, de mic şi până a trecut în eternitate, în veșnicia lui Dumnezeu. Încă de copil Sfântul Nicolae a dat dovadă de sfinţenie, trăind în chip minunat, iar în zilele de post hrănindu-se mai puțin. Vedem aici lucrarea lui Dumnezeu pentru el, Care l-a pregătit într-un mod special pentru chemarea sa.
Sf. Nicolae prevesteşte pe Moş Crăciun. Moş Crăciun este simbolul bunătăţii Tătălui Ceresc care «atât de mult a iubit lumea, încât pe unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El sa nu piară, ci să aibă viaţă veşnică». Toate darurile de Crăciun şi toate darurile Sfântului Nicolae trimit spre dărnicia lui Dumnezeu Tatăl Cel preamilostiv, Care a arătat în Fiul Său, Iisus Hristos, devenit om din iubire pentru oameni, că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, să se împărtăşească de fericirea, pacea şi bucuria Preasfintei Treimi.
Această bunătate a lui Dumnezeu este receptată în primul rând de copii, pentru că toţi copiii apreciază mai întâi o persoană nu după rangul ei, nu după ştiinţa ei, nu după abilităţile tehnice sau intelectuale, ci după bunătatea inimii. Amin.
Semnificaţia numelor Nicolae şi Filofteia
Nicolae – vine de la grecescul Nikolaos, compus din nike (victorie) şi laos (popor) şi are semnificaţia de oameni victorioşi.
Tuturor celor care poartă numele Sfântului Nicolae şi al Sfintei Filofteia
le dorim multă sănătate, pace şi bucurie duhovnicească!
LA MULŢI ANI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.