De ce vă mâhniți? Suntem cumva pentru lumea aceasta?

 

De ce vă mâhniți? Suntem cumva pentru lumea aceasta?

Cuviosul Paisie, cu harisma străvederii, pe care i-a dat-o Dumnezeu, mângâia mulți oameni îndurerați din pricina morții unor persoane apropiate. Odată, printre niște vizitatori din Creta, era unul care purta o bluză neagră.

– Ești din Sfakia? l-a întrebat Starețul.

– Nu, Sfinte Părinte, a răspuns acela, mi-am pierdut fiul într-un accident.

– Și cine ți-a spus că l-ai pierdut pe Ioan? a continuat Cuviosul. Ioan este foarte bine. Ești tânăr, ai familie de care ești dator să porți grijă. Pentru Ioan, să nu te întristezi deloc.

Aceste cuvinte i-au dat putere tatălui îndurerat, i-au schimbat viața.

Pe oamenii îndurerați, Cuviosul se străduia să-i ajute să înțeleagă sensul adânc al vieții, care este să ne pregătim pentru patria noastră cea adevărată, cea cerească. Obișnuia să spună: „Ei, de ce vă întristați? Problema este nu să fim bine aici, ci să fim pregătiți să mergem lângă Dumnezeu. Cel care nu înțelege aceasta, fie se bucură lumește, fie se întristează lumește și toată viața se chinuie fără rost”.

Bolnavilor și rudelor lor le vorbea despre folosul duhovnicesc al bolii. Unui bolnav i-a spus: „Măi fiule, boala aceasta te va duce în Rai. Ai făcut fapte bune în viața ta?”. El s-a gândit puțin și a răspuns:

– Nu cred.

– Ei, asta este, i-a spus Cuviosul. Fiindcă ești leneș, Dumnezeu ți-a dat boala, ca să intri în Rai. Cum altfel vei intra? Nu vezi că toți Sfinții au câte ceva? Unul are capul tăiat, altul urechile tăiate, altul ochii scoși… Tu ce vei lua acolo sus? Nu vrei să intri în Rai?

– Vreau, Gheronda, a răspuns bolnavul și a plecat bucuros.

Altuia, care l-a rugat să facă rugăciune ca să nu-și piardă complet vederea, Cuviosul i-a spus: „Știi ce ceri? Dacă ai știi, nu ai cere. Problema este să vezi lumină acolo, Sus”. Și i-a arătat cerul.

Altădată, s-a întâlnit cu un tânăr tetraplegic. „Măi, măi, ce văd!”, i-a spus de îndată ce l-a văzut. „Cununi aici, cununi acolo, văd că ești plin de cununi”. Apoi i-a sărutat picioarele paralizate spunând: „Piciorușe, piciorușe, acestea te vor duce în Rai”. Tânărul voia să-l întrebe pe Stareț dacă să meargă în America pentru intervenție chirurgicală, însă Cuviosul i-a spus: „Să nu te duci, pentru că acolo te vor folosi drept cobai, vor face experiențe pe tine”. După aceea l-a întrebat:

– Vrei să ne rugăm să te faci bine?

– Dacă este spre binele sufletului meu, să vă rugați, a răspuns el. Dacă nu este, nu-i nimic dacă rămân așa.

– Asta este, a spus Cuviosul, pe tine această cruce te va mântui. Te va sfinți crucea ta. Și, ca să înțelegi că nimic nu este greu pentru Dumnezeu, dă-mi mâna.

L-a apucat de mână și paraliticul s-a sculat și a mers patru pași! „Ai văzut că poți să mergi?”, a spus Cuviosul, „însă Dumnezeu vrea să rămâi în cărucior și în felul acesta să ajuți și alți oameni”. Într-adevăr, tânărul acela, ducându-și cu răbdare crucea, a ajutat duhovnicește mulți oameni.

Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.