†) Sfintii Dimitrie

 

Să-l rugăm pe Marele Mucenic Dimitrie să ne fie călăuză, ajutător, model de jertfă şi rugător înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin

Pr. Ilie Cleopa

26 oct  †) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

„Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa, Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă!” (Tropar)

„Stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit spre pătimire, prealăudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dânsul dar ai luat a vindeca pe toţi de patimile sufleteşti şi trupeşti.

Rugămu-ne deci ţie, sfinte, ca cel ce ai îndrăzneală multă, nu înceta mijlocindu-ne sufleteasca mântuire nouă, celor ce cinstim a ta pomenire şi cântăm neîncetat: Aliluia!” (din Acatistul Sf. M.Mc. Dimitrie)

“Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!” Amin!

---

Din viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie (26 oct)

Acest mare mucenic a trăit în a doua jumătate a sec. al III-lea, în cetatea Thesalonicului din Grecia, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu.

Dimitrie se naşte din părinţi aleşi – tatăl era conducător al provinciei Iliria iar mama sa era o bună creştină, care a transmis fiului ei evlavia şi dragostea de cele sfinte. Tatăl îl va instrui în viaţa militară, mama în vieţuirea creştină. Dimitrie s-a dovedit ascultător faţă de amândoi: a ajuns un tânăr înţelept, un model pentru mulţi tineri din vremea sa pentru calităţile sufleteşti cu care îşi împodobise viaţa – un creştin desăvârşit. Dimitrie va îmbrăţişa cariera militară, bucurându-se de aprecierea tuturor, inclusiv a împăratului care, după moartea tatălui său, pe când tânărul Dimitrie avea numai 20 de ani,  îl va numi general peste provincia Iliria.

Împăraţii Diocleţian şi Maximian erau păgâni şi porunciseră crunte persecuţii pentru toţi creştinii. Aceste porunci veneau în conflict cu simţămintele religioase ale lui Dimitrie, care a început să-L propovăduiască pe Hristos pe faţă.

Auzind acestea, împăratul Maximian îl cheamă la el pe Dimitrie şi-l întreabă dacă este creştin; la răspunsul său afirmativ, îl sfătuieşte să se lepede de Hristos, să i se închine lui şi să aducă jertfe idolilor şi zeilor păgâni, căci în caz contrar îl va ucide. Dimitrie refuză categoric acest lucru,  zicând: “Cinstesc pe împăratul, dar pe Hristos mai mult!” Auzind această mărturisire, împăratul s-a mâniat cumplit pe Dimitrie, poruncind să fie aruncat în temniţă.

Pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie. Astfel, mulţi creştini au fost măcelăriţi de crudul soldat.

Un tânăr creştin, pe nume Nestor, nemaiputând răbda uciderea creştinilor, s-a dus în temniţă la Sfântul Dimitrie cerându-i binecuvântare pentru a se lupta cu uriaşul; Sfântul Dimitrie l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi i-a zis: “Du-te, frate, şi te luptă cu Lie, că şi pe Lie îl vei birui şi pe Hristos Îl vei mărturisi!“. Precum David odinioară, şi Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor. Atunci împăratul, mâniindu-se foarte, a poruncit să-i taie capul Sfântului Nestor, împlinindu-se profeţia dascălului său Dimitrie. Apoi a trimis ostaşi în temniţă să-l ucidă cu suliţele şi pe Marele Mucenic Dimitrie.

Văzând că i-a sosit sfârşitul, Sfântul Dimitrie s-a închinat şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate, apoi şi-a ridicat mâna dreaptă şi a fost străpuns cu suliţele de ostaşi în tot corpul, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. Slujitorul său credincios, Lupu, a luat toga sa de purpură, plină de sânge şi inelul său de general şi tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi. Trupul lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini.

Mai târziu, după ce au încetat prigoanele împotriva Bisericii creştine, un creştin evlavios, pe nume Leontie, a zidit pe locul unde a murit Sfântul Dimitrie, o biserică mare şi frumoasă. Când se săpa la temelia bisericii, s-au găsit sfintele moaşte, din care a izvorât mir şi – până în zilele noastre – mulţi credincioşi, închinându-se cu credinţă în faţa sfintei racle, se  vindecă de multe boli şi suferinţe.

Un om care a arătat că mai de preţ decât poziţia socială, averile sau funcţiile pe care le poate dobândi cineva în această viaţă,  este credinţa în Dumnezeu, râvna pentru viaţa veşnică în comuniune cu Dumnezeu – acesta a fost Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Numele său îndeamnă la respect, cinstire şi la urmarea exemplului său extraordinar.

Să nu uităm că şi noi suntem ostaşi ai lui Hristos şi fii ai Bisericii Ortodoxe. Deci, să avem curaj şi să nu dăm înapoi în faţa ispitelor şi necazurilor vieţii. Fără râvnă şi bărbăţie, fără rugăciune şi smerenie, fără iubire creştină şi biserică, fără răbdare şi ajutorul sfinţilor nu ne putem mântui.

Să-l rugăm pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie să ne fie călăuză, ajutător, model de jertfă şi rugător înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.

27 oct  †) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou

 

„Apărător al său nebiruit şi neînfrânat, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit, te pune înainte oraşul tău, Dimitrie; şi, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-l, ca să strigăm ţie: Bucură-te, făcătorule de minuni Dimitrie!” (Tropar)

 

„Cela ce eşti floare duhovnicească neveştejită a patriei noastre şi rugător neîncetat către Făcătorul de bine, ia aminte la nevrednicile noastre cereri şi sârguieşte ca un bun părinte spre ajutorul nostru, care cu nădejde năzuim către Dumnezeu, prin tine.

Deci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te ca să mântuiască sufletele noastre.”

(din Paraclisul Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou)

 

 

Din viaţa Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou (27 oct)

Viaţa acestui sfânt care a trăit în prima parte a celui de-al doilea mileniu al creştinismului, ca şi Sf Cuvioasă Parascheva, este pe cât de simplă, pe atât de minunată. El s-a născut în secolul al XIII-lea, în Bulgaria, în Basarabov, un mic sat aproape de Ruse, pe valea râului Lom, un afluent al Dunării.

Încă din tinereţile sale a fost un smerit păstor al vitelor sătenilor, ducând o viaţă singuratică de rugăciune şi înfrânare. Tradiţia spune că, pe când îşi păştea turma pe malul râului de lângă sat, Dimitrie a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre, cu pui golaşi în el. Om milos şi cu frică de Dumnezeu, Cuviosul s-a simţit vinovat, în inima lui, ca pentru o mie de morţi şi şi-a pedepsit piciorul care greşise, umblând desculţ vreme de 3 ani, vara şi iarna, în semn de căinţă şi ispăşire.

Mai târziu, călugărindu-se, s-a retras într-o peşteră, nu departe de Basarabov, unde era şi o mănăstire. Aici şi-a continuat viaţa lui ascunsă sub haina de umil păstor al vitelor mănăstirii, începând a trăi în cele mai aspre nevoinţe pustniceşti. A ajuns în scurtă vreme la o viaţă desăvârşită, prin privegheri de toată noaptea, prin post aspru şi metanii, prin rugăciuni neîncetate şi lacrimi, prin multa sărăcie şi adânc de smerenie. Datorită râvnei duhovniceşti, Dumnezeu i-a făcut cunoscută ziua trecerii în veşnicie, astfel că Sfântul s-a retras în peşteră între două pietre mari şi acolo şi-a dat luminosul său suflet în mâna lui Dumnezeu.

Trupul său, pătruns de lumina şi tăria harului, n-a putrezit, iar sfintele sale moaşte au fost descoperite după mai mult timp, prin minune dumnezeiască. Astfel, umflându-se odată apa râului Lom, a rupt malurile sale şi s-au risipit şi cele două pietre cu moaştele Cuviosului în apă, unde au stat neştiute, ascunse în prundiş. După oarecare timp, s-a arătat Cuviosul Dimitrie în vis unei copile din sat, bolnavă de duh necurat, şi i-a zis: „De mă vor scoate părinţii tăi din apă – arătându-i şi locul – eu te voi tămădui pe tine!” şi îndată copila a spus tatălui ei, care, adunând mai mulţi preoţi, a plecat la locul arătat şi a aflat sfintele moaşte întregi şi neputrezite ale Sfântului Cuvios Dimitrie. Acestea au fost aşezate în biserica satului Basarabov unde au înfăptuit multe minuni de vindecare celor care veneau acolo cu credinţă. Prima persoană vindecată miraculos a fost chiar copila căreia i s-a arătat în vis.

Auzind despre această descoperire, domnul creştin al Ţării Româneşti a trimis preoţi şi boieri ca să aducă moaştele Sf. Dimitrie în Ţara Românească, dar aceştia nu au reuşit, deoarece Sfântul nu a voit să părăsească satul său. Atunci domnul a poruncit să se facă, pe cheltuiala sa, o frumoasă biserică în Basarabov, unde să fie aşezate la loc de cinste moaştele Sfântului.

În vremea războiului ruso-turc (1769 – 1774), generalul rus Petru Saltacov a trecut Dunărea şi a ocupat o mare parte din părţile Bulgariei, printre care şi Basarabovul. Auzind despre moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie, generalul rus, om evlavios, le-a luat, cu gândul de a le trimite în ţara sa, Rusia. Dar un creştin român, bogatul şi influentul boier Hagi Dimitrie, s-a rugat de acel general să le dea Ţării Româneşti, ca despăgubire pentru mulţimea pagubelor de război.

Şi astfel, în 1774, moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie au fost aşezate cu mare evlavie în biserica Mitropoliei din Bucureşti. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea Sfântului, căci nu numai războiul ruso-turc a încetat, ci şi boala ciumei care era în ţară.

De atunci şi până astăzi, Cuviosul Dimitrie apără cu rugăciunile sale capitala României şi întreg ţinutul Munteniei, ca un veghetor stăruitor şi iubitor; nu de puţine ori mantia sa păstorească, ruptă şi ponosită, a fost ca un scut împotriva cataclismelor şi bolilor abătute asupra noastră.

În fiecare an, de hramul său,Cuv. Dimitrie adună în jurul său mulţimi de pelerini veniţi din toate colţurile ţării şi chiar din afara hotarelor; ei vin de fiecare dată cu bucurie şi recunoştinţă să îi mulţumescă pentru că primesc de la moaştele sale făcătoare de minuni vindecarea bolilor trupeşti şi pleacă uşuraţi, senini, luminaţi şi îndreptaţi prin rugăciunile şi binecuvântarea Sfântului.

Să rugăm pe Sf. Cuv. Dimitrie să fie pentru noi mijlocitor în faţa Preasfintei Treimi, să ne dăruiască sănătate şi mântuire,ajutor în familie şi în toată lucrarea cea bună, putere duhovnicească de a birui ispitele şi necazurile, neînţelegerile şi neajunsurile, sărăcia şi nesiguranţa zilei de mâine, pentru a spori în credinţă, în nădejde şi în dragoste faţă de Dumnezeu şi de oameni. Amin.