54.- Un tânăr de vreo 32 de ani a venit la părintele cu necazul lui, îl întreabă pe părintele:
-Părinte, soţia mea are noduli la sân, învăţaţi-mă ce să fac?
-De ce n-ai avut grija de ea, ai soţie cuminte şi dacă matale eşti
mereu plecat, nu stai pe acasă, ea te iubeşte şi-i dor de matale, ce
serviciu ai?
-Lucrez ca şofer pe tir şi într-adevăr sunt mai mult plecat.
-Ai văzut ce-ai păţit?! Schimbă-ţi matale serviciul şi dormi
nopţile acasă, că soţia matale n-are nevoie de rugăciune, ci de matale
să stai pe acasă. Bietul tânăr se înroşise tot şi se mira de unde a
ştiut părintele că el nu stă acasă şi că soţia lui este cuminte, aşa
era, îi spunea mereu că i-e dor de el când e departe.
55.- Părinţii unei fete de 18 ani, au venit la părintele să-l consulte în legătură cu fiica lor.
-Părinte, fata noastră are noduli la sâni, ce ne sfătuiţi să facem ?
-Măritaţi-o!
-Părinte, are doar 18 ani, nu e prea mică?
-Asta spui matale ca tată, dar ai întrebat-o şi pe ea? E de aceeaşi părere ? Are prieten?
-Da, are !
-Cu acela mărit-o, cât mai degrabă, că nu e de doctor boala ei,
trebuie să fie căsătorită. Cei doi au luat binecuvântare pentru
căsătorie şi erau bucuroşi de parcă deja se făcea nunta.
56.- O doamnă foarte supărată, cu noduli la
ambii sâni, a venit la părintele să vadă ce-i spune, pentru ca era
programată pentru operaţie, nu era prea încrezătoare în ce-i va spune
părintele, dar şi-a zis să încerce:
-Părinte, eu am noduli la sân ! De ce credeţi că am păţit aceasta? Trebuie să mă operez ?
-Aşa păţesc femeile care-şi refuză bărbaţii lor, se întorc cu
spatele, se prefac că sunt obosite, că sunt bolnave sau că nu au chef să
facă pe plac soţilor. Femeia s-a ruşinat pentru că-i spusese de faţă cu
toată lumea. Aşa proceda părintele în unele situaţii, pentru că era
văzător cu duhul şi ştia când sunt în cameră mai multe persoane cu
aceeaşi problemă şi din timiditate sau din îndemnul diavolului nu
întrebau ca să nu râdă lumea. Prin răspunsul pe care-l da unuia care
întreba, se foloseau mai mulţi. De multe ori ne spunea că noi cei care
veneam la dânsul cu diferite necazuri, suntem ca fraţii şi nu trebuie să
ne ruşinăm să ne spunem necazul, ne întărim unii pe alţii în
încercările vieţii.
57.- Părinţii unui băieţel de vreo 8 ani, au venit la părintele pentru că-şi pierduse vederea.
-Părinte, băiatul nostru nu mai vede de la un timp!
-Copiii când sunt mici trebuie supravegheaţi cum se joacă, cu cine,
povăţuiţi-i când îi vedeţi că greşesc, unii au obiceiul să-şi pună mâna
pe la părţile ruşinoase, ajung de-şi fac plăcerile în felul acesta şi
pedeapsa pentru păcat este orbirea şi se îmbolnăvesc de o boală a
tremuratului. Fiţi mai atenţi la copiii dumneavoastră!
58.– O femeie care mergea să se opereze, a venit să ia bincuvântare de la părintele:
–Părinte, vă rog să mă binecuvântaţi să merg la operaţie.
-Ce operaţie?
-Am o complicaţie la burtă şi trebuie să scoată totul din mine.
-Asta e pedeapsa ce ţi-a venit pentru avorturile făcute. Bolile
secolului sunt: cancerul la sân pentru cele care refuza soţii lor şi
cancer genital pentru cele ce fac avorturi.
59.- O bătrânică îl conducea pe bătrânul ei
pentru că nu vedea. Veniseră de departe ca să vorbească cu părintele.
Părintele care simţea întotdeauna pe om, văzându-i că tac, a întrebat
dânsul :
-Care-i necazul ? Ce-aţi păţit ?
-Părinte, a început bătrânelul, să vă spun, femeia asta a mea m-a
refuzat mereu, ba că e sărbătoare, că se împărtăşeşte, cu rânduielile ei
de la Biserică, ba că e bolnavă, ba că e obosită şi tot aşa mereu, eu
neavând femeie am făcut păcate. Cred că orbirea mi-a venit ca pedeapsă
de la Dumnezeu pentru ce-am făcut. Părintele adresându-se femeii, îi
zice :
-Ai văzut cum te judecă? Ai văzut ce-ai făcut matale? Acum să-l
porţi de mână că e soţul matale, să-l duci la WC, să-l îngrijeşti că el
nu mai poate singur.
60.- Într-o zi vin la părintele nişte basarabeni. Când au intrat aceştia pe uşă l-am auzit pe părintele zicând:
-“Dacă veţi avea credinţă vă veţi vindeca!”După care părintele continuă: Să ştiţi că oamenii bolnavi sunt de trei feluri:
1. Oameni care cred numai în Dumnezeu;
2. Oameni care cred în Dumnezeu şi doctori ;
3. Oameni care cred numai în doctori.
Erau doi basarabeni soţ şi soţie. Au venit la părintele pentru că
bărbatul avea probleme cu vederea în urma unui accident. Avea ochii
deschişi dar nu vedea deloc. Aveau de crescut 3 copii şi le era foarte
greu pentru că el nu mai putea să lucreze. Când părintele a spus: de
veţi avea credinţă vă veţi vindeca, soţia lui i-a spus părintelui :
-Părinte, noi am vrea să avem credinţă tare, dar am crescut în
timpurile comuniştilor şi nu am fost educaţi, nu suntem aşa de întăriţi.
Am fost şi la doctori dar ei nu au putut să ne ajute. Acum suntem
veniţi în Bucureşti la un doctor specialist şi în timp ce stăteam la
rând ca să intrăm, am auzit de dumneavoastră şi am venit aici.
-Eu, ca preot, cu cele pe care mi le-a lăsat Dumnezeu la îndemână
vă sfătuiesc aşa: fierbeţi apa ca să dispară orice impuritate, o lăsaţi
să se răcească şi când e rece, un preot să o sfinţească, adică să facă
aghiazmă la care să adauge şi Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare.
Participaţi la Sfântul Maslu cu un ulei foarte bun şi curat, scrieţi pe
pomelnicul de la Sfântul Maslu numele de botez că, vă rugaţi pentru
iertarea păcatelor şi revenirea vederii. Puneţi seara la culcare câteva
picături de agheasmă pe ochi, care vor spăla ochiul şi vor scoate
impurităţile de acolo. După aceea, puneţi picături din ulei sfinţit care
va unge ochiul. Faceţi aceasta timp de 30 de zile, după care, trebuie
să vedeţi deja nişte umbre, apoi continuaţi aşa până la vederea
completă. Cine are credinţă tare se tămăduieşte de la primul Sfântu
Maslu şi după cât de credincios este vor trebui şi Sfinte Masle făcute
(2,3,7,….).
Au luat binecuvântare şi la plecare, bărbatul care nu vedea a spus
că simte sufletul, bunătatea şi dragostea părintelui de parcă i-ar vedea
şi chipul. Drumul lor la doctor s-a încheiat aici.
61.- O doamnă cu piciorul înţepenit a venit la
părintele împreună cu soţul ei. Fusese la toţi doctorii mari cu renume
şi nu-i găsiseră nimic. Piciorul era tot aşa şi avea dureri mari. Când a
intrat în camera părintelui şi văzând-o a întrebat-o:
-Ce aţi păţit ?
-Părinte, am fost la toţi doctorii şi nu i-au găsit nimic, după
rezultatele analizelor nu i-a ieşit nimic, ea nu poate să meargă, ce are
părinte ?
-Farmece, că diavolul nu iese la analize.
-Ce trebuie să facem ?
-Eu am nişte camere pentru bolnavi, să rămână la rugăciuni, la Sfântul Maslu şi să gătească mâncarea pentru bolnavi.
-Nu poate părinte, nu poate să stea pe piciorul bolnav.
-Aşa cum poate, să stea la rugăciune o săptămână şi vii matale
duminică s-o vezi. Acum hai să vă fac rugăciune şi dezlegări de blestem.
Soţul bolnavei a plecat şi s-a întors sâmbătă. Când a văzut soţia
că merge, îi venea să plângă. Într-o săptămână s-a vindecat şi n-a
costat-o nimic. A mers la părintele să-i mulţumească şi să-i
binecuvânteze, dar părintele le-a spus:
-Lui Dumnezeu să-i mulţumiţi că El a vindecat, eu doar m-am rugat şi dumneavoastră aţi avut credinţă.
De atunci, soţul acelei femei, ţine fotografia părintelui pe masă şi-l socoteşte ca pe un sfânt.
62.– Un băiat bolnav cu un picior, foarte
slab, piele şi os, ţinut de un suport cu mai multe curele şi celalalt
picior era slab dar, îl folosea. Tot corpul era foarte slab şi mergea
greu, dar fără cârje, a stat mai mult la mănăstire şi nu s-a vindecat.
–Părinte, ce să fac ca să devin şi eu normal, ca toţi oamenii?
-Eu cred că ar fi bine să ţii post negru 13 zile pentru matale,
să-ţi găseşti nişte oameni de încredere ca să te ajute. Te ajut şi eu cu
3 zile de post: luni, miercuri şi vineri şi iei matale câte poţi şi mai
cauţi până se completează cele 13 zile (În numele Sfinţilor Apostoli şi
a Maicii Domnului Izvorul de Tămăduiri).
A căutat băiatul, i-au promis nişte călugări şi un preot. Acest
preot nu era prea sincer, nu-i plăcea faima părintelui, dar a spus că-l
ajută.
Intr-una din zile, băiatul a venit la părintele foarte supărat :
-Părinte, preotul N, mi-a promis că ţine pentru mine post negru şi l-am văzut cum mânca, ce fac ?
-Mergem mai departe aşa cum e. Au trecut cele 13 zile şi acum era
duminică. Părintele a lăsat un om de încredere cu el ca să-l ajute la
nevoie. Bolnavul striga:
-Ajutaţi-mă careva, ca mă doare piciorul, îmi creşte carne, s-a
mărit şi nu mai suport aparatul, dezlegaţi-mi curelele! L-au dezlegat şi
s-a liniştit. Din gură îi ieşea ţărână şi tot scuipa pământ. Piciorul a
început din nou să-l doară şi a apărut părintele care se întorcea de la
slujbă.
-Ce-ai păţit ?! Ţi-a fost teamă că mori, aşa-i ?
-Da, părinte, aveam ţărână în gură şi dureri mari, chiar am crezut că mor.
-Te-a păcălit vrăjmaşul, aşa face el când trebuie să iasă, nu
pleacă uşor. Dacă nu te temeai şi spuneai “dacă e să mor, mor!” nu
mureai ci îl alungai.
63.– Altă vindecare:
Părintele a mai avut un caz cu o femeie ce avea un picior
înţepenit, nu putea să-l ţină decât drept şi avea dureri insuportabile. A
stat timp de o săptămână, la rugăciunile părintelui şi la Sf. Maslu.
Părintele i-a spus că la Învierea a doua din ziua de Paşti (la Vecernia
din ziua de Sfintele Paşti) va fi sănătoasă. Era săptămâna mare. La
Învierea a doua, bolnava se afla lângă moaştele Sfântului Calinic cu
soţul ei şi deodată a leşinat. Soţul s-a dus repede la Sfântul Altar, la
părintele, să vină că femeia moare. Părintele zâmbind le-a spus că nu
moare, s-o ducă afară că s-a făcut sănătoasă. Ei au dus-o repede afară
şi până a ajuns părintele la Racla Sfântului Calinic, bolnava venea
singură de afară pe picioarele ei. Părintele a întrebat-o:
-Ei, cum a fost ?
-Părinte, întâi am văzut diavolul că m-a îmbrâncit şi apoi pe
Sfântul Calinic, pe Sfântul Gheorghe şi pe Sfinţia voastră că m-aţi
ridicat.
-Nu eu te-am vindecat, ai avut credinţă în Dumnezeu şi Dumnezeu a
lucrat. Tot aşa s-a întâmplat şi cu acel băiat bolnav şi slăbănog, de
s-a vindecat şi a mers pe picioarele lui acasă.
64.- Părinte, fata noastră, ia pastile cu vitamine că e anemică şi tot rău se simte!
-De ce să ia pastile cu vitamine, de ce nu ia direct de la sursă,
vitaminele sunt în: fasole, varză, sfeclă, ţineţi posturile că cine nu
le ţine ia pastile.
65.- O femeie bolnavă de cancer.
-Părinte, mă simt rău şi am copii de crescut, ce mă învăţaţi să fac ?
-Citeşte matale zilnic, câte un acatist al Maicii Domnului şi
Paraclisele ei şi o rogi să-ţi dea sănătate să poţi să-ţi creşti copiii
mari, să-şi termine şcolile şi să-i vezi la casele lor, apoi fie voia
lui Dumnezeu cu mine.
66.– A venit o mamă la Părintele Argatu, împreună cu neamurile apropiate (erau ţigani).
–Părinte, fetiţa noastră e bolnavă, ne-au spus doctorii că are SIDA!
-Eu nu cred aşa ceva, copilul e vioi, are ochii mari, nu cred,
mergeţi şi la alţi doctori să vedeţi ce vă spun ei. Câţi copii aveţi?
-Numai pe ea părinţele, a intervenit soacra, pentru că nu vrea nora mea mai mulţi copii, se fereşte.
-Şi dacă-l pierde pe acesta care-l are, ce face? Ce spune la carte:
« Lăsaţi copii să vină la mine «, asta înseamnă să-i naşti şi să-i
botezi. Nu vă mai feriţi că vi-l ia Dumnezeu pe acesta şi apoi nici
alţii n-o să mai aveţi. Cum văd eu fetiţa dumneavoastră nu e bolnavă,
mergeţi la doctor şi verificaţi ce v-am spus. Într-adevăr fetiţa nu avea
SIDA, a fost doar o sperietură ca ei să ajungă la părintele să afle
despre avorturi şi să-i întoarcă de la acest mare păcat. Soacra îi
spunea mereu dar ea nu voia să o asculte. Acum, când a aflat că poate
s-o piardă pe fetiţă din cauza feritului, au lăsat lucrurile aşa cum
vrea Dumnezeu, câţi le-o da El .
67.– Altă situaţie.
Un copil bolnav de SIDA, este internat în spital împreună cu mama
lui. Ea era foarte supărată că nu mai avea alţi copii. Într-o seară ea a
avut o descoperire: a văzut o grădină plină cu flori, mulţi copii şi
nişte lumânări stinse. Copilul ei vroia să meargă la ceilalţi copii dar
ea nu l-a lăsat. A venit la părintele mama copilului să vadă ce spune
dânsul. I-a povestit tot ce a văzut şi părintele i-a zis:
-De ce nu l-ai lăsat să se ducă la ceilalţi copii, lasă-l să moară
acum (era până în 7 ani) că vei avea un înger sus în cer care se roagă
pentru mata, de nu-l laşi să moară acum, vă duceţi în iad amândoi.
Bineînţeles că mama nu a putut să facă aşa, ea s-a rugat să fie sănătos,
să-l vindece Dumnezeu şi acum e sănătos. Au mai trecut ani şi mama se
temea de cuvintele «vă duceţi în iad amândoi «văzând cât de rău s-a
făcut copilul, nu o asculta şi avea probleme mari cu el.
Părintele ne spune: Apropo de situaţia asta, să vă povestesc o
întâmplare din Franţa, care s-a publicat într-o revistă mai veche. Era o
familie care avea un singur copil şi acela foarte bolnav. Părinţii se
rugau să se facă sănătos. Când copilul trăgea să moară, părinţii se
rugau cu disperare să mai trăiască. Au aţipit cei doi părinţi şi amândoi
au visat acelaşi lucru, se făcea că, copilul lor ajunsese într-o
grădină foarte frumoasă cu copii mulţi şi îi ruga pe părinţii lui să-l
lase acolo, căci acolo e casa lui. Când s-au trezit părinţii erau foarte
speriaţi amândoi, au crezut că a murit copilul. L-au văzut că nu murise
şi din nou s-au rugat să nu moară, să se facă sănătos. Din nou au
aţipit părinţii şi au avut alt vis, amândoi la fel. Copilul lor se
făcuse mare, făcea multe prostii, fura mărunţişuri, se bătea cu alţii,
şi-n cele din urmă a omorât pe cineva motiv pentru care trebuia să fie
spânzurat. S-au trezit părinţii şi au început să plângă, se rugau să nu
moară, să trăiască şi ei să aibă grijă de el să nu se întâmple aşa, să
nu ajungă la crimă. Imediat după aceea copilul lor s-a ridicat din pat
sănătos şi viaţa şi-a urmat cursul ei. Copilul era foarte neascultător,
cel mai mult sta cu alţi copii, mai fura câte ceva, nimeni nu-l certa
pentru că-l avea numai pe el, venea târziu, nimeni nu-l certa, venea cu
semne de la bătaie, nimeni nu-i spunea nimic şi aşa a ajuns într-o bandă
de hoţi. La un furt l-au pus pe el, pe copil, să-i păzească. A venit
cineva lângă copil şi de frică la lovit şi l-a lăsat mort. Pentru
ucidere se pedepsea cu moartea. Înainte de a fi spânzurat copilul a fost
întrebat dacă are vreo dorinţă şi el a spus părinţilor «voi ar trebui
să fiţi spânzuraţi acum pentru că nu m-aţi lăsat să mor atunci când eram
bolnav«.
Vedeţi dragii mei ce facem? Cerem insistent câte ceva despre care
nici nu ştim dacă ne e de folos. Credeţi că Dumnezeu ne ia câte un copil
sau ceva drag fără rost, oare nu este El acela care ne poartă de grijă,
mai mult decât noi?
68.- Altă vindecare:
A venit la mine la Boroaia o mamă cu o fetiţa de 6 anişori, foarte
supărată că trebuia să dea fata la o şcoala ajutătoare pentru că nu
vorbea şi nu auzea şi îi era milă de ea. Am întrebat-o pe mamă dacă are
credinţă în Dumnezeu, în puterea Lui şi mi-a spus că ea crede. I-am
spus:
-De vei fi tare în credinţă, fără căderi, până la al 7-lea Sfântu
Maslu fetiţa va vorbi şi va auzi. Aşa a făcut mama, venea la maslu se
ruga şi Dumnezeu a făcut minunea. Când erau ele în staţia de maşină şi
lume multă aştepta, fetiţa a întrebat-o pe mama dacă merg acasă tot cu
maşina. Mama a început să plângă şi lumea se uita mirată, ce are că doar
copila nu făcuse nimic, nu se întâmplase nimic. Când mama le-a spus că
în ziua aceea a vorbit pentru prima oară fetiţa ei, toţi au rămas
uimiţi. După un timp a venit la mine să-mi spună:
-Părinte, până acum nu vorbea dar acum nu mai poţi s-o opreşti.
I-am spus să aibă răbdare cu ea pentru că până la 6 ani nu a vorbit,
acum până cunoaşte adevărul despre tot ce-o înconjoară mai trebuie să
treacă un timp.
69.– Altă minune:
Au venit la mine părinţii şi o fetiţă cam de 4 anişori, care nu
putea să vorbească. Părinţii erau intelectuali, tatăl medic. Acest om a
făcut tot ce i-a stat în putere ca s-o facă să vorbească dar, nu s-a
putut face nimic. Au auzit de mine şi au venit. Le-am spus:
-De veţi avea credinţă, fata va vorbi. Era un copil foarte reuşit. A
rămas mama cu fetiţa la rugăciuni şi la Sfântu Maslu. După o săptămână
a venit tatăl să le vadă. Fata când l-a văzut pe tatăl ei venind s-a
dus în întâmpinarea lui, l-a luat de mână şi îl trăgea să vină la mine.
Tatăl nu se prea grăbea şi ea i-a zis:
-Tată, părintele! Şi-i arăta barba. Mai târziu a început să spună: mama, tata, apa, mama pupă fata, tata pupă fata. Le-am spus:
-Când se va întoarce tatal la credinţă, fata va vorbi bine. Tatăl a
văzut minunea dar, tot nu crede. Mai este timp să se întoarcă.
70.-REŢETĂ PENTRU DIZENTERIE (dată de părintele)
–În 2 litri de apă pui seminţele: O mână de orz, o mână orez, o
mână ovăz, o mână grâu, o mână porumb şi le fierbi până ce rămâne 1
litru apă pe care o mănânci toată odată.
Botezul
71.- Părinte, e voie să pui copilului mai multe nume la botez?
-Nu, omul are un trup, un suflet şi un nume şi acela trebuie să fie de sfânt.
-Noi am pus mai multe nume, pentru că nu am ştiut şi nici preotul nu mi-a spus.
-Ai auzit preotule, ce spune omul: “nici preotul nu ne-a învăţat”?
Ai grija preote ce faci c-ai să dai socoteală dacă nu înveţi şi
povăţuieşti lumea la cunoştinţa adevărului. Daca omul nu ştie, preotul
ştie şi este dator să-l povăţuiască ca să nu greşească.
72.- Părinte, poţi să pui numele de botez Maria Magdalena, copilului tău?
-Nu! Pentru că Maria este numele unei femei, iar Magdalena este
numele localităţii de unde este Maria şi locul unde a păcătuit acea
femeie, aşa i-au spus oamenii ca s-o recunoască. Ea era alta decât
cealaltă Marie când s-a întors la credinţă, acum era desăvârşită şi nu a
mai greşit niciodată.
73.- Părinte, ce se face cu pânza de la Botez ?
-Din pânza de la botez se fac cămăşuţe pentru copil.
74.– Părinte, poţi să botezi dacă nu eşti curată ?
-Nu! O femeie dacă botează la vremea ei de necurăţie, copilul
botezat de ea va avea un miros greu toată viaţa şi casa în care stă el
va avea un miros greu, oricât ar aerisi sau ar da parfumuri tot greu va
mirosi. De fapt femeia necurată nici nu are ce căuta în Biserică pentru
că la carte scrie: “ De va intra în biserica, femeie în cele 8 zile
de necurăţie sau 40 de zile de lehuzie să se spele biserica şi să se
cheme arhiereul şi să se sfinţească din nou”. Aţi văzut ce mare
păcat este, vă daţi seama dumneavoastră câte biserici mai sunt curate?
Când nu eşti curată este bine să stai acasă, că te păzeşte îngerul tău
păzitor, faci ascultare.
75.– Părintele Ilarion a botezat o evreică de 3o de ani (tatăl evreu şi mama româncă).
Spunea părintele că atunci când tatăl este evreu se socotesc copiii
a fi evrei, chiar daca mama este româncă, iar dacă tatăl este român se
socotesc copiii a fi români, chiar dacă mama este evreică.
Această fată avea tatăl evreu şi la vârsta de 3o de ani a venit la
părintele singură s-o boteze. După ce i-a spus ce trebuie să facă pentru
a fi botezată, a găsit naşă de botez şi chiar părintele a botezat-o.
Botezul s-a făcut la Cernica, după terminarea slujbei la Biserică. Fata
era în culmea fericirii, se învârtea prin cameră ca o balerina de una
singură şi spunea :
-“Iisuse cât eşti de Bun, ce-ai făcut din mine, cât de mult Te
iubesc, mă simt ca un fulg, vă iubesc pe toţi, n-am cunoscut bucurie mai
mare până la vârsta aceasta, parcă plutesc!”
După câteva zile, ispitele au început să vină, pofte de tot felul,
cu ce se luptase mai mult înainte de botez, începuseră să apară din nou.
Era foarte supărată.
-Părinte, prin botez nu se curăţă toate păcatele?
-Ba da, dar acum eşti creştină şi diavolul cu care te-ai luptat,
care te-a avut la mâna lui înainte de botez, nu suportă că matale l-ai
alungat, el vrea din nou să te bage în greşeală. Diavolul încearcă din
nou să te păcălească. El nu se luptă cu sectanţii şi toţi rătăciţii care
deja sunt ai lui, pe creştini are el ciuda, pe aceştia vrea să-i
piardă. Nu te teme, noi avem arme cu care luptăm împotriva lui:
posturile, spovedania şi împărtăşania, de acestea se teme el.
76.– Părinte, dacă eu nu sunt cununată la Biserică, pot să botez sau să cunun pe alţii ?
-Nu poţi ! Cine nu e cununat la Biserică nu poate boteza sau cununa
pe alţii, iar un om care a ucis nu are voie să boteze. Mai întâi te
cununi matale şi apoi cununi pe alţii. Deci, de cununat nu poţi pentru
că trebuie să te pui mai întâi matale în rânduială şi apoi să pui pe
alţii. Nu poţi boteza, pentru că fiind necununată, eşti împotriva
tainelor.
77.- Părinte, la cât timp după naşterea copilului este bine să-l botezăm?
-Copilul la 8 zile după naştere trebuie botezat. Cine ţine pruncul
nebotezat mai mult timp, pune în pericol mântuirea copilului. Dacă moare
copilul nebotezat este ca şi cum l-ar fi lepădat mama sa din pântece,
iar părinţii vor răspunde de sufletul copilului.
78.- Părinte, este bun obiceiul de a scoate din mir copilul botezat?
-Obiceiul numit „Scoaterea din mir” a pruncului nu o face
credinciosul de rând, ci preotul în timpul Sfântului Botez atunci când
şterge cu buretele locurile ce au fost unse cu Sfântul Mir.
79.– Părinte, este bun obiceiul de a pune în apa botezului diferite lucruri care să-l ajute pe copil cu anumite daruri în viaţă?
-Cei ce pun în apa botezului sau în scăldătoarea de după botez:
bani ca pruncul să fie bogat în viaţă; cărţi, creioane, ca să fie
deştept şi să înveţe bine; zahăr ca să fie dulce etc., aceştia
tăgăduiesc darurile Duhului Sfânt pe care pruncul le primeşte la Botez.
Copilul se poate îmbolnăvi foarte uşor de boli grele şi periculoase de
la microbii pe care-i poartă aceste obiecte introduse în apă. Mai ales
banii, care umblă din mână în mână, şi ştim că microbii se transmit prin
atingere.
80.- Părinte, este bine ca mama copilului să
vină la moliftă înainte de 40 de zile sau după 40 de zile? Poate să-şi
facă molifta mama fără să închine pruncul?
-Molifta de curăţire a lehuzei se face numai după ce a împlinit 40
de zile de la naştere, nu înainte de 40 zile. Lehuza căreia i s-a făcut
molifta înainte de 40 zile şi va intra în Biserică întinează Locaşul
cel Sfânt – Biserica.
Preotul trebuie să aibă grijă şi să întrebe pe mama pruncului două
lucruri şi anume: dacă a împlinit 40 zile de la naştere şi dacă a fost
botezat pruncul. În cazul în care pruncul încă nu a fost botezat nu
poate fi închinat Bisericii fără să fie membru al Bisericii. Nu poţi
închina bisericii un păgân nebotezat. Va fi sfătuită mama să grăbească
botezul copilului şi după botez să vină cu el să-l închine şi tot atunci
să i se citească molifta de curăţire.
Dacă preotul face molifta mamei la 40 zile având pruncul nebotezat
s-ar putea să se întâmple, ca pruncul să nu mai fie adus la închinare.
81.- Se pot căsători între ei, copiii din diferite familii care au acelaşi naş de botez?
-Nu se pot căsători doi tineri care au acelaşi naş de botez,
deoarece sunt fraţi spirituali având acelaşi părinte spiritual. Chiar
dacă nu sunt rudenii de sânge, dar sunt rudenii spirituale. Fiind
acelaşi naş s-a stabilit gradul II de Rudenie între cei doi tineri.
Naşul fiind în gradul I cu fiecare dintre ei.
82.- Părinte, este corect ca pruncii care au
fost avortaţi şi au murit nebotezaţi, să li se administreazăbotezul de
ziua Sfântul Ioan Botezătorul pe 7 ianuarie ?
-Nu este corect. Este foarte greşit. O înşelătorie mai mare ca
aceasta nici că se poate pentru femeile ce-şi ucid pruncii în pântece.
Botezul morţilor nu există. Botezul este o sfântă taină, iar sfintele
taine sunt lucrătoare pentru cei vii şi nu pentru cei morţi. Botezul
trebuie administrat cuiva. Acel cineva trebuie să fie o persoană
prezentă şi reală care să primească botezul, nu poţi boteza vânt sau o
mână de ţărână luată din cimitir de pe mormânt. La botez trupul împreună
cu sufletul sunt afundate în apa botezului, iar sufletul se îmbracă în
haina botezului, se îmbracă în Hristos: „Câţi în Hristos v-aţi botezat
în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”.
Unde se află sufletul aceluia pe care vrei să-l botezi în momentul
botezului pe care pretinzi că-l faci? Unele femei, pe baza acestei
posibilităţi false de a boteza copii avortaţi s-au încurajat la
săvârşirea acestui păcat fără să mai aibă mustrări de conştiinţă.
Este păguboasă această practică, pentru părinţii copilului avortat,
pentru că ştiind că au botezat copilul, nu vor mai pune osteneală de a
se căi pentru păcatul lor.
22.-
Părinte, este adevărat că aici, la
Mănăstirea Cernica, este un balaur care stă în lac şi mai iese din când
în când la suprafaţă? L-aţi văzut? Este adevărat?
-Da, este adevărat. L-am văzut. El există. Îşi are cuibul sub apă
în malul lacului dinspre Biserica „Sfântul Nicolae”, chiar sub Sfântul
Altar. De multe ori când am slujit la Biserica „Sfântul Nicolae”, de sub
podea, venea un zgomot ciudat, seamănă zgomotul cu un plug care este
tras pe pământ uscat şi pietros, un hârâit, ceva care scrijeleşte
pământul, ceva imens care, în timp ce se mişcă, având solzi scrijeleşte
pământul. Toţi preoţii şi călugării de aici ştiu de existenţa lui, dar
nu se tem. Nu se tem pentru că-l ştiu liniştit. Îl ştiu călugării de pe
vremea Sfântului Calinic. Niciodată nu a ieşit la suprafaţă să facă
vreun rău. Se hrăneşte cu peştele din lacul Cernica, cu broaşte şi alte
fiinţe. Din când în când, iese spre seară la vânătoare. Eu l-am văzut,
uitându-mă de aici din chilie pe geamul acela, care dă spre lac, plutea
pe luciul apei. Este un balaur cu un singur cap, lung ca un şarpe, să
aibă vreo 30 de metri şi o circumferinţă de vreo 10 metri. Este mare.
Este uriaş. De câteva ori a traversat drumul de la poartă şi alte ori
drumul de la Mănăstire spre Cimitir. Drumul după cum îl vedeţi nu este
prea lat. Este ca o limbă de pământ lat de vreo 6-7 metri. De o parte şi
de alta a lui, este lacul Cernica. Atunci când a trecut dintr-o parte
în cealaltă, toate tufele au fost strivite, parapetul de oţel de pe
marginea drumului tăiat în două, iar asfaltul parcă a fost arat ca de un
plug, de greutatea sa şi de solzii de pe pântece.
Să ştiţi că balaurii există, în foarte multe lacuri şi mai ales în
cele vechi, aşa cum este lacul Cernica. Balaurii există în mări şi
oceane. Nu este numai o poveste sau numai basme cu balauri, ci, este o
realitate.
Am citit într-o revistă, că pe coasta Japoniei, un submarin, a
detectat nişte fiinţe stranii, balauri cu mai multe capete. Capetele
erau asemănătoare cu cele de cal. La apariţia submarinului, balaurii în
mare viteză au dispărut în găuri uriaşe. A reuşit un submarin, să tragă
cu harponul într-un pui de balaur. L-a vânat din curiozitate, să
analizeze, aceste fiinţe ciudate de pe fundul oceanului. În momentul
când harponul a atins puiul de balaur, acesta a tras după sine
submarinul. Submarinul se afla în mare pericol de a se sfărâma de
stâncile din adâncul oceanului. Deci, numai pui fiind, balaurul avea o
forţă imensă. Dacă nu tăiau cordonul harponului, submarinul ar fi fost
sfărâmat de stâncile din ocean. Dacă analizaţi dumneavoastră religia
Japoniei, veţi găsi că japonezii se închină balaurului şi îl socotesc
zeu, tocmai pentru că el există pe coastele Japoniei de mii de ani.
În concluzie, balaurii există. Sfânta Scriptură îi menţionează. La
Apocalipsă se spune că la sfârşitul lumii, vor ieşii fiarele şi
animalele din adâncul pământului, care, vor fi atât de fioroase, încât,
lumea se va îngrozi de ele. Muşcătura lor va fi ca de moarte. Nu au voie
să iasă şi să vatăme lumea, decât, numai atunci când li se va porunci.
Până atunci, li s-a pus hotar şi aşteaptă vremea lor.
Banii, cîştigul
23.– Părinte, eu sunt asistentă şi mai câştig câte un bănuţ în plus, cum e înaintea lui Dumnezeu ?
-Dacă nu ceri de la om şi ţi-i dă omul din dragostea lui că şi-a
rezolvat necazul, aceia sunt ai matale, iar dacă îi faci greutăţi
bolnavului şi el, ca să-ţi câştige bunăvoinţa îţi dă bani să-l ajuţi,
aceia nu sunt banii tăi, de aceia dai socoteală.
24.- Era pe timpul lui Ceauşescu. Vine la părintele o fată şi-l întreabă:
–Părinte, tatăl meu pierde la intervale de o lună câte
5000 de lei, a observat că asta e suma şi se întreabă ce-o fi? Eu i-am
spus că e un semn dar, nu mă bagă în seamă spune că eu sunt un copil şi
nu ştiu. Dar ştiţi ce face: la serviciul lui vin oameni şi spun că au
nevoie de ceva, el spune că nu se poate şi-apoi dacă acela îi dă ceva se
poate, nu-i aşa că nu e bine ?
-Bineînţeles, vedeţi că ce se câştigă prin minciună nu e al tău, se
duce din buzunar! Dacă eşti sincer de la început n-ai de pierdut nimic,
de ce să smulgi omului un ban în plus, fiţi corecţi că şi dumneavoastră
la rândul dumneavoastră vă veţi lovi de astfel de oameni.
Băutura şi beţia
25.– Părinte, ai voie să bei ?
-Cum să nu, dar cu măsură. Bei vin, de exemplu: primul pahar e
sănătate; al doilea pahar e veselie iar al treilea pahar e nebunie.
Ţuica, numai un păhărel că se urcă repede la cap. Pălinca este un
dezinfectant, este bună pentru viermişorii intestinali, 1 linguriţă. Se
mai ia tot ca medicament pentru scârbă mare şi vomă. Alcoolul camforat e
bun pentru măsele cariate. Se pune în vârful unei scobitori puţină
vată, se îmbibă cu alcool şi se pune chiar în carie, îţi trece imediat.
26.- Părinte, ce să fac ca să nu mai beau ?
-Să nu mai duci paharul la gură. Numai dumneata eşti de vină că
eşti beţiv pentru că duci paharul la gură. Nu mai du paharul la gura
matale şi-ai să vezi că scapi de băutură.
27.– Părinte, vreau să jur băutura !
-De ce s-o juri, când matale o poţi lăsa fără s-o juri!? A jura
înseamnă a chema pe Însuşi Dumnezeu ca martor pentru păcatul matale şi
atunci ai pedeapsă. Dacă te opreşti de la băutură de frica jurământului
nu ai nici o plată pentru înfrânarea de la băutură, dar dacă te laşi de
băutură din proprie voinţă şi din voinţa matale te lupţi cu pofta de a
bea şi o învingi, atunci ai plată la Dumnezeu. Cum vrei, să ai plată sau
pedeapsă? Alege!
28.- Părinte, vreau să mă primiţi să jur
băutura, că numai necazuri, lipsuri şi ceartă cu nevasta am. Beau toţi
banii şi-mi bat copii.
-De când ţi-ai pus în gând să vii la jurat băutura?
-De ieri, dar n-am avut curaj. Nevastă-mea nu mă mai primeşte acasă dacă nu jur.
-Dar astăzi de cum ţi-a venit curajul să vii şi să juri?
-Astăzi am curaj, dar ieri nu aveam.
-Astăzi ai curaj pentru că ai băut, recunoaşte!
-Da, recunosc dar numai vreo două pahare de vodcă cu nişte prieteni, dar începând de acum nu mai beau.
-Dacă ai băut nu poţi jura. În ziua când juri şi mai ales pe
băutură nu ai voie să bei nimic pentru că diavolul băuturii face de râs
jurământul matale. Jurământul nu-l mai faci matale cu conştiinţa clară
şi voinţa liberă, ci jurământul îl face băutura, aşa că du-te matale
acasă sănătos.
29.- Un bărbat beţiv de la Braşov.
Într-o seară târziu după ora 21,3o a venit la părintele însoţit de
soţia lui. Părintele nu se simţea bine, iar cei de pe lângă el, le-au
spus că părintele nu se simte bine şi să revină a doua zi. Soţia aceluia
a insistat. Părintele a auzit că e cineva la uşă şi a spus să-i lase să
intre. Oricât de rău s-ar fi simţit părintele nu suporta ca cineva să
fie refuzat de a intra la el, făcea eforturi şi primea cu dragoste, iar
Dumnezeu îi dădea puteri să asculte şi să-i îndrume pe oameni. Cei doi
au intrat în camera părintelui. Părintele era pe pat şi cu faţa în
palme, nu privea spre cei doi, pentru că se simţea foarte rău, dar
întreabă :
-Ei, care-i necazul ?
-Părinte, ne merge numai rău !
-Cine risipeşte? I-a întrebat părintele. Femeia plângea şi nu a
auzit întrebarea. Ea era în genunchi, lângă părintele, iar soţul se
plimba mânios prin camera părintelui.
-Am întrebat: Cine risipeşte în casă ?
–Soţul bea, fata nu-l ascultă şi cu mine se ceartă mereu. Ce să fac, părinte, ce mă învăţaţi să fac ?
-Matale nu trebuie să faci nimic, bărbatul matale să nu-şi mai
toarne în pahar până face pe el, cum să respecţi aşa bărbat, cum să
asculte fata de un aşa tată? Eu nu am văzut aşa bărbat, ce cap să ai ca
să mai conduci o familie, dacă bei până te duci la gard, iar bei până
într-o zi când ai să intri cu capul în ceva şi ai să mori, atunci ai să
vezi c-am avut dreptate, dar va fi prea târziu. Tot timpul cât l-a
certat pe acel beţiv, părintele nu l-a privit, a stat cu mâna la ochi
şi-i era milă de femeie că făcuse atâta drum până la dânsul şi şi-a pus
nădejdea în sfaturile părintelui. Bărbatul s-a aşezat pe un scaun lângă
părintele şi nu spunea nimic, numai femeia vorbea.
-Părinte, ce sa fac, să ţin posturi negre ?
-Poţi să ţii matale posturi negre câte vrei, dar dacă el nu se
îndreaptă, n-ai ce să-i faci. În pahar el îşi toarnă singur cu mâna lui,
el e capul răutăţilor, ăsta-i bărbat? Bărbatului nu-i plăceau cuvintele
pe care le auzea, era furios dar dintr-o dată s-a ridicat de pe scaun,
s-a aşezat în genunchi şi aproape plângând a spus :
–Nu pot să mă las de băutură, simt nevoia să beau.
-Ba, eu cred că poţi, nu eşti un bărbat prost, ai soţie bună care
te iubeşte, fata aceea a matale suferă că eşti aşa, râd copiii de ea că
are tată beţiv, ce spui, vrei să te laşi de băutură?
–Da părinte, dar să mă ajutaţi.
Părintele l-a binecuvântat şi pe soţie a sfătuit-o să ţină post
negru: vinerea pentru duşmanii casei lor, să facă 4o metanii, să ardă 9
lumânări, să citească Acatistul Mântuitorului, 9 vineri la rând.
La plecare părintele îi privea cu dragoste şi mulţumire că cearta
n-a fost în zadar şi ştia că cei doi vor reuşi. Era bucuros că-i
primise.
30.- Părinte, beţivii se pot mântui?
-Numai dacă se lasă de băutură. Dacă-i prinde moartea beţi, nu se mântuiesc că spune acolo: „În ceea ce te voi găsi în aceia te voi judeca”.
Printre păcatele pe care le aminteşte Mântuitorul pentru care omul nu
va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu, este şi cel al beţiei: „beţivii nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu”(Gal.5,21). Vomiturile lor se aşează pe cămaşa botezului şi se duc murdari în fata Dreptului Judecător.
Binecuvîntarea părintelui
31.– Era o doamnă cu mai mulţi copii, fără serviciu care auzise că poate să aibă şomaj şi a venit la părintele să ia binecuvântare :
-Părinte, vă rog să mă binecuvântaţi pe mine şi dosarul cu acte, am auzit că am dreptul la şomaj, vreau să reuşesc.
-Dumnezeu să te binecuvânteze, (a binecuvântat o şi a adăugat) să
nu pleci de acolo până nu-ţi dă şomaj. Dialogul doamnei cu şeful
şomajului:
-Ce doriţi, doamnă?
–Am venit pentru şomaj.
-Ia să văd actele. Le-a răsfoit, a constatat că serviciul era întrerupt de pe vremea lui Ceauşescu şi zice:
-Doamnă, dumneavoastră nu aveţi dreptul la şomaj, cine v-a spus să veniţi aici?
-Eu, am aflat că am dreptul, am 4 copii de crescut şi vă rog să-mi daţi şomaj.
-Să vă trăiască copiii, când i-ai făcut nu v-aţi gândit cu ce-i creşteţi ?
–Nu, pentru că era pe vremea lui Ceauşescu şi el avea grijă de copii, iar avorturi nu ai voie să faci.
-Doamnă, privind actele, văd că sunteţi intelectuală, aveţi nişte
studii, vă spun încă o dată nu vă încadraţi la nici un articol şi vă rog
să părăsiţi biroul.
–Nu plec, ştiu sigur că mă încadrez şi nu plec până nu-mi daţi acest drept.
-Doamnă, plecaţi dumneavoastră sau plec eu?
–Cum vreţi, dar eu nu plec!
A ieşit din birou, s-a dus în curte să fumeze o ţigară. În birou am
rămas eu singură şi imediat ce a plecat, a apărut un bărbat foarte
înalt cam de vreo 40-45 de ani , cu mâna în buzunar, cam dur, îmi zice:
-Ce e doamnă, îi faceţi greutăţi şefului, l-aţi enervat ?
–Dânsul s-a enervat. (Mi-era puţin teamă de acest individ şi mi-am făcut Cruce).
-Sunteţi credincioasă ?
–Da. S-a întors şeful, domnul celălalt a ieşit şi am rămas numai noi doi.
-Ia să vedem noi doamnă ce se poate face. S-a uitat din nou pe
acte. Mergem să dăm telefon la uzina unde aţi lucrat, la personal, a
format numărul:
-Măi „cutărică” mi-aţi trimis aici un caz, cu care nu se poate
discuta. (Acela de la serviciul-personal vorbea foarte tare, auzeam şi
eu cum insista pentru mine.) Bine, rezolv, dar să nu-mi mai trimiţi aşa
ceva niciodată. Mi-a făcut calculul şi m-a încadrat cu cel mai mic
şomaj, dar mi-a dat. I-am mulţumit şi la ieşire în ochii minţii mele era
doar părintele. Ce curaj am avut, mă miram de mine cum nu mi-a fost
frică mai ales când a venit fiorosul acela, era de vreo 1,90 m şi
voinic. A trecut perioada de şomaj şi de post şomaj şi după toate m-am
dus împreună cu copiii mei să-mi iau cartea de muncă. Acolo era chiar
domnul care mi-a aprobat şomajul. Acest şef m-a felicitat cu zâmbetul pe
buze pentru îndrăzneală şi mi-a mângâiat copiii. M-a condus până la uşă
şi mi-a urat să-mi trăiască copiii, că sunt reuşiţi. Aţi văzut ce
înseamnă o binecuvântare!
32.– O altă situaţie, tot despre binecuvântare.
O doamnă, mai iute din fire, pe care părintele o cunoştea bine, zice :
–Părinte, vă rog să mă binecuvântaţi şi pe mine să fiu mai blândă …
-Matale crezi în minunea asta? Toată lumea din cameră împreună cu
părintele au râs, iar persoana în cauză a rămas foarte mirată de
întrebare şi de faptul că nu a binecuvântat-o. Doamna aceea credea că
părintele binecuvântează oricând dacă ceri, nu se gândeşte, face semnul
Crucii pe cap şi cu asta basta. Azi doamna respectivă este mult mai în
vârstă încă se mai luptă cu iuţimea, e fără răbdare şi de fiecare dată
când se mânie îşi aminteşte de cuvintele: „Matale crezi în minunea
asta?!” Oare trebuia atunci să spună DA?!
33.– O doamnă dorea să obţină carnetul de şofer şi a venit la părintele pentru binecuvântare.
-Părinte, vreau să iau carnetul de şofer, vă rog să mă binecuvântaţi pentru şcoala de şoferi.
-Matale eşti iute, eşti nervoasă, nu eşti bună de şofer, la volan stau cei care sunt calmi.
–Părinte, binecuvântaţi-mă să fiu calmă că vreau să conduc.
-Eu nu te binecuvântez pentru că aşa ţi-e firea iute, nu eşti bună
pentru volan, te binecuvântez pentru altceva nu vreau să am vreo vină
dacă păţeşti ceva.
–Nu vreţi să mă binecuvântaţi?
-Nu, pentru şofer nu, altceva dacă vrei.
–Eu tot am să dau la această şcoală chiar dacă nu mă binecuvântaţi.
-Faci cum crezi, eu te-am avertizat pe matale.
A plecat nemulţumită, dar nu cred că s-a înscris la şcoala de
şoferi pentru că ea ştia că, ce spune părintele e literă de Evanghelie,
nu greşeşte niciodată, cred că s-a gândit la dialogul cu dânsul şi a
renunţat.
34.– Părinte, mă simt rea, sunt nervoasă, aş vrea să fiu bună, binecuvântaţi-mă!
-Eu te binecuvântez, dar să ştii matale că trebuie să fii bună, că
aşa sunt femeile. Ştii matale că Eva a fost făcută din coasta lui Adam
(coasta aceia de lângă inimă) şi ea este bună, drăgăstoasă, sensibilă,
miloasă, faţă de bărbat care e mai dur, mai rece. Un bărbat poate să
taie o pasăre, să împuşte un animal, are sânge rece în situaţii de genul
acesta, pe când femeia nu. La război au fost trimişi întotdeauna
bărbaţi.
35.- Despre binecuvântarea pe care a cerut-o Anghel Iordănescu părintelui
înainte de a pleca în America cu echipa de fotbal ca să câştige. De ce
nu a câştigat ?! Pe când fotbaliştii noştri jucau în America, a venit o
doamnă la părintele şi i-a spus:
-Părinte, l-am văzut pe Anghel Iordănescu la TV când i-a luat un
interviu şi l-au întrebat ce ţine la piept şi sărută cu atâta dragoste,
el le-a spus că are o cruce pe care i-aţi dăruit-o sfinţia voastră.
-Nu trebuia să spună nimic de mine, de-acum n-o să mai câştige, nu trebuia să spună despre mine…
-Părinte, ştiţi cât de frumos au jucat până acum, toată lumea îi
iubeşte şi noi femeile ne uităm la meciuri, ai noştri sunt cei mai buni.
-Aşa să fie, să facă cinste ţării, să se vorbească frumos despre
ţara noastră, să nu se spună numai lucruri rele, românii nu sunt proşti,
aşa vor unii să fim( a oftat adânc, Doamne, cât de supărat este m-am
gândit în sinea mea şi după puţin timp a reluat). N-o să câştige, nu-i
nimic că nu m-a ascultat, îi spusesem să nu spună nimic despre mine, dar
nu m-a ascultat. Nu-i nimic. Măcar a arătat că este un bun creştin şi
primul român care a mărturisit crucea în faţa atâtor păgâni.
36.- O doamnă născută în Boroaia şi căsătorită în judeţul Ilfov, povesteşte:
-Când eram copil şi Părintele Argatu era ascuns de frica
comuniştilor, pentru că vroiau să-l omoare, mama mea mergea în ascuns la
dânsul acasă şi, undeva în pivniţă îi făcea rugăciuni. De fiecare dată
când mergea mama, mă lua şi pe mine şi mă lăsa în curte să mă joc cu
copii dânsului, să pară că, mama mergea la preoteasă, că sunt prietene.
După ani de zile, eu m-am căsătorit într-o comună din judeţul
Ilfov, aproape de Bucureşti. După câţiva ani de căsătorie, am aflat că
Părintelui Argatu i-a murit soţia şi s-a călugărit, iar acum este
călugăr la Mănăstirea Cernica. Cât am fost copil nu l-am văzut
niciodată, iar acum aveam şi eu probleme în familie ca orice om, şi
simţeam nevoia să-l văd şi să se roage pentru mine şi casa mea. M-am dus
la Cernica şi l-am găsit în chilia dânsului cu lume multă. Când i-am
văzut chipul blând şi obosit (era vară, căldură, lume multă, nu era aer
în cameră, parcă mai mult abur din cauza aglomeraţiei şi a atâtor
suflete necăjite), ochii mari şi expresivi, care în ciuda faptului că
era obosit, te pătrundeau când se uita la tine. Avea un zâmbet şi o
căldură în glas care mângâia sufletele zdrobite de atâta amărăciune. Nu
ştiu dacă am făcut vreun efort să ajung lângă dânsul dar, ştiu că
dintr-o dată parcă, m-am aflat îngenunchiată lângă el. I-am sărutat
mâinile şi i-am spus cine sunt. A făcut un gest pe care n-am să-l uit
niciodată şi care mult mă întăreşte de câte ori sunt supărată. Mi-a luat
ambele mâini în pumnul dânsului şi cum sta aşa cu capul în jos, îi
curgeau lacrimile pe mâinile mele. (Cred că numele meu şi Boroaia i-au
amintit de anii grei de prigoană, de copiii dânsului şi mai ales de
preoteasă pentru că tare mult a iubit-o şi mult a suferit biata de ea şi
a crescut singură copiii, avea 5 copii. După ce a lăcrimat şi m-a făcut
şi pe mine să plâng, apoi am vorbit, i-am spus necazul meu, mi-a făcut o
rugăciune, m-a sfătuit ce să fac, m-a mângâiat pe cap şi m-a
binecuvântat spunându-mi că va fi bine. Era atât de bine lângă dânsul,
parcă n-aş mai fi plecat de acolo. Tare blând şi bun era, se uita după
mine când am plecat şi ochii acei pătrunzători parcă-i văd aievea.
Bioenergia
37.- Părinte, eu pot să vindec oamenii, am
putere, am energie în mine şi când ating părţi dureroase vindec oameni ,
mă rog la Dumnezeu înainte şi el mă ajută!
-Nu Dumnezeu te ajută, diavolul e acolo, asta e lucrarea lui. Dar
ca să nu zici că eu spun doar aşa ca să te contrazic pe matale, uite ce
faci: te aşezi în genunchi în faţa unei icoane şi spui rugăciunile pe
care le ştii, apoi ceri de la Dumnezeu: „ Doamne, arată-mi Tu mie, cine
mă ajută pe mine să fac ceea ce fac,,. Ai să vezi matale (să fii
pregătită, să nu te sperii) un diavol cu spatele la matale, cu păr din
loc în loc, negru cum e el, acela te ajută, să vezi cu ochii matale că
pe mine nu mă crezi. Aşa a făcut, iar la o săptămână vine înspăimântată
la părintele că i s-a arătat diavolul care o ajuta şi cerând iertare lui
Dumnezeu pentru că a fost înşelată.
38.-Părinte, cei ce se ocupă cu bioenergia, se
justifică că această energie cu care spun ei că vindecă le vine de la
Dumnezeu. Este adevărat?
-Dacă ar fi adevărat, atunci Dumnezeu ar fi fost nedrept cu sfinţii
care, prin mult post şi stăruitoare rugăciuni aveau darul vindecării şi
al vederii măruntaielor din om. Cercetaţi-i pe aceşti pretinşi
vindecători, care spun că primesc aceste „energii” de la Dumnezeu, dacă
au o viaţă curată, morală, religioasă, dacă postesc, dacă se roagă, dacă
merg la Sfânta Biserică, dacă se spovedesc, dacă se împărtăşesc, dacă
sunt milostivi, dacă cred în Dumnezeu şi Maica Domnului, şi veţi
constata că nu se prea ostenesc în cele ale credinţei. Ar însemna că ei
sunt nişte privilegiaţi ai lui Dumnezeu care nu trebuie să se ostenească
într-ale credinţei prea mult că, Dumnezeu îi înzestrează cu daruri şi
puteri. Dacă ar fi ştiut sfinţii şi oamenii îmbunătăţiţi că se poate şi
aşa mântui omul, comod şi fără osteneală, poate ar fi recurs la această
cale, însă ei nu au găsit această cale şi le este foarte străină şi
departe. Nu v-aţi întrebat niciodată: de ce nu se vorbeşte în toată
Sfânta Scriptură de bioenergie, de energii supraomeneşti? De ce Sfinţii
Părinţi nu vorbesc de asemenea „energii” pe care ar putea să le aibă
omul din propria sa natură? De ce nu s-a pomenit nimic până în secolul
nostru de asemenea energii pe care le-ar putea avea orice om de rând,
chiar dacă nu au ca suport credinţa curată şi puternică şi de asemenea
minuni omeneşti pe care le poate face orice om de rând? În schimb,
Mântuitorul ne avertizează că la vremea de apoi se vor petrece şi
asemenea înşelătorii. Pentru ca omul, să nu-şi mai pună încrederea în
puterea lui Dumnezeu şi credinţa să slăbească, înaintemergătorii lui
Antihrist vor face „minuni”, nu numai că se vor lăuda că sunt înzestraţi
cu asemenea „energii” şi „puteri” ci, vor ajunge să coboare şi foc din
cer, ca omenirea să creadă că acolo este Dumnezeu cel adevărat. Şi ce
este mai periculos şi mai înşelător, că vor căuta să legalizeze asemenea
practici şi vor căuta pe cale ştiinţifică să demonstreze că sunt
adevărate. Ştiinţa care nu a putut să demonstreze în ce constă energiile
necreate ale lui Dumnezeu şi pentru că nu a putut să facă acest lucru
le-au respins şi L-au respins şi pe Dumnezeu. Iată că, în „veacul acesta înşelător”
se va pretinde că „energiile „ pe care le posedă unii pot fi atestate
ştiinţific. Medicii care au descoperit leacurile puse de Dumnezeu
natural în plante şi în flori şi care vindecă real anumite boli, nu au
fost atestaţi de ştiinţă. Medicina naturistă a fost bagatelizată pe
nedrept. Oricând se putea demonstra ştiinţific, în laboratoare, că
anumite plante conţin substanţe ce au darul de a vindeca anumite boli,
dar nu s-a vrut să se demonstreze aceasta, de ce? Pentru că ar fi
recunoscut că Dumnezeu există, El ne dă boală pentru păcatele noastre şi
tot El a pus leac de vindecare a bolilor noastre în plantele şi florile
pe care El le-a creat. Unii, sunt în stare ca aceste energii ce nu pot
fi demonstrate ştiinţific de unde vin şi care este sursa lor să le
atesteze ştiinţific şi să le instituţionalizeze, prin atestate de tot
felul, prin cabinete şi reclame la televizor.
Bioenergeticienii nu vor admite nici în ruptul capului că sunt
„energii” venite de la diavol, pentru a înşela lumea, a slăbi credinţa
adevărată şi a-i face pe oameni să creadă într-o credinţă falsă. Se vor
folosi mulţi de cuvântul lui Dumnezeu, ca să credeţi. Diavolul le dă
voie pentru a-i întări în înşelăciune lui. Unii vor spune că fac
rugăciuni lui Dumnezeu, ca să credeţi. Diavolul le va da voie pentru că
orice rugăciune bazată pe o credinţă falsă este pervertită şi prin ea
diavolul se crede Dumnezeu. Unii îi veţi auzi îndemnând pe cei care vin
la ei să se ducă la Biserică şi să se spovedească, pentru a fi
vindecaţi. Diavolul le va da voie, pentru că spovedania nu va fi curată
în timp ce tu nu consideri că în ceea ce crezi nu este rău ci este bine.
Neconştientizând că eşti în slujba celui rău nu vei mărturisi acest
lucru şi nu te vei căi ca să te poţi întoarce la adevărata credinţă în
Bunul Dumnezeu. Cercetaţi pe aceşti „bioenergeticieni” şi veţi constata
că ei nu ştiu să vă explice: de unde le vin aceste energii, cum le vin
aceste energii, care le este originea şi nu vor crede niciodată că le
vin de la diavol, vor zice că de la Dumnezeu. Care Dumnezeu, ne întrebăm
noi? Că şi diavolul se crede Dumnezeu pentru cei ce cred în el. Dacă le
veţi spune că aceste „energii” sunt negative şi vin de la diavol, îi
veţi vedea că se vor supăra rău, se vor enerva, li se vor schimba
înfăţişarea, li se vor tulbura privirea şi vor fi în stare să ia
atitudine violentă şi veţi fi alungaţi. Să cunoaşteţi că acestea sunt
manifestările unui „îndrăcit”, adică aceluia care lucrează cu diavolul,
pentru că diavolul cu care lucrează se mânie atât de tare pentru că l-ai
descoperit, încât este în stare să te distrugă, dacă n-ar fi îngerul
păzitor care nu-i dă voie. Dacă ar fi de la Dumnezeu, indiferent de
atacurile care vin din jur, omul rămâne liniştit, senin şi primeşte cu
îngăduinţă. Pe unii bioenergeticieni îi veţi vedea că nu primesc pe
oricine la şedinţele lor. Vă veţi întreba, de ce? De unde mă cunoaşte şi
ce are cu mine? Te va respinge de la început spunându-ţi: „cu dumneata
nu stau de vorbă? Nu pot să-ţi spun! Mă scuzi!” şi nu te primeşte,
pentru că nu crezi, eşti un caracter mai puternic, ai o credinţă
lucrătoare cu care ai dat mult de furcă diavolului şi atunci te
respinge. Diavolul nu vrea să rişte, pentru a fi demascat. De aceea te
evită sau te respinge, lăsându-te să te întrebi, ce are cu tine? Dacă
aceşti „bioenergeticieni”ar fi de la Dumnezeu, n-ai fi trecut printr-o
asemenea umilinţă, pentru că Dumnezeu nu respinge pe nimeni şi în primul
rând nu respinge pe cei păcătoşi şi bolnavi sufleteşte şi nici pe
necredincioşi nu-i respinge, ci vrea ca tot omul „să vină la cunoştinţa adevărului”; vrea ca omul să nu moară ci să se întoarcă şi să fie viu. Deci, metode de a-i descoperi şi de a deosebi duhurile avem.
Nu degeaba ne sfătuieşte Mântuitorul „cercetaţi duhurile”.
Mai întâi de a accepta ceva, trebuie în prealabil să facem o atentă
cercetare, pentru a descoperi duhul care stăpâneşte acel ceva. Dacă nu
este Duhul lui Dumnezeu şi este un duh înşelător atunci nu ne este de
folos ci, suntem în mare pericol. Mântuirea şi darurile de la Dumnezeu
le dobândesc numai cei ce se ostenesc şi trăiesc o viaţă
moral-religioasă curată şi după voia Lui. Amin.
39.- Părinte, este un doctor în Bucureşti
Ovidiu Dragoş Argeşeanu, care face bioenergie sau reiki şi spune la cei
ce vin la iniţiere că de la dumneavoastră a învăţat acestea şi că este
ucenicul dumneavoastră, este adevărat?
-Cum să fie adevărat? De unde s-a mai scos şi bazaconia asta? M-ai
văzut pe mine că fac drăcovenii din astea? Cum să înveţe de la mine? Ce
ucenic? De când am eu ucenici? Vezi vreunul pe aici? Este o minciună
grosolană! Vedeţi lucrarea diavolului, ca să mă compromită şi să scadă
încrederea oamenilor, le dă în gând acestor farsori şi vrăjitori să se
folosească de numele meu ca să le crească lor popularitatea.
–Spune că a participat la citirea moliftelor şi de la
moliftele pe care le-aţi citit a primit el o lumină şi puteri
bioenergetice.
-Asta spune el şi tot el o crede. Dacă o fi participat când eu am
citit moliftele şi n-a venit cu gândul curat, a venit numai ca să
ispitească, atunci l-a înşelat satana, înşelat rămâne şi va înşela pe
mulţi. Vai de sfletul lui. L-a prins diavolii cu chip de lumină sau
teologii iadului, din cursa lor cu greu mai scapă. La mine vine multă
lume la rugăciuni, fel de fel, dar nu toţi pleacă curaţi, fiecare
primeşte după credinţa cu care vine şi după curăţia inimii. Să nu vă
faceţi ideie că toţi cei care vin pentru un sfat sau pentru o rugăciune
sunt şi ucenicii mei. Un ucenic stă lângă învăţătorul sau duhovnicul
lui, poate ani de zile ca să înveţe cele duhovniceşti, nu o zi sau o
jumătatea de zi. Să vă spun, înafară de copiii mei şi nepoţi, n-am putut
ţine la mine pe nimeni din cauza autorităţilor. Ar fi avut necazuri cel
ce ar fi rămas pe lângă mine din cauza securităţii. Pentru că am fost
mereu urmărit şi supravegheat de securitate nu am putut să-mi fac
ucenici nici aici şi nici în mănăstirile pe unde am mai fost. Dacă mai
auziţi pe careva înafară de copiii mei şi nepoţi, spunând că este
ucenicul Părintelui Argatu să nu-l credeţi.
Biserica
40.- Părinte, e păcat să stai cu haina pe umeri in Biserică?
-Da, e lipsă de respect pentru că, de te-ai duce la un ministru în
audienţă, nici nu ai putea să treci de portar cu orice ţinută, dar în
faţa Mântuitorului cu atât mai mult trebuie să arăţi respect. Noi
preoţii trebuie să vă povăţuim unde nu ştiţi, că de vedem şi nu
îndreptăm dăm socoteală mai mult decât dumneavoastră că am ştiut şi nu
am îndreptat.
41.- Părinte, prin biserici nu poţi să mai stai în genunchi, e marmură, e rece, în picioare nu pot să stau toata slujba, ce să fac ?
-Stai cum poţi matale, dar să ştiţi că de drept trebuie puse
covoare pe jos ca să poţi sta în genunchi. Unii stau din evlavie, alţii
din neputinţă, trebuie să fie covoare în biserică peste tot, pentru tot
omul, nu scaune, scaunele sunt pentru catolici pentru noi, nu.
42.- Părinte, ce se întâmplă cu cei ce nu
cercetează Biserica, care nu o respectă când trec pe lângă ea, adică
nu-şi fac semnul Sfintei Cruci, pentru cei ce o înjură şi o vorbesc de
rău?
-Ce poate să se întâmple, vor rămâne pe dinafară. Acum, unii ori nu
ştiu, ori nu vor să ştie sau pur şi simplu nu văd, că sunt pe dinafară.
Nu-i târziu să se întoarcă în această clipă, pentru că pe următoarea nu
se ştie dacă o mai prind. Ca să înţelegeţi ce înseamnă Biserica pentru
noi aici pe pământ, vreau să vă duceţi cu gândul pe vremea lui Noe, când
a făcut corabia cea mare pe care Dumnezeu i-a poruncit s-o ridice,
pentru că vroia să aducă potopul, sfârşitul vieţii pe pământ. Ce ziceau
cei ce-l vedeau pe Noe că se ostenea făcând corabia? Ce zic şi cei de
azi, care trec pe lângă o biserică şi nu vor să o cerceteze. Unii râdeau
de Noe, alţii îl luau în batjocoră, alţii îl ocărau, alţii îl credeau
nebun, smintit. Ca şi acum, atunci toţi îşi vedeau de treburile lor,
unii petreceau, alţii petreceau în fapte urâte, unii umblau după averi,
alţii după desfrânări, nimeni nu credea în ce spune Noe, că Dumnezeu
pentru păcatele lor va prăpădi pământul înecându-l sub apă, iar corabia o
ridică pentru a se salva el şi animalele pe care Dumnezeu i-a poruncit
să le salveze. După ce Noe a terminat corabia, s-a urcat el şi familia
sa, împreună cu animalele curate şi cele necurate pe care i-a poruncit
Dumnezeu să le urce şi a venit potopul. A plouat de s-a acoperit
pământul de apă, încât a înecat tot ce era viu pe faţa pământului. Au
fost salvaţi numai cei ce erau în corabie. După 40 de zile de ploi, a
trimis Dumnezeu vânt şi a uscat pământul, corabia s-a oprit pe uscat, pe
Muntele Arrarat şi aşa a salvat Dumnezeu omenirea şi vietăţile de pe
pământ, prin Noe care era singurul om credincios şi temător de Dumnezeu
de pe faţa pământului. Cei ce râdeau de Noe şi nu-l credeau, crezându-l
nebun, au rămas pe dinafară şi s-au înecat, au pierit. Tot aşa şi cu
Biserica. Biserica este corabia, care duce sufletele noastre pe marea
învolburată a acestei vieţi la limanul mântuirii, iar corăbierul este
însuşi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El este capul Bisericii. Prin
taina Sfântului Botez cu toţii ne urcăm în această corabie numită
„Biserica”, însă unii o părăsesc, prin necredinţă, prin necercetare,
prin neascultare de ea, prin indiferenţă, prin hulă şi batjocură cum fac
cei ce o înjură şi prin lipsa de respect şi de dragoste. Aceştia rămân
pe dinafară, iar la primul val sunt măturaţi şi înecaţi.
În afară de Biserică nu este mântuire. În afara Bisericii nu există
altceva decât o mare învolburată, care îneacă orice suflet rătăcit şi
căzut din corabia care se cheamă Biserică.
Biserica din Constantinopol
(un secret)
43.– Părintele ne povesteşte:
Aveam un moş (unchi Epifanie Crăciun)) care era preot-călugăr la
Mănăstirea Cocoşul de lângă Tulcea. El ştia şi-mi povestea că-n biserica
cea mare din Constantinopol, pe care au profanat-o turcii când au
intrat în Constantinopol, preoţii şi diaconii care slujeau în acel
moment au rămas împietriţi, adică sunt şi astăzi în poziţia aceia de
rugăciune, şi-şi mişcă buzele foarte încet, nu-ţi dai seama cu ochiul
liber dar se vede că sunt vii. La intrare este soldatul care a vrut s-o
atace şi el împietrit cu mâna pe sabie, şi el se mişcă la fel de încet
ca aceia din biserică. Încet trage sabia din teacă, acum mai este încă
în teacă, cu vârful doar. Moşul meu a intrat pe furiş acolo, pentru că
totul este păzit şi a luat Sfânta Carte (Evanghelia) din mâinile
diaconului, a pus semn unde era deschisă, a pus-o la subsuoară, sub
haină şi a fugit într-un loc retras să citească unde era deschisă şi
apoi s-o ducă înapoi. Când s-o ia de subsuoară, nu mai era. S-a dus pe
drumul pe care a venit crezând că a pierdut-o până ce a ajuns la
biserică. A intrat în biserică, şi a văzut că Evanghelia era în mâinile
diaconului, cum o găsise prima oară. Îngerul bisericii o dusese înapoi.
Această minune se petrece la subsolul Catedralei din Constantinopol,
lumea nu ştie, turcii nu dau voie să se vadă şi nici să se audă. Moşul
meu îmi spunea că atunci când sabia turcului de la uşă, va ieşi cu totul
din teacă va veni prăpădul.
Blestemul
44.- A venit la mine o doamnă şi mi-a spus că
mama ei are nişte beşicuţe sub piele care, atunci când se sparg ies din
ele nişte viermişori mici şi mama ei rău se chinuieşte din cauza
aceasta. Am întrebat-o :
-Mama e certată cu cineva, a blestemat-o cineva, că boala asta vine de la un blestem: “să te mănânce viermii de vie!”?
De nu face dezlegare de blestem după ce se împacă mai întâi cu aceea
care a blestemat-o va muri în chinuri groaznice. Mama trebuie să-şi
ceară iertare, iar aceea care a blestemat-o să spună: Dumnezeu să ne
ierte pe amândouă !
45.- Nu vă blestemaţi copiii!
-Când un copil greşeşte se ceartă, se pedepseşte, dacă e cazul se
bate dar, nicidecum nu se blesteamă. Şi eu am fost copil şi am avut
multe curiozităţi dar mama nu ne-a blestemat niciodată. Acum, cum o
supără puţin copilul mama aruncă vorbe grele asupra lui: „muri-ai să mori”. „săriţ-ar ochii”, „să n-ai parte de fericire”, „să mori când ţi-o fi lumea mai dragă”, „arde-te-ar focul” sau
pur şi simplu îl drăcuie. După aceea se miră de ce nu o ascultă copii,
de ce copilul e nervos, dar primul vinovat cine–o fi oare, nu mama cu
gura ei? Copilul trebuie învăţat să nu greşească, iar dacă a greşit să
ştie să-şi ceară iertare. Mama care-l învaţă credinţa pe copilul ei, are
bucurie de pe urma lui. Mama care nu are timp pentru copilul ei şi-l
lasă să crească la întâmplare, au necazuri de pe urma lui. Degeaba cerţi
copilul că nu ascultă, dacă în casă vede numai ceartă. În zadar spui să
nu bea dacă tot timpul te-a văzut beat, spui să nu curvească iar mama
şi tata aduc amanţi în casă. Îl cerţi să nu fumeze şi tu ai ţigara-n
gură. Când cereţi de la altul aveţi grijă mai întâi ce faceţi voi.
Părinţii sunt exemplu pentru copiii lor. Dacă în casă e dragoste şi pace
şi părinţii fac lucruri frumoase, nici nu mai trebuie să-l înveţi pe
copil că învaţă singur.
46.– Părinte, am o colegă care avea un singur
copil şi acela în ziua în care începuse serviciul, adică în prima zi de
serviciu, a murit. Se urcase într-o maşină foarte aglomerată şi sta pe
scară agăţat cu uşa deschisă. La o curbă un stâlp de telegraf l-a lovit
şi a căzut mort, n-a apucat să ajungă la serviciu.
-Aceştia sunt cei blestemaţi de mamele lor: “să mori când ţi-o fi lumea mai dragă!”Adică în prima zi de serviciu, în ziua nunţii, în ziua când reuşesc la facultate, în ziua când e cel mai fericit.
47.– Părinte, am fost căsătorită prima dată şi
soţul îşi făcea plăcerile singur, am rămas tot fecioară şi am divorţat.
M-am căsătorit a doua oară şi acest soţ face la fel, am dureri de cap
şi nu ştiu ce să fac, vreau să divorţez iar, ce să fac?
-Nu te-a blestemat mama ?
-Ba da! De la asta să fie? Avea un obicei când mă blestema, spunea : “ Să faci copii în palmă !” Să fie de la asta?
-Ce vorbe nesocotite la o mamă ! Ai văzut ce fac soţii matale, nu
au nevoie de matale ca femeie, trebuie dezlegare de blestem cat mai
degrabă. Roag-o pe mama să vină cu matale la dezlegare aici sau vă
duceţi la alt preot unde vrea ea. Matale îţi ceri iertare c-ai
supărat-o, îi săruţi mâna, mama te iartă şi preotul face dezlegarea de
blestem, apoi viaţa matale, devine normală ca a oricărei fete.
48.- O doamnă foarte nervoasă căreia i s-a furat ceva, a venit la părintele cu un acatist:
-Părinte, rugaţi-vă că mi-au furat hoţii…!
-I-ai blestemat?
-Da.
-Dacă i-ai blestemat, ţi-ai făcut dreptate singură, eu nu mai am de
ce să mă rog. Dacă nu blestemai, mă rugam să-l prindă pe făptaş, să-ţi
aducă înapoi ce-ţi luase, dar acum nu mai merge rugăciunea, aşteaptă să
vezi ce-o să se întâmple.
49.- Un domn din Bucureşti, cu casa la bloc,
s-a gândit să-şi cumpere o casă la curte. De când a cumpărat-o a avut
numai necazuri, pagubă, boli, accidente, neînţelegeri cu soţia până ce a
ajuns la părintele.
-Părinte, am cumpărat o casă, să fie pentru vacanţe să ne recreăm
şi noi într-un fel. De când am luat-o avem numai necazuri şi am aflat că
şi cei care au stat înainte tot aşa au păţit, de aia au vândut-o.
Cât timp a vorbit acest om, părintele a stat cu ochii închişi, de
aveai impresia că a adormit şi respectivul vorbeşte în gol. Dar la un
moment dat îi zice acelui domn:
-Casa aceea este blestemată şi trebuie înstrăinată.
-S-o vând, părinte ?
-Nu, trebuie făcută milostenie pentru că e blestemată şi aşa cade
blestemul care e pus acolo şi scapi matale de necazuri şi-i păzeşti şi
pe alţii care ar cumpăra-o. Dacă o vinzi, blestemul merge mai departe.
Aşa văd eu că i-ar plăcea lui Dumnezeu, ca lucrarea asta să se facă prin
matale.
-Părinte, nu pot să fac aşa ceva, mai am o datorie de 70 milioane lei!
-Bre! Casa asta a fost luată cu forţa de la nişte oameni săraci cu
copii şi ei au dat blestemul, dacă faci cum ţi-am spus, e faptă lăudată,
ai plata sus în cer şi să nu-ţi faci griji cum vei scăpa de cele 70
milioane lei, că te va ajuta Dumnezeu. Respectivul nu a spus că o să
facă cum l-a învăţat părintele, dar a cerut rugăciune să se liniştească,
să-şi limpezească gândurile, să facă cum e bine, că îi este greu să
creadă că, pierzând nişte bani poţi să scapi de alte datorii. Părintele
i-a făcut rugăciune şi l-a binecuvântat. Noi credem că aşa a făcut
acela, pentru că părintele l-a privit mult când a plecat şi se tot
gândea la el.
50.- O cunoştinţă mai în vârstă a părintelui a venit foarte supărată:
–Părinte, nu mai pot! Părinte, nepoţii mei m-au băgat în
fundul iadului, i-am pedepsit, i-am bătut, i-am făcut proşti, deşi îi
iubesc dar ei tot ce vor fac. Se bat între ei, se jignesc, dansează după
televizor, ce mă fac, părinte ?
-Să ştii matale că, eu babă frumoasă am mai văzut, dar copil cuminte nu prea…!
-Părinte, mai am ceva pe suflet. Ginerele meu nu iubeşte unul din
copiii lui, spune că nici nu vrea să-l vadă. Eu, ticăloasa, când i-am
auzit am zis în gândul meu, dacă nu vrea să-l vadă, atunci să nu mai
vadă. Părinte, eu nu vreau să orbească, că e soţul fetei mele, am spus
aşa pentru că m-a durut. Acum ştiţi ce s-a întâmplat!? Învăţaţi-mă ce să
fac?
-Stai în genunchi. Cum ai putut să gândeşti aşa ceva, trebuie
dezlegare de blesteme imediat. I-a făcut părintele dezlegare de blesteme
şi i-a dat 3o metanii de făcut pentru greşeală.
-Sărut mâna părinte, mi-aţi luat o piatră de pe inimă.
Binecuvântaţi-mă să am mai multă răbdare şi să ajung cu bine acasă…! A
binecuvântat-o.
51.– Părinte, dacă te blestemă părinţii, chiar iţi merge rău?
-Da, cel mai greu pentru copii este blestemul părinţilor şi
lacrimile mamei. Când copilul este neascultător şi părinţii îl blestemă,
acel blestem nu se dezleagă decât cu rugăciunea dezlegării de blestem
rostită de preot. În zadar spune mama, după ce a dat blestemul:
“Dumnezeu să te ierte, că eu te-am iertat“, că dezlegarea blestemului nu
se face, decât cu rugăciunea preotului. O altă greşeală care aduce
nefericirea copiilor vine tot de la neascultare. Când mama spune să vii
acasă la o anumită oră şi copilul nu ţine cont de cuvântul ei, toate
lacrimile ei, când stă şi te aşteaptă, le vei avea şi tu în căsnicia ta.
De acest păcat te cureţi prin taina spovedaniei.
52.- Părinte, dacă te blestemă cineva şi eşti nevinovat, se prinde blestemul ?
-Nu. Dacă eşti nevinovat, blestemul se întoarce asupra celui care a blestemat, nu cade pe tine.
53.- Părinte, este păcat mare de a blestema?
– A blestema este un păcat foarte mare, este la fel ca păcatul de moarte. Nu degeaba se spune la Sfânta Scriptură: „blestemat să fie cel ce te va blestema” (Fac.27 ,29). Cel
ce este blestemat de tine va căuta dezvinovăţire la Judecata
Înfricoşată, că, din cauza ta, nu a putut să se mântuiască, iar tu, te
faci răspunzător pentru mântuirea lui. Pe cei ce i-ai blestemat: hoţul,
făcătorul de rău, vrăjitoarea şi alţii, când vor muri, la judecata
sufletului se vor dezvinovăţi aşa: „Doamne, eu m-aş fi întors de la
păcate şi m-aş fi pocăit, dar m-a legat cu blestem acest rob al tău. Din
cauza lui eu nu am mai avut timp de pocăinţă nu mi-am putut mântui
sufletul, el să plătească pentru mine..! „Atunci, vei fi judecat, ca un
ucigaş al sufletului lui, pentru că prin blestem legându-l i-ai luat
timpul de pocăinţă.
(Raspunsuri duhovnicesti la intrebarile credinciosilor ale Parintelui Argatu)
