Cunoscut deja din Antichitate, ghimbirul a trecut de mai multe ori in uitare pentru a reveni astazi, iarasi, la mare pret, datorita proprietatilor lui de exceptie. In acelasi timp mirodenie si medicament, ghimbirul si-a gasit, deja din timpul Greciei Antice, drumul din India spre Europa, iar, mai apoi, in Evul Mediu, era la mare pret in Venetia, unde produsele aromatice erau pretuite in aur. In secolul al XV-lea, turta dulce presarata cu ghimbir a devenit un cadou care simboliza iubire si respect.
Avand nevoie de un climat tropical, ghimbirul a fost cultivat la inceput in China si in India, extinzandu-se rapid in toata Asia musonica, zona numita de primii calatori, pe drept cuvant, Tara Mirodeniilor. Astazi, este cultivat in toate regiunile tropicale si subtropicale, in Asia, Japonia, Brazilia, Jamaica sau Nigeria. Principalul producator a ramas insa India, cu o productie ce acopera 50% din recolta mondiala, dar ghimbirul din Jamaica se remarca prin calitatea lui de exceptie.

Ghimbirul, Zinghiber Officinale, facand parte din familia Zinghiberaceae, are nume apropiate in majoritatea limbilor moderne, Ginger in engleza, Gingembre in franceza, Ingwer in germana, Zenzero in italiana sau Jengibre in spaniola. Numele provine din limba sanscrita in care shringavera desemna forma coarnelor de cerb cu care seamana rizomul de ghimbir. Cu toate ca numele a ajuns la noi prin grecescul zinghiberis si apoi latinescul zingiber, in greaca de astazi este numit piperoriza, adica radacina de piper, datorita gustului iute al rizomului de ghimbir.
Ghimbirul este o planta perena cu o inaltime de 30-100 cm, cu frunze lungi de 15-20 cm si ascutite ca un varf de lance, cu o striatie longitudinala si proeminenta. Florile albe, patate cu purpuriu, sunt grupate sub forma de ciorchine. Florile se utilizeaza mai ales in salate, dar elementul prinicpal il reprezinta rizomul mare si carnos, numit si radacina de ghimbir, care are o forma neregulata ca o aglomerare de tuberculi si a carui utilizare s-a raspandit practic in intreaga lume deoarece reprezinta un ingredient universal folosit in toate tipurile de mancaruri si bauturi, inclusiv in prajituri si bere. Pentru a se dezvolta, ghimbirul are nevoie de un climat tropical cu un sezon uscat si unul cu ploi abundente si de un sol gras, lutos cu un drenaj bun.

Ghimbirul, aliment si medicament
Desi calitatile terapeutice ale rizomului de ghimbir erau cunoscute deja din Antichitate, practicienii medicinii ayurvedice folosind de demult ghimbirul pentru a stimula focul Agni din trup in vederea arderii toxinelor Arna, cercetatorii occidentali nu au inceput sa studieze cu atentie efectele acestei plante de exceptie decat de la inceputul anilor ‘80.
Nenumarate leacuri traditionale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, durerii si a starilor de greata. Astazi, sunt deja dovedite nenumarate efecte terapeutice, iar ghimbirul a patruns cu succes si in cosmetica. Responsabil pentru acest succes este in primul rand continutul de gingerol, shogaol si zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, te ajuta sa arzi grasimile, regenereaza pielea si prezinta o actiune puternic antioxidanta. In acelasi timp, ghimbirul este revigorant, combate starile de oboseala, este vasodilatator, activeaza circulatia sanguina periferica, eliminand simptomele de maini si picioare reci, previne riscul formarii de cheaguri de sange, previne afectiunile cardiovasculare, are proprietati antitumorale, are un efect linistitor. Este folosit impotriva durerilor de stomac, pentru usurarea digestiei, in cazul senzatiilor de voma, al raului de avion sau de mare, al balonarilor abdominale si al durerilor de ficat, dar si pentru reducerea nivelului de colesterol si pentru tratatarea bolilor de inima. In cazul artritei reumatoide se obtine o reducere sensibila a durerilor. Ceaiul de ghimbir, dar si praful de ghimbir adaugat la o cana de lapte cald, este un remediu ideal in cazul racelilor, pentru calmarea inflamatiilor gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, pentru scaderea febrei si eliminarea mucozitatilor, iar impotriva astmului cele mai bune efecte se obtin cu tinctura de ghimbir.

Ghimbirul in bucatarie
Ghimbirul a cucerit insa mai intai bucataria europeana, fiind catalogat drept un condiment picant, apropiat de piper. De altfel, el reprezinta, peste tot in lume, unul dintre cele mai valoroase condimente. Este interesant de amintit ca gingerolul, un compus iute al ghimbirului, are o structura similara cu capsaicina din chilli si piperina din piper, dar este convertit prin incalzire in zingeberona, care este mai putin iute, iar prin uscare in shogaol, care este mult mai intens la gust. Se presupune ca ghimbirul si-a crescut in timp concentratia de gingerol ca o forma de aparare impotriva ierbivorelor, indepartate de acesta, la fel ca si de piperina sau de capsaicina.
Ghimbirul este folosit in special proaspat, fie ras, fie taiat felii. Rizomii proaspeti pot fi gasiti acum si in hipermarketurile noastre si pot fi pastrati cateva saptamani la frigider. Ei prezinta o coaja cu diferite nuante de cafeniu si un interior galben-deschis cu o aroma racoritoare, asemanatoare citricelor, dar cu un gust puternic, intepator si iute. Ghimbirul este recunoscut pentru nota sa usor muscatoare si fierbinte, pentru aroma sa bogata, dulce, calda si lemnoasa. Datorita substantelor aromatice pe care le contine, si-a castigat deja din vechime reputatia de planta afrodiziaca cu reale virtuti tonifiante.
Uscat este comercializat in special in forma de pudra alba sau usor maronie, dar si ca radacini intregi si trebuie pastrat la adapost de lumina, aer si umezeala. Prin uscare isi schimba foarte mult gustul, devine mult mai aromat si mai putin iute si este folosit la prepararea a diferite deserturi. Dar feliile de rizomi tineri se pot conserva si prin fierbere intr-un sirop gros de zahar, ele pastrandu-se moi si carnoase, dar si iuti. Siropul de ghimbir este recunoscut ca un puternic afrodisiac.
In functie de cum e gatit, ghimbirul isi poate pierde in mare masura aroma si poate devini mai iute, dar, daca este prajit pierde din iutime, isi schimba gustul si merge foarte bine alaturi de usturoi si ceapa.
Astfel, ghimbirul este folosit la cele mai felurite feluri de mancare, supe, sosuri, preparate din carne si legume, dar si la deserturi si bauturi. Thailandezii il adauga dat prin razatoare la prepararea pastei de curry, indonezienii freaca deseori carnea inainte de a o pregati cu o pasta de ghimbir si ardei iute, indienii folosesc ghimbirul prajit in sosuri, iar chinezii il folosesc atat fiert, cat si prajit.

Retete cu ghimbir
Dintre nenumaratele retete pe baza de ghimbir, folosite astazi si la noi, un bun exemplu il reprezinta salaul la gratar cu sos de ghimbir provenind din bucataria chinezeasca, servit alaturi de un pahar de vin alb rece, sec sau demisec. Pestele spalat si scurs se asaza intr-un vas in care s-a preparat un amestec de ulei de masline (50 ml), tequilla (30 ml), zeama de la o lamaie bine stoarsa si o lingurita de chimen macinat si se introduce pentru o jumatate de ora la frigider. Apoi pestele se caleste pe ambele parti, cate 5 minute, intr-o tigaie teflonata. Se serveste cu un sos din doua cani de mango taiat cuburi, o portocala curatata de coaja si taiata marunt, o lingura de suc de portocale, o ceapa rosie taiata mic, o lingurita de ghimbir macinat, sare si piper.
Nu mai putin savuroase sunt si legumele mexicane picante ce pot fi folosite drept garnitura pentru orice fel de carne. Dupa ce au fost spalate si curatate, legumele se taie cubulete - un morcov, o ceapa rosie, doi ardei colorati diferit, doua rosii decojite, si se adauga si patru ciuperci taiate felii. Apoi se amesteca cu 100 g de boabe de fasole (conserva), 100 g de boabe de porumb (conserva) si se adauga sare si piper si se inabuse sub capac, intr-o tigaie teflonata cu o lingura de ulei de masline, timp de 7-8 minute avand grija sa nu se inmoaie prea mult pentru a nu-si pierde forma. Se adauga apoi o lingura de ulei de soia, o lingurita rasa de praf de ghimbir, o lingurita de busuioc proaspat sau uscat si o lingurita rasa de coriandru macinat si se mai lasa sub capac 2-3 minute.

Ceai de ghimbir
Ceaiul de ghimbir este foarte bun pentru sanatatea noastra. Este simplu de preparat. Se pune apa la fiert, se adauga ghimbirul taiat feliute mici si se asteapta sa dea in clocot, dupa care se strecoara. Pentru gust se poate adauga apoi un plic de ceai negru, zahar brun sau miere si, eventual, o felie de lamaie sau suc de lamaie. In loc de zahar sau miere se poate adauga lapte de soia care este suficient de dulce. Se pot bea 2-6 pahare de ceai. In ceaiul de ghimbir se poate adauga si lemn dulce, piper negru, menta si hibiscus. Un excelent ceai energizant se obtine din ceaiul de ghimbir la care se adauga scortisoara, fenicul, coriandru, bucatele de portocala, lemn dulce, cardamom, rozmarin, nucsoara si anason.