Speranță, clipe de fericire, soare în suflet și zâmbetul pe buze...Ce poate fi mai minunat?

Să treci peste piedici și greutăți în viața asta care este cât o clipă!

Trăim și uneori uităm să și visăm...

Gândim prea mult și uităm să iubim.

Dar nu ne dăm seama că piedica cea mai mare în viață este chiar faptul că uităm să iubim.

Să privim puțin în interiorul nostru și să vedem ce avem bun.Iar tot ce este rău și nu face parte din firea noastră, pur și simplu să aruncăm.

Liniștea interioară este cea mai importantă.Doar așa ne vom da seama că am învățat să ne iubim.

Iubindu-ne,vom ști să și iertăm.Nu...nu pe cei de lângă noi.Pe noi să ne iertăm! Să ne iertăm pentru că am greșit.Lor doar le cerem iertare.

Așa se naște iubirea:din iertare.

Să visăm la tot ce e bun și de folos în lume, la tot ce ne-a lăsat Dumnezeu.

Doar asa vom realiza că existăm:prin bine.

Să nu fim triști,pentru că tristețea e pentru cei care nu mai sunt...adică s-au dus și nu mai pot gusta viața așa cum e ea!

Tristețea este „o patimă aducătoare de stricăciune în suflet şi în trup” Nichita Stihatul).

Tristețea paralizează inima și o face incapabilă de a mai simți bucuria.