Să-i ajutăm, să-i prețuim. Căci cine nu are bătrâni...

 

BĂTRÂNII LUMII

Se-ncurcă lumea de bătrâni

Ba că-s pre mulți, ba că nu-s buni,

Iar unii care-s mai haini,

Iar aduna să-i dea la câini.

Te-mpiedici de ei peste tot

Văitându-se că nu mai pot.

La cozi, la doctori, în tramvai,

Oriunde mergi, peste ei dai.

Mănâncă pensii de la stat,

În loc să plece la furat.

E plin pământul de moșnegi

Care de care mai betegi.

Și nu-nțelegem, oameni buni,

Că mâine noi vom fi bătrâni.

Noi, care astăzi am strigat,

Că de bătrâni ne-am săturat.

Ei sunt istoria în fapt,

O viață-ntreagă au luptat

Și în loc de bunătate,

Au parte de răutate.

Ei sunt rădăcina noastră.

Pentru noi înseamnă acasă.

Ei sunt oglinda noastră vie.

Bătrânii ne sunt bogăție.

Nu cer pomană nimănui

Și fiecare-n dreptul lui,

Ar vrea să nu fie povară,

Așa cum strigă cei de-afară.

Ei sunt ai noștri, să-i iubim

Să-i ajutăm, să-i prețuim.

Căci cine nu are bătrâni,

Devine orfanu-acestei lumi.

Adriana Rusateanu