"Sărutul îngerilor
Puțini ştiu, că în momentul când Domnul nostru Iisus Hristos a fost coborât de pe Sfânta Cruce pentru a fi înfășurat în giulgiu și pus în mormânt, pe
cer a apărut un nor în formă de disc mare, în culorile curcubeului,
care răspândea o lumină caldă și difuză. Acest nor s-a așezat deasupra
gropii, iar din el vibra o melodie armonioasă ca un ecou îndepărtat, iar
voci îngerești cântau ,,Osana "!Dar cea mai sfâșietoare scenă,
povestește Sotirios Crotos, unul dintre cei șaptezeci
de ucenici ce l-au însoțit pe Domnul, s-a petrecut
în momentul când Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a apropiat de
trupul Fiului ei: ,,Mama Lui s-a apropiat, a îngenuncheat, și noi odată
cu ea. Mă uitam la ea, o adevărată Maică a durerii. Câtă smerenie,
supunere și ascultare la voia lui Dumnezeu, și în același timp câtă
decență, demnitate și noblețe de regină, în imensa ei durere! Sufletul ei plângea.
Plânsul sufletului nu se manifestă
material, nu sunt lacrimi, nici bocet, nici geamăt, dar este așa de
puternic și de cumplit, că-ți spintecă inima în două.
Ea a băgat mâna peste giulgiu, pe la ceafă, și i-a ridicat puțin capul. S-a aplecat și a atins obrazul ei, de-al Lui. I-a dat sărutul sufletului! Sărutul trupului se face obișnuit pe buze. Sărutul sufletului
este pură atingere de la obraz la obraz, este sărutul Îngerilor în cer.
I-a pus capul la loc și s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă
Ioan."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.