Fiecare om are taina lui.

 Fiecare om are taina lui.
Vorbim și visăm frumos.
Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase.
Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag… Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi.
Plângem.
Iertăm.
Iubim.
Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim.
Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert.
Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa.
Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină.
Așadar, suflet drag, fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează!

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! Părintele Protosinghel Hrisostom Filipescu

 Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire...

     Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare...

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

  Părintele Protosinghel
Hrisostom Filipescu

Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi Sfântul Isaac Sirul

De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.
 
Dacă însă va păşi pe drumul virtuţii şi va trăi potrivit voii lui Dumnezeu împreună cu mulţi alţii care fac aceeaşi nevoinţă, dar va întâlni ceva neplăcut, nu este bine să părăsească calea virtuţii, ci dimpotrivă, tre­buie să primească încercarea cu bucurie, iar nu să se plângă, şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
 
Să-I mulţumească încă şi pentru că a căzut în această încercare pentru dra­gostea Lui şi că s-a făcut părtaş pătimirilor Prorocilor, Apostolilor şi tuturor Sfinţilor, care au îndurat necazurile fără să pără­sească calea lui Dumnezeu, fie că au venit ispite de la oameni, fie de la trup, fie de la demoni. Căci fără îngăduinţa lui Dumne­zeu nu este cu putinţă să ne găsească ispita, care se face pentru noi pricină de a trăi potrivit voii dumnezeieşti. Nu este cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze într-un alt chip, atunci când vrea să-l ajute pe cel ce doreşte să se afle lângă El, decât să îngăduie ca acesta să fie încercat pentru ca astfel să se dăruiască cu totul adevărului Evangheliei. Şi aceasta, pentru că omul singur nu se poate învrednici de măreţia virtuţii, căci, pentru a primi binefacerile lui Dumnezeu, nu poate singur să se dea pe sine necazurilor şi, mai mult, să se bucure pentru ele, fără să fi primit de la Hristos harisma răbdării. Aceasta o mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel. Căci atât de mare este acest dar, încât numeşte această ha­rismă, zicând: „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El” (Filipeni 1, 29). Şi aşa cum Apostolul Petru scria în epistola sa: „Dar de veţi şi pă­timi pentru dreptate, fericiţi veţi fi… întrucât sunteţi părtaşi patimilor lui Hristos” (I Petru 3, 14; 4, 13). Aşadar, nu este bine să te bucuri când toate îţi merg bine, iar în necazuri să te posomorăşti şi să cugeti că ele (necazurile) sunt străine de calea lui Dumnezeu. Căci de la începutul lumii şi din generaţie în generaţie oamenii păşesc pe calea lui Dumnezeu prin cruce şi prin răstignirea şi omorârea patimilor. De unde însă ţi-a venit aceasta, adică să nu doreşti necazurile? Află, deci că, dacă cugeți astfel, nu te afli pe calea lui Dumnezeu. Nu vrei să păşeşti pe urmele sfinţilor, ci voieşti să mergi pe o altă cale, a ta, şi să păşeşti pe ea fără să pătimeşti nimic.
 
Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi. Nimeni nu a urcat la Cer prin odihnă. Ştim unde sfârşeşte calea odihnei şi a traiului bun. Dumnezeu însă niciodată nu vrea ca cel ce I s-a afierosit cu toată inima sa să rămână fără grijă. Dimpotrivă, El vrea ca acesta să se îngrijească neîncetat de dobândirea virtuţilor. Dar şi din aceasta înţelegem că Dumnezeu îi poartă de grijă, din faptul că îi trimite neîncetat necazuri.
 
Pe cei care îşi petrec viaţa îndurând is­pite, niciodată dumnezeiasca Pronie nu-i lasă să cadă în mâinile dracilor. Desigur, dacă se pleacă şi sărută cu smerenie pi­cioarele fraţilor, le acoperă greşelile ca şi cum ar fi ale lor. Cel care vrea să trăiască fără să se îngrijească de virtute şi face aceasta în mod conştient, dar în acelaşi timp vrea să păşească pe calea virtuţii, unul ca acesta nu are nici cea mai mică idee despre această cale. Drepţii nu numai că s-au nevoit de bunăvoie, ci chiar şi fără de voie, prin îndurarea ispitelor cumplite, trimise lor pentru a li se încerca răbdarea.Căci atunci când sufletul are frică de Dumnezeu, nu se teme de nimic din cele care vatămă trupul, deoarece nădejdea lui se află în Dumnezeu, atât în această viaţă, cât şi în cea viitoare, care nu are sfârşit. Amin.
 
Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, revizuită, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 12-16

Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu Sfântul Antonie cel Mare

 

Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi
Sfântul Isaac Sirul
 
De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.
 
Dacă însă va păşi pe drumul virtuţii şi va trăi potrivit voii lui Dumnezeu împreună cu mulţi alţii care fac aceeaşi nevoinţă, dar va întâlni ceva neplăcut, nu este bine să părăsească calea virtuţii, ci dimpotrivă, tre­buie să primească încercarea cu bucurie, iar nu să se plângă, şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
 
Să-I mulţumească încă şi pentru că a căzut în această încercare pentru dra­gostea Lui şi că s-a făcut părtaş pătimirilor Prorocilor, Apostolilor şi tuturor Sfinţilor, care au îndurat necazurile fără să pără­sească calea lui Dumnezeu, fie că au venit ispite de la oameni, fie de la trup, fie de la demoni. Căci fără îngăduinţa lui Dumne­zeu nu este cu putinţă să ne găsească ispita, care se face pentru noi pricină de a trăi potrivit voii dumnezeieşti. Nu este cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze într-un alt chip, atunci când vrea să-l ajute pe cel ce doreşte să se afle lângă El, decât să îngăduie ca acesta să fie încercat pentru ca astfel să se dăruiască cu totul adevărului Evangheliei. Şi aceasta, pentru că omul singur nu se poate învrednici de măreţia virtuţii, căci, pentru a primi binefacerile lui Dumnezeu, nu poate singur să se dea pe sine necazurilor şi, mai mult, să se bucure pentru ele, fără să fi primit de la Hristos harisma răbdării. Aceasta o mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel. Căci atât de mare este acest dar, încât numeşte această ha­rismă, zicând: „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El” (Filipeni 1, 29). Şi aşa cum Apostolul Petru scria în epistola sa: „Dar de veţi şi pă­timi pentru dreptate, fericiţi veţi fi… întrucât sunteţi părtaşi patimilor lui Hristos” (I Petru 3, 14; 4, 13). Aşadar, nu este bine să te bucuri când toate îţi merg bine, iar în necazuri să te posomorăşti şi să cugeti că ele (necazurile) sunt străine de calea lui Dumnezeu. Căci de la începutul lumii şi din generaţie în generaţie oamenii păşesc pe calea lui Dumnezeu prin cruce şi prin răstignirea şi omorârea patimilor. De unde însă ţi-a venit aceasta, adică să nu doreşti necazurile? Află, deci că, dacă cugeți astfel, nu te afli pe calea lui Dumnezeu. Nu vrei să păşeşti pe urmele sfinţilor, ci voieşti să mergi pe o altă cale, a ta, şi să păşeşti pe ea fără să pătimeşti nimic.
 
Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi. Nimeni nu a urcat la Cer prin odihnă. Ştim unde sfârşeşte calea odihnei şi a traiului bun. Dumnezeu însă niciodată nu vrea ca cel ce I s-a afierosit cu toată inima sa să rămână fără grijă. Dimpotrivă, El vrea ca acesta să se îngrijească neîncetat de dobândirea virtuţilor. Dar şi din aceasta înţelegem că Dumnezeu îi poartă de grijă, din faptul că îi trimite neîncetat necazuri.
 
Pe cei care îşi petrec viaţa îndurând is­pite, niciodată dumnezeiasca Pronie nu-i lasă să cadă în mâinile dracilor. Desigur, dacă se pleacă şi sărută cu smerenie pi­cioarele fraţilor, le acoperă greşelile ca şi cum ar fi ale lor. Cel care vrea să trăiască fără să se îngrijească de virtute şi face aceasta în mod conştient, dar în acelaşi timp vrea să păşească pe calea virtuţii, unul ca acesta nu are nici cea mai mică idee despre această cale. Drepţii nu numai că s-au nevoit de bunăvoie, ci chiar şi fără de voie, prin îndurarea ispitelor cumplite, trimise lor pentru a li se încerca răbdarea.De trei lucruri le e frică duhurilor necurate
                                                                                                                                                                                              Zice şi Sfântul Ioan Scărarul: „Dacă un trup atingându-se de un alt trup, se schimbă în puterea lui de lucrare, cum nu se va schimba cel ce se-atinge de Trupul Domnului cu mâini nevinovate?
Căci s-a scris şi în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, bărbat sfânt şi având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe draci, care locuiau în nişte fetiţe furioase şi chinuite de ei cu răutate, zicând: «De care lucruri vă temeţi la creştini?»
Aceştia au răspuns: « Aveţi cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteţi atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălaţi în Biserică; şi unul pe care-l mâncaţi în adunare.» Întrebându-i iarăşi: «Din acestea trei de care vă temeţi mai mult?», au răspuns: « Dacă aţi păzi bine aceea cu ce vă împărtăşiţi, n-ar putea nimeni din noi să facă rău vreunui creştin.»
Deci lucrurile de care se tem răufăcătorii mai mult decât toate sunt Crucea, Botezul şi Cuminecătura.
                                                                                                                                                        Filocalia vol 8, Calist și Ignatie Xanthopol, Cap 91-92

Multe boli apar pentru că nu avem gânduri bune

Nu lua aminte ce îţi zice careva, dacă te jigneşte. Tu osteneşte-te, roagă-te lui Dumnezeu să-i iubeşti pe toţi. Roagă-te Domnului să le dea tuturor Înger bun, ca tu să ai pace înlăuntrul tău. Şi, dacă te împaci cu toţi, dacă doreşti binele tuturor, nu va mai fi nimeni care să te muncească. Singuri ne muncim pe noi înşine cu gândurile.
 
De aceea a şi spus Domnul să-i iubim pe vrăjmaşi, să ne lepădăm (de gânduri). Dacă ne lepădăm din inimă, atunci va fi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat – nimic nu ne mai munceşte. Şi atunci suntem paşnici.
 
Altfel, ne necăjim la nesfârşit pe noi înşine şi ne tulburăm cu totul – nu numai fizic, ci adeseori şi psihic, ne tulburăm pe noi înşine. Atunci îţi este mult mai greu să-ţi vii în fire şi multe sunt bolile trupeşti de care numai noi suntem vinovaţi, pentru că nu avem gânduri bune.
 
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, p. 118-119, Editura Predania, București, 2010

 

 „Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-I placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru o aşa de mare purtare de grijă şi pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în vieaţă. Pentru că e nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului, doctorilor, cari ne dau leacuri amare și neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se par nouă grele şi să nu cunoaştem că toate ni se întâmplă cum trebue, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stă mântuirea şi desăvârşirea sufletului.”

Sf. Antonie cel Mare, Învăţături despre viaţa morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete

CUM POT AJUTA CUIȘOARELE

 

Cuișoarele nu sunt doar un condiment aromat care poate fi adăugat la băuturi fierbinți, ceai masala, sau simplu în mâncare.

De asemenea, este utilizat

pentru diferite tulburări digestive, precum și pentru infecții genito-urinale, intestinale și pulmonare.

Pentru bolile de piele, cuișoarele pot fi folosite în amestec cu turmeric.

Cuișoarele fac parte din preparatele anti-răceală. Și mestecatul cuișoarelor ajută la durerea în gât și la tusea uscată.

Clătirea cavității bucale: Dluați cristalele de sare de rocă (sau de mare) și pudra de cuișoare în apă caldă; Utilizați pentru a calma tusea, inflamația laringelui și tratamentul faringitei.

Pentru durerile de cap, poți măcina 5 g de cuișoare, scorțișoară și migdale, se amestecă cu puțină apă și se aplică această pastă pe zonele dureroase.

Pentru astm, preparați un decoct din 6 cuișoare la 30 ml apă și luați de 3 ori pe zi cu miere.

Cuișoarele reduc foarte mult dezechilibrele corpului, calmează durerilor de dinți și de urechi. Pentru durerile de dinți și de urechi, trebuie să pregătiți ulei prin fierbere 5 cuișoare în 1 lingură de ulei de susan. Pentru durere și țiuit în urechi, puneți 3 picături de ulei cald în fiecare ureche. Pentru durerea de dinți, aplicați un tampon cu ulei pe dinte sau mestecați pur și simplu câteva cuișoae

Pentru tuse umede ajută ceaiul făcut din 1/2 linguriță de ghimbir, cuișoare măcinate și scorțișoară per pahar de apă clocotită; bea cu miere.

Atenție: cuișoarele nu sunt recomandate copiilor sub 2 ani și pentru hipertensiune arterială. O doză mare nu este recomandată pentru ulcer peptic, gastrită cu aciditate ridicată, suprasolicitare și oboseală.

Cum se prepară ceaiul de ghimbir pentru efecte puternice

 

Ceaiul de ghimbir are nenumărate beneficii pentru sănătate, însă, pentru a te bucura de ele, trebuie să te asiguri că îl prepari în mod corect și că obții un ceai concentrat. Mai mult nu înseamnă mai bun, deci ceaiul de ghimbir nu trebuie consumat în mod exagerat și e nevoie de precauție dacă iei anumite medicamente.

Ghimbirul este o plantă cu flori care provine din China, aparține familiei Zingiberaceae și este înrudit cu turmericul, cardamomul și galangalul. Rizomul (partea subterană a tulpinii) este partea folosită în mod obișnuit pe post de condiment și o găsim adesea în comerț sub numele de rădăcină de ghimbir.

Ghimbirul, utilizat de secole ca remediu natural

Ghimbirul are o istorie foarte lungă de utilizare în diferite forme de medicină tradițională și alternativă. A fost folosit pentru a ajuta digestia, a reduce greața și a contribui la combaterea gripei și a răcelii obișnuite, pentru a numi doar câteva întrebuințări pe care le-a avut de-a lungul timpului.

Ghimbirul poate fi utilizat în stare proaspătă, uscat, sub formă de pudră sau sub formă de ulei ori suc și este uneori adăugat în alimente procesate și în produse cosmetice. Este un ingredient foarte obișnuit în diverse rețete gastronomice.

Parfumul și aroma unică provin din uleiurile naturale, dintre care cel mai important este gingerolul. Acesta este principalul compus bioactiv din ghimbir, responsabil pentru o mare parte dintre proprietățile sale medicinale. Are efecte antiinflamatoare și antioxidante puternice.

Fie că îl ai în vedere pentru beneficiile sale legate de digestie, pentru estomparea grețurilor sau pentru scăderea în greutate, ceaiul de ghimbir poate să facă parte din rutina ta zilnică pentru a-ți readuce sau îmbunătăți starea de bine.

Componentele active din ghimbir reglează nivelul zahărului din sânge și producția de insulină la pacienții cu diabet. Datorită abilităților de scădere a colesterolului din ghimbir, poate preveni bolile legate de inimă și accidentele vasculare cerebrale. De asemenea, poate preveni formarea cheagurilor de sânge care pot declanșa atacuri de cord. Ceaiul de ghimbir este foarte eficient în tratarea infecțiilor comune și cele provocate de virusuri, precum gripa.

Consumul a cel puțin 2-3 căni de ceai fierbinte de ghimbir cu lămâie te va ajuta să te recuperezi mai repede în urma unui episod de răceală sau de gripă. Pentru a te bucura de toate proprietățile acestei rădăcini, ți-am pregătit câteva rețete de ceai de ghimbir.

Ceai de ghimbir simplu

Pentru a prepara un ceai de ghimbir simplu, ai nevoie de o bucățică de 2-3 cm de rădăcină de ghimbir și de o cană și jumătate de apă. Curăță coaja, apoi taie rădăcina în felii subțiri. Pune apa la fiert și apoi adaugă ghimbirul, pe care îl vei fierbe 10 minute. Oprește apoi focul, lasă ceaiul să se așeze 1-2 minute, după care îl poți consuma.

Ceai de ghimbir cu lămâie

Acest ceai promite să fie de ajutor în prevenirea formării cheagurilor de sânge pe artere, în cazurile în care te confrunți cu valori crescute ale colesterolului. Totodată, ceaiul de ghimbir cu lămâie este eficient în prevenirea și tratarea răcelilor, dar și în situațiile stresante, ajutând la detensionarea corpului. 

Pentru a prepara un ceai de ghimbir cu lămâie, procedezi la fel ca la ceaiul simplu de ghimbir, doar că, pe lângă rădăcina de ghimbir, pui la fiert și o jumătate de lămâie feliată sau o adaugi imediat ce ai stins focul.

Ceai de ghimbir cu turmeric

Turmericul are o mulțime de caracteristici curative, printre care și proprietăți antiinflamatoare. Ghimbirul și turmericul împreună funcționează precum un remediu extrem de puternic, având efecte benefice asupra inflamațiilor, digestiei, inimii, circulației sangvine, colesterolului și sistemului imunitar. O sumedenie de studii făcute în ultimii ani au confirmat efectele puternice ale acestor două daruri ale naturii, mai ales dacă sunt consumate împreună.

Pentru a prepara un ceai de ghimbir cu turmeric, ai nevoie de următoarele ingrediente:

• 1 linguriță de rădăcină de turmeric dată pe răzătoare (dacă ai turmeric sub formă de pulbere, 1/3 de linguriță este suficientă)
• 1 linguriță de rădăcină de ghimbir dată pe răzătoare (dacă folosești ghimbir sub formă de pulbere, 1/3 de linguriță este suficientă)
• Un sfert de linguriță de piper negru (acesta favorizează absorbția substanțelor din turmeric în organism)
• Opțional, miere naturală și o felie de lămâie, după gust

Într-un ibric, fierbe apa pentru ceai. Oprește focul după ce apa clocotește și adaugă turmericul și ghimbirul. Acoperă ibricul cu o farfurie sau cu un capac și lasă cele două ingrediente să se infuzeze. Strecoară apoi ceaiul și lasă-l să se răcească. Adaugă la final piperul și amestecă bine. Îndulcește cu miere, dacă obișnuiești să bei ceaiurile dulci și pune și puțină zeamă de lămâie. Dacă nu agreezi piperul negru, poți facilita absorbția curcuminei din turmeric și prin adăugarea unei lingurițe de ulei de cocos în ceaiul preparat. 

Când poate fi consumat ceaiul de ghimbir?

Dimineața

Ceaiul de ghimbir este recomandat în orice moment al zilei, dar cel mai bun moment pentru a savura o ceașcă este dimineața. Atunci când este administrat în primele 30 de minute după ce te-ai trezit, ceaiul de ghimbir ajută organismul să capete energie, stimulează metabolismul și contribuie la prevenirea stărilor de greață.

Deși cercetătorii nu înțeleg exact cum funcționează ghimbirul, unii au sugerat că anumiți compuși din acest rizom blochează un receptor cerebral care are un rol cheie în zona creierului conectată cu greața. Cu toate că cercetările actuale sunt limitate sau neconcludente, dovezile anecdotice arată că multe persoane reușesc să combată răul de mișcare cu ajutorul ceaiului de ghimbir băut înainte de a merge cu mașina sau cu trenul. De asemenea, gravidele pot combate grețurile de dimineață cu ajutorul ceaiului de ghimbir, dar și pacienții care fac chimioterapie pot alunga greața prin intermediul acestui ceai, precum și cei care ai trecut printr-o intervenție chirurgicală.

Seara 

Ghimbirul este un aliment natural fără cofeină, așa că nu ar trebui să îți afecteze somnul în comparație cu ceaiurile din planta Camellia sinensis, cum ar fi ceaiurile negre sau cele verzi, care conțin cofeină. Dacă ai luat din comerț un ceai cu ghimbir și constați că îți perturbă somnul dacă beai seara câte o cană, citește pe eticheta produsului, deoarece este posibil să mai conțină și alte ingrediente pe lângă ghimbir.

În timpul unei diete de slăbire

Rădăcina de ghimbir conține nutrienți cunoscuți sub numele de gingeroli și shogaoli. Proprietățile acestor substanțe ajută la stimularea activităților biologice ale organismului, la accelerarea proceselor catabolice ale metabolismului și susțin scăderea nivelului de colesterol.

Așadar, dacă ești la cura de slăbire, un ceai de ghimbir îți poate fi de folos. Rădăcina de ghimbir poate fi tăiată mărunt și pusă, de asemenea, în supe ori în tocănițe sau se poate mânca crudă, deși nu toată lumea este încântată de gustul intens.

E important de precizat că ghimbirul ajută la pierderea în greutate, dar nu face minuni de unul singur; pentru a slăbi, este nevoie de o alimentație sănătoasă, cu multe legume, fructe și proteine slabe, cu foarte puțin zahăr și grăsimi animale și cu o cantitate suficientă de exerciții fizice.

Efecte secundare ale ghimbirului

Se întâmplă foarte rar să apară efecte secundare de la ghimbir. Dacă este consumat în doze mari, ghimbirul poate provoca arsuri la stomac ușoare, diaree și iritații ale gurii. Unele dintre efectele secundare la nivelul stomacului, cum ar fi eructațiile, arsurile la stomac sau alte tulburări ar putea fi evitate dacă se iau suplimente de ghimbir în capsule sau dacă ghimbirul se consumă în timpul meselor, alături de alte alimente.

Contraindicații și precauții în utilizarea ghimbirului

Ghimbirul nu trebuie dat copiilor cu vârste sub 2 ani. Pentru copiii peste 2 ani și pentru adulți, ghimbirul este sigur dacă nu se consumă în mod exagerat. În cazul copiilor, pediatrul va stabili doza sigură de ghimbir, în timp ce în cazul adulților, e necesar să nu se consume mai mult de 4 g de ghimbir pe zi. Femeile însărcinate nu trebuie să ia mai mult de 1 gram de ghimbir pe zi, iar cele care alăptează trebuie să întrebe medicul dacă pot consuma ghimbir.

Persoanele care au calculi biliari ar trebui să discute cu medicii lor înainte de a consuma ghimbir. În plus, pacienții care se pregătesc de o intervenție chirurgicală sau de a face o anestezie nu ar trebui să mai consume ghimbir cu două săptămâni înainte.

De asemenea, e bine de știut că ghimbirul poate interacționa cu unele medicamente luate pe rețetă, dar și cu altele eliberate fără prescripție medicală. Dacă iei oricare dintre următoarele medicamente, nu trebuie să consumi ceai de ghimbir sau alte preparate cu ghimbir decât după ce primești acordul medicului:

• Medicamente pentru subțierea sângelui - ghimbirul poate crește riscul de sângerare. Cere, deci, sfatul medicului, înainte de a consuma ghimbir dacă iei diluanți ai sângelui, cum ar fi warfarina, clopidogrelul sau aspirina.
• Medicamente pentru diabet - ghimbirul poate reduce glicemia, ceea ce poate crește riscul de a dezvolta hipoglicemie (nivel prea scăzut de zahăr în sânge) în cazul diabeticilor care iau tratament medicamentos pentru a ține sub control glicemia.
• Medicamente pentru hipertensiune arterială - ghimbirul poate scădea tensiunea arterială, crescând riscul de hipotensiune sau bătăi neregulate ale inimii.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.

Bisericile sunt, SPITALE PENTRU SUFLET, dacă ne rugăm când este nevoie

 

- Părinte, câte lucruri mi-am pus în plan și nu am realizat nimic!

- Dar de ce ți-ai pus atâtea în plan?

Puneți un singur lucru și după ce îl faci pe ăla îți pui altul.

- De ce să te gândești la zece lucruri odată?

- Te stresezi și îți faci rău singură?

- Să vă dau exemplu o mașină, doar un singur om o conduce, așa este și în viața personală, nu poți să fii și director și mamă și tată și om de știință și filozof și geniu.. Nu!

- Trebuie să le iei într-o anumită ordine și să le cataloghezi și să te încadrezi acolo unde mintea ta ține și face față.

- Dacă vrem să le știm pe toate, le pierdem pe toate!

Pentru că atunci când pui o povară mai mare, nu am spus-o eu a spus-o Sfântul Antonie auto-distrugi (ascultați pilda)!

Așa gândește omul care le știe pe toate..

- "CÂND ARE MULTE SARCINI PE CARE NU LE POATE FACE ÎȘI MAI ADAUGĂ ALTELE CA SĂ NU POATĂ SĂ LE FACĂ PE NICIUNA"!

Unde îți așezi icoana acolo este ușa spre Doctorul Dumnezeu!

- Să combatem răul prin combaterea stresului!

- Stresul nu este decât o stare drăcească de agitație a minții, atunci când nu lucrează rugăciunea, făra de care omul înnebunește de stres:

- Noi ne îmbătăm cu apă rece, ne facem sisteme de gândire, ne facem iluzii false, noi ne punem targheturi mai înalte decât putem duce problemele de viață.

- Bisericile sunt, SPITALE PENTRU SUFLET, dacă ne rugăm când este nevoie.

Îmbracă-te cel mai frumos! Înzorzonează-te cel mai frumos!

 

Îmbracă-te cel mai frumos!

Înzorzonează-te cel mai frumos!

Îngrijeşte-te cel mai bine, cu cel mai bun săpun şi parfum!

Mănâncă ce vrei tu!

Plimbă-te unde vrei tu!

Adoptă ce stil îţi place, cât de elegant vrei!

Cumpără-ţi ce maşina vrei!

DAR NU UITA SĂ TE OPREŞTI LA ALTAR LA BISERICĂ, SĂ TE SPOVEDEŞTI ŞI SĂ TE ÎMPĂRTĂŞEŞTI!

Fă o zăbavă la Sfânta Liturghie!

Fă o închinăciune la patul tău!

Fă-ţi rugăciunea dimineţii şi a serii, convesaţia ta cu Dumnezeu în care trebuie să-I mulţumeşti pentru tot ce ai!

Iar apoi, liniştit, că Dumnezeul tău este încântat de al tău comportament, du-te unde ai treabă!

Să nu ajungi să te ataşezi atât de tare de lux şi de confort, încât toate acestea să te despartă de Dumnezeu!

Trupul vrea hrană şi îmbrăcăminte, lucruri materiale..

Dar sufletul vrea haină şi hrană spirituală, sfânta rugăciune şi harul lui Dumnezeu. ”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”(Matei VI, 33)

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

 

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…

Altă rugăciune a Sfântului Efrem Sirul

Doamne, fiindcă am luat cercarea îndurărilor Tale celor multe și negrăite, rog mărimea îndurărilor Tale, mântuiește-mă și împlinește cererile sufletului meu, pe care le cer din comoara milostivirii Tale, Stăpâne, ca să izvorască neîncetat darul Tău în inima și gura mea: să fie ele biserică preacurată a darului Tău, fără prihană primind pe Împăratul Ceresc, să nu fie ca o vizuină a gândurilor celor viclene și ca o peșteră de tâlhari pentru viclenele cugete, ci de-a pururea degetul harului să-mi miște limba mea ca pe o strună de alăută, spre slava Ta, Iubitorule de oameni, ca neîncetat să Te slăvesc și cu dorire bine să Te cuvântez cu inima și cu gura, în toată vremea vieții mele.

Că cel ce se lenevește a Te lăuda și a Te slăvi pe Tine, Stăpâne, străin este de viața ce va să fie.

Așa, Stăpâne, Fiule, Unule-Născut, auzi-mă și primește ca un dar cererea mea!

Păcătos sunt, în dar mântuiește-mă!

Slavă se cuvine Celui ce mântuiește pe păcătos cu îndurările Sale!

Amin.

Viața e prea scurtă ca să mă pun pe locul doi.

* Viața este prea scurtă și timpul este prea prețios pentru a mă supăra din orice fleac și a nu gusta din plin bucuriile vieții

* Viața e prea scurtă ca să bag în seamă răutățile și inepțiile.

Chiar și pe acelea care mă vizează direct.

* Viața e prea scurtă ca să alerg după bărbați, recunoaștere sau autobuz.

* Viața e prea scurtă ca să nu-mi fac timp în fiecare zi pentru mine.

* Viața e prea scurtă ca să nu mă bucur de lucrurile mărunte pe lângă care, de obicei, cu toții trecem în viteză.

* Viața e prea scurtă ca să nu-mi urmez cel mai drag vis. Și pe cel mai puțin drag, căci tot visul meu este.

* Viața e prea scurtă ca să am regrete sau frustrări.

* Viața e prea scurtă ca să nu am curajul să ies din casă nemachiată și să mă simt bine în pielea mea așa…

* Viața e prea scurtă ca să mă enervez, deși o fac des.

Dar, știi ce?, lucrez la asta!

* Viața e prea scurtă ca să nu zâmbesc dimineața.

* Viața e prea scurtă ca să nu gust din ea cu gura plină, chiar dacă mă șterg cu mâneca și cineva mă arată cu degetul, râzând cu mâna la gură, căci

* Viața e prea scurtă ca să-mi pese de ce crezi tu despre mine.

* Viața e prea scurtă ca să nu fac ce-mi place.

* Viața e prea scurtă ca să nu iubesc cu patimă și să nu plâng din tot sufletul.

* Viața e prea scurtă ca să nu pierd noaptea citind sau uitându-mă la serialul favorit.

* Viața e prea scurtă ca să nu spun cât mai des, celor dragi, cât de mult îi iubesc sau cât de mult mă calcă pe bătături, după caz.

* Viața e prea scurtă ca să fac compromisuri, iar dacă totuși le fac, prea scurtă ca să nu mă răzgândesc în privința lor!

* Viața e prea scurtă ca să nu mă contrazic, atunci când îmi dau seama că bat câmpii și ca să nu mă răzgândesc atunci când am făcut o alegere proastă.

* Viața e prea scurtă ca să suport la infinit consecințele unei greșeli.

* Viața e prea scurtă ca să nu fiu eu însămi.

* Viața e prea scurtă ca să mă pun pe locul doi.

Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice

Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice

Sfântă Cuvioasă Xenia, primind de la Hristos vindecare și întărire după cumplita întristare și deznădejde ce te-a cuprins după moartea celui care ți-a fost soț, ai hotărât să dăruiești din ceea ce nu ai, trăind pentru aproapele aflat în sărăcie, necaz și strâmtorare, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile „nebuniei” de dragul lui Hristos și astfel ai dobândit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni.

Iar tu, Sfântă Matrona, cea care din pruncie ai fost aleasă, nevederea și nemișcarea trupească făcându-ți-se prilej de vedere a lui Dumnezeu și de zbor spre înaltul cerului duhovnicesc.

După cuvântul Scripturii, „că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei”, mulțimi de bolnavi și creștini zilnic primeai în casa ta, punându-ți viața în primejdie și înfruntând autoritățile sovietice fără de Dumnezeu.

Pentru aceasta, și după plecarea ta din această lume, mormântul tău binecuvântat loc de pelerinaj a devenit, împlinindu-ți-se prorocia: „Spuneți-mi durerile ca și când aș fi în viață și pe toți vă voi asculta”.

Și tu, Sfântă Nouă Muceniță Maria din Gatcina, care sufereai de cumplita boală Parkinson și de paralizie, în vremurile bolșevicilor urâtori de Dumnezeu te-ai nevoit, credința ai mărturisit și cununa muceniciei ai dobândit.

Pe bolnavii și suferinzii care te vizitau îi îmbărbătai, spunându-le adeseori că depresia e o cruce duhovnicească îngăduită de Domnul acelora care nu știu sau nu vor să se pocăiască și se întorc mereu la vechile patimi, lipsiți fiind de spor duhovnicesc și biciuiți fiind de conștiință.

Răbdarea cu umilință a acestei cruci, le spuneai oamenilor, va topi până la urmă întristarea și Domnul va scoate astfel la iveală adevăratele roade ale pocăinței.

Pentru acestea, sfintelor femei mult-pătimitoare, Dumnezeu v-a arătat pe voi mângâietoare și grabnic ascultătoare a celor în necazuri și în tot felul de boli, suferințe, primejdii și curse.

Iată, venim înaintea voastră cu credință și evlavie, rugându-ne pentru cei care în depresie și în alte boli ale minții și ale trupului și sufletului au căzut.

Cuvioaselor Maici Xenia, Matrona și Maria Noua Muceniță, vă rugăm, cu umilință și credință, luați aminte la starea robilor lui Dumnezeu aceștia (N), care mult se chinuiesc pe ei înșiși și pe cei care îi îngrijesc pe ei din cauza bolilor psihice și a depresiei.

Ușurați-le mâhnirea sufletească, ridicați-le tristețea cea pătimașă, alungați gândurile cele nebunești și conduceți viața lor, la limanul păcii și al odihnei aducându-i pe ei.

Căci nu are cine să le ajute și în multe feluri de primejdii se pun pe ei înșiși și pe cei apropiați ai lor, și în tot felul de tulburări, sminteli și îngroziri petrec.

Ne rugăm vouă, de Dumnezeu dăruitelor, ca să le dăruiți somn acestora care suferă de insomnii, pacea minții acestora care în tulburarea gândurilor rele se amărăsc, ridicarea tristeții celei înnegurate acestora care suferă de deprimare, să le dăruiți ascultare și bunăvoință sărmanilor care întru împotrivire și îndreptățire s-au legat pe ei.

Întru mângâierea pocăinței povățuiți-i pe unii ca aceștia cu mijlocirea voastră, sfintelor cuvioase, și la limanul cugetului smerit călăuziți-i, astfel încât, din primejdia pierderii minții izbăvindu-se, să aducem slavă și mulțumire Preamilostivului Dumnezeu: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

*Rugăciune alcătuită de către PS Episcop Macarie al Europei de NordRugăciune către Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos

O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic.

Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El.

Cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile.

Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii.

Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine.

Că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune către Sfânta Maria de Gatcina

O, preacuvioasă Sfântă Muceniță Maria, lauda îngerilor și a noilor mucenici și mărturisitori slavă.

Privește-ne pe noi, păcătoșii, care te rugăm ca o caldă apărătoare și smerită rugătoare în fața lui Dumnezeu, Celui care cu rugăciune, post, credință și răbdare te-ai arătat.

Tu, având lumina credinței în Hristos, darul înainte-vederii și a facerii de minuni, roagă-L pe Domnul să primească lacrimile și căința noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefățarnică de aproapele, tărie în credință, trezvie și viață bine-plăcută lui Dumnezeu.

O, preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta și roagă-L pe Domnul ca, pentru rugăciunile tale, să ne dăruiască pace sufletească și vindecare în boli.

Roagă, preacuvioasă Sfântă Muceniță, pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutățile ce vin asupra noastră, să trăim în curăție și în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

„Părinte! Învață-mă cea mai puternica rugăciune. Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude."

 Odată, un bătrân a fost întrebat:

„Părinte! Învață-mă cea mai puternica rugăciune. Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude."

Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:
„Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri. Și s-au rugat – fiecare cât a putut mai bine. Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare. S-au rugat, și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.
Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme. Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.
Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu. Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.

Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:
<< De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu ți-a dat, dar mie nu? >>.
Celălalt a răspuns:
<< Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru: Să te ajute pe tine! >>”.

Cea mai puternică rugăciune este iubirea aproapelui!
Fii bun si vei avea pe Dumnezeu in inimă!

Sf. Ambrozie de la Optina

 „Întotdeauna ai cerut ca Dumnezeu să-ţi dăruiască smerenie. Însă nu Dumnezeu dă acest dar. Dumnezeu este gata să-l ajute pe om să dobândească smerenia şi binele în toate, însă trebuie ca şi omul să se îngrijească de acest lucru. Sfinţii Părinţi spun: Dai sânge şi primeşti duh. Aceasta înseamnă: osteneşte-te până la vărsarea sângelui – şi vei dobândi darul duhovnicesc. Tu cauţi şi ceri daruri duhovniceşti, însă îţi pare rău de vărsarea sângelui; ţie îţi place ca nimeni să nu te sâcâie sau să te neliniştească. Dar printr-o viaţă liniştită cum se poate să obţii smerenie? Smerenia constă în faptul că omul se vede pe sine cel mai rău dintre toţi – nu numai dintre oameni, ci şi dintre animalele necuvântătoare şi chiar dintre duhurile rele. Când oamenii se tulbură, iar tu vezi că nu rabzi şi te mânii pe ei, atunci să te consideri, cu siguranţă, cea mai rea. Sau, de exemplu, când îi judeci şi îi bănuieşti pe ceilalţi, din nou să te consideri, vrând-nevrând, cea mai rea.”„Făcând rugăciunea cu buzele, nimeni nu intră în necaz, dar făcând rugăciunea minţii şi a inimii fără îndrumare devine primejdios. O astfel de rugăciune are nevoie de îndrumări, de linişte, tăcere şi de încurajare smerită în fiecare întâmplare neplăcută. De aceea sunt lipsiţi de primejdie toţi cei care fac rugăciunea cu gura pentru că suntem săraci în răbdare, smerenie şi blândeţe“.

„Nu au existat exemple în rândul celor care au zis cu gura rugăciunea ca vreunul să fi căzut în cursa vrăjmaşului. Dar cei care au făcut rugăciunea minţii şi a inimii incorect au căzut destul de des în cursa vrăjmaşului.
De aceea, mai înainte de toate, trebuie să se facă cu tărie rugăciunea verbală, apoi cea mintală, cu smerenie şi pe urmă cel căruia i se cuvine şi îi dă Dumnezeu binecuvântare, poate trece la rugăciunea inimii, după sfatul Sfinţilor Părinţi şi urmărind experienţa înaintaşilor“.

Sf. Ambrozie de la Optina

Nu se ştie de ce în Rusia s-a înrădăcinat concepţia că la Taina Maslului trebuie să alergăm numai atunci când omul nu are speranţe că va mai trăi. Dimpotrivă, în Grecia şi oamenii sănătoşi primesc taina ungerii, după obiceiul de acolo, făcând aceasta deşi nu li se apropie moartea. Cuvintele apostolului zise mai sus ne arată contrariul concepţiei false înrădăcinate în Rusia, deoarece în ele se spune destul de clar: rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui (Iacov 5, 14-15). Puterea Tainei Maslului constă în faptul că prin ea se iartă în special păcatele uitate datorită neputinţelor omeneşti, iar prin iertarea păcatelor se dăruieşte sănătate trupului şi voia lui Dumnezeu va fi peste acesta. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca El să vindece mai înainte sufletele noastre şi împreună cu aceasta să ne dăruiască şi sănătatea necesară trupului, după cum va rândui voia Lui cea sfântă“.

Sf. Ambrozie de la OptinaDacă vei plânge pentru răutatea ta şi te vei mustra pentru nedreptate şi dacă te vei căi sincer înaintea lui Dumnezeu şi a părintelui duhovnicesc, atunci vei fi deja pe calea smereniei. Acum ni se pare că e rău ceea ce e dureros, tulburător şi neplăcut. Este adevărat, însă este folositor pentru suflet. Îţi spun, de asemenea, ni se pare că sunt nefolositoare pentru suflet. Dar toate acestea ţi se întâmplă pentru că nu înţelegi viaţa duhovnicească.
Totuşi Dumnezeu a numit drumul spre Împărăţia Cerească o cale îngustă. Dar dacă nu te-ar tulbura nimeni şi ai rămâne în starea de linişte, atunci cum ai putea să-ţi cunoşti răutatea? Cum ai putea să-ţi vezi lipsurile? Nu ai putea nicicum să te vezi rea, ci imediat ai începe să te consideri îndreptăţită şi s-ar putea să ajungi să-ţi pierzi minţile. Au fost multe exemple asemănătoare chiar în ochii noştri.“

Sf. Ambrozie al Optinei„Te întristezi pentru că, după cum ai observat, toţi caută să te umilească. Dacă vor cu tot dinadinsul să te înjosească înseamnă, că vor să te smerească, dar şi tu însăţi să-i ceri lui Dumnezeu smerenie. De ce să te mai superi pe oameni după aceea? Tu te plângi de nedreptatea oamenilor, care te înconjoară cu privire la atitudinea lor faţă de tine. Dacă vrei să reuşeşti să împărăteşti cu Domnul Hristos, atunci uită-te la El şi vezi cum a procedat faţă de duşmanii care L-au înconjurat: Iuda, Ana, Caiafa, cărturarii şi fariseii, toţi cei care I-au pregătit moartea. Se pare că El nu S-a plâns de nimeni, nici de faptul că vrăjmaşii s-au purtat cu nedreptate faţă de El. Însă în toate chinurile cumplite la care a fost supus de duşmanii Lui, El a văzut Voinţa Unică a Tatălui Său Ceresc pe care s-a hotărât să o îndeplinească şi a împlinit-o până la ultima Lui suflare, neţinând cont de faptul că instrumentele cu care a fost împlinită voia Tatălui Său au fost oamenii cei mai nelegiuiţi.“

Sf. Ambrozie de la Optina„Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca şi nu spune: „De ce e aşa, pentru ce e aceasta?“. Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu“. Îndepărtează-ţi fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor şi roagă-te cu sârguinţă lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul lui Dumnezeu, noi nu putem să facem nimic bun, după cum Însuşi Domnul spune: Fără Mine nu puteţi să faceţi nimic (Ioan 15, 5). Păzeşte-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmaşul aşa îi prinde pe oameni în plasa lui şi se străduieşte să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru şi ce e negru în alb, aşa cum a procedat cu protopărinţii Adam şi Eva în Rai.”

Sf. Ambrozie al OptineiCum să-L imităm pe Dumnezeu

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Efeseni, scrie: Fiţi, dar, următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi (Efeseni 5, 10).
Adevăraţii creştini pot să-L imite pe Dumnezeu prin împlinirea în special a următoarelor trei porunci evanghelice:
 Domnul vorbeşte în Evanghelie: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este (Luca 6, 36), că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Matei 5, 45).
Această poruncă, în primul rând, arată că omul trebuie să fie milos faţă de aproapele şi să facă milostenie fără să îi deosebească pe cei vrednici de cei nevrednici. În al doilea rând, trebuie ca noi să fim îngăduitori cu aproapele şi să îi iertăm toate defectele, insultele şi supărările.
 Sf. Apostol Petru scrie: Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci după Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii, că scris este: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt“ (1 Petru 1, 14–16). Această poruncă arată că omul trebuie să-şi păstreze nevinovăţia şi curăţenia trupească şi sufletească nu numai în ceea ce priveşte patima desfrâului, ci şi cu privire la alte patimi, deoarece şi invidia, şi ura, şi pomenirea răului provoacă necurăţia sufletului.
 Se spune în Evanghelia după Matei: Fiţi, dar, voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este (Matei 5, 48).
Desăvârşirea creştină, după cuvintele Sf. Isaac Sirul, constă în adâncimea smereniei: fariseul, cum a şi mărturisit singur despre el, nu era supus nici unui viciu, ca acela care, ridicându-se, se mustra şi se umilea chinuindu-se. În comparaţie cu vameşul nu numai că a pierdut totul, dar a fost şi pedepsit de Dumnezeu.
Pentru acest motiv, Domnul spune: Aşa şi voi când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem (Luca 17, 10).”

Sf. Ambrozie de la Optina

„Dacă cineva dintre creştini nu ar fi tare şi ferm în împlinirea obligaţiilor lui de creştin, această împlinire şi faptele sufleteşti, după cuvântul Sfinţilor Părinţi, se aseamănă numai cu mica cristelniţă sau cu focul cel mai mic, iar poruncile lui Dumnezeu se aseamănă cu marea cea mare, după cum spune Sf. Prooroc David: porunca Ta este fără de sfârşit (Ps. 118, 96).
Faţă de această vastitate, vrând nevrând s-au smerit şi cei mai mari sfinţi, numindu-se pământ şi cenuşă şi s-au considerat mai răi decât orice făptură. Sau, aşa cum s-a exprimat cel mai înţelept dintre apostoli, Sfântul Pavel: Uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Iisus Hristos. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim (Filip. 3, 14–15).”

Sinaxar 3 februarie

 Sinaxar 3 februarie: Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociță Ana; Sfântul Nicolae al Japoniei; Sfântul Ignatie de Mariopol (Ucraina) și Sfinții Mucenici Adrian și Evul. Despre viețile lor pe scurt, puteți citi în continuare…

În luna februarie, în ziua a treia, pomenim pe Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu

Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israil, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfîntul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul și, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicînd că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luînd cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mîna, zicînd: „Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

Deci el, crezînd cuvintele îngerești și proorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezînd lîngă biserică și rugîndu-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Sa și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că aceea este Fecioara prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzînd-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.

Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat în mîinile sale pe Domnul și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunînd că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii și a necazului, cînd va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adînci bătrîneți, pentru că se scrie despre dînsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Despre acest Sfînt Simeon, care a primit în mîinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvîntat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfîntul Atanasie cel Mare, în cartea sa „Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului”, apoi Sfîntul Chiril din Ierusalim, în „Cuvîntul de la Întîmpinarea Domnului”, și Sfîntul Epifanie, în „Învățătura despre părinții Legii Vechi și ceilalți”. Dar de vreme ce sînt unii care nu se unesc – căci nu se pomenește despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvîntul acesta.

Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Prorociță Ana

În această zi se mai face și pomenirea Sfintei Ana, proorocița, de care se pomenește în Evanghelie, și care cu Sfîntul Simeon primitorul de Dumnezeu întîmpinînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre Dînsul tuturor celor ce așteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia cel așteptat. Totdeauna se face și pomenirea Sfîntului prooroc Azaria, de care se scrie în cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfinților mucenici Adrian și Euvul, care au pătimit pentru Hristos în Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Și a Sfinților mucenici Papia, Diodor și Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos în vremea lui Deciu, împăratul, de către Paulin, boierul Pamfiliei. Cum și a Sfîntului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era păstor și fiind muncit nu s-a lepădat de Hristos, ci pe mulți i-a adus la credință, iar pe ighemon l-a omorît. Apoi, rugîndu-se lui Dumnezeu, și-a dat duhul în mîinile Lui și era văzută o porumbiță, în chipul luminii, zburînd deasupra trupului lui. Toiagul lui păstoresc, înfigîndu-l în pămînt, a odrăslit și a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidită peste moaștele lui.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Nicolae al Japoniei

Acesta s-a născut la 1 august 1836 în satul Berezovsk din eparhia Smolensk, Rusia, având tatăl diacon. Pe când avea 5 ani, mama sa plecă la cele veșnice. Tânărul Ivan, căci acesta era numele său în lume, arătă încă din fragedă pruncie multă evlavie și râvnă pentru lucrurile cele duhovnicești. Astfel, urmă Seminarul Teologic din Smolensk, iar mai apoi în anul 1857 intră la Academia Teologică din Sankt Peterersburg. La 24 iunie 1860, în biserica academiei, episcopul Nectarie îl tunse în monahism cu numele Nicolae, iar în următoarele zile îl făcu diacon, iar mai apoi preot.

Tânărul ieromonah Nicolae s-a oferit să fie preot al bisericii ambasadei ruse din orașul Hakodate, Japonia.

La început, părea cu neputință propovăduirea Evangheliei pe pământ japonez, căci după cuvintele sfântului Nicolae, „japonezii din vremea aceea priveau străinii ca pe niște fiare, iar creștinismul ca pe o sectă pentru ticăloși și vrăjitori”. Tânărul părinte vreme de 8 ani studiază țară, limba și obiceiurile poporului japonez.

În 1868, turma tânărului părinte Nicolae numără 20 de japonezi. În anul 1870, ieromonahul Nicolae a fost numit arhimandrit și pus în fruntea misiunii de propovăduire a dreptei credințe în Japonia.

În același an, sfântul Nicolae începu ridicarea unei clădiri de piatră în Tokio în care se aflau biserica și o școală pentru 50 de copii, care în anul 1878 deveni seminar.

În anul 1874, episcopul Pavel al Kamchatkai ajunse în Tokio pentru a face preoți pe mai mulți candidați japonezi recomandați de sfântul Nicolae. Pe atunci misiunea din Tokio cuprindea 4 școli: una pentru catehumeni, una pentru fete, una pentru enoriași și un seminar. La Hakodate funcționau două școli, una de băieți și una de fete.

În a doua jumătate a anului 1877, văzu lumina tiparului revista misiunii „Mesagerul Bisericii”. După numai 8 ani de activitate a misiunii, roadele erau deja bogate: 4115 japonezi creștini adunați în mai multe comunități, slujbe și lecții în limba japoneză, revistă de misiune și cărți duhovnicești. În decembrie 1878, sfântul Nicolae ceru numirea unui episcop al Japoniei.

Astfel, la 30 martie 1880, sfântul Nicolae a fost numit episcop în Biserica Sfintei Treimi a Lavrei Sfântului Alexandru Nevski. Întors în Japonia, se dărui cu mai multă râvnă lucrării sale de propovăduire a Ortodoxiei. Termină ridicarea Catedralei Învierii Domnului din Tokio, traduse cărțile de slujbe și întocmi un dicționar teologic ortodox în limba japoneză.

Multe încercări se abătură asupra sfântului episcop și a turmei sale în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905). Pentru biruirea greutăților acestor ani, fu mai apoi ridicat la rangul de arhiepiscop.

În 1911, la jumătate de veac de când ieromonahul Nicolae puse piciorul pe pământul japonez, erau 33017 creștin-ortodocși în 266 de comunități ale Bisericii Ortodoxe Japoneze al cărei cler era format dintr-un arhiepiscop, un episcop, 35 de preoți, 6 diaconi, 14 dascăli de muzică psaltică și 116 dascăli.

La 3 februarie 1912, în vârstă de 66 de ani, încărcat de anii faptelor sale bune, sfântul arhiepiscop Nicolae plecă în pace la cele veșnice, fiind trecut în rândul sfinților la 10 aprilie 1970.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ignatie de Mariopol (Ucraina)

Sfântul Ignatie de Marioupolis s-a născut la începutul secolului al 18-lea în insula Thérmi. Este vorba, probabil, despre insula Kýthnos din Ciclade, care purta și numele Thermiá (Fierbinți), pentru că pe insulă se găseau multe izvoare termale tămăduitoare. Era fiul binecunoscutei și evlavioasei familii Ghezedinoú.

A mers încă de tânăr în Sfântul Munte. La Mănăstirea Vatopedi viețuia o rudă apropiată a sa. Iubind din tot sufletul viața mănăstirească, a părăsit orice deșertăciune lumească și a fost tuns monah cu numele Ignatie. Mai târziu a fost hirotonit preot.

Pentru virtutea sa, a fost ales să păstorească o turmă aflată într-un loc îndepărtat, care se afla sub jugul tătarilor. În anul 1769 a fost hirotonit episcop de Gotféi și Kefái, în Crimeea. S-a arătat ierarh plin de bunătate și neobosit, câștigând iubirea și respectul turmei sale. Pentru slujirea sa cea bună, patriarhul ecumenic de la Constantinopol i-a conferit titlul de arhiepiscop și l-a făcut membru al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice.

Contemporanii săi îl caracterizează drept bărbat cinstit, cucernic, moral, smerit, neprihănit și neobosit în privegheri. Avea o înfățișare exterioară liniștită, purtare îngerească, fiind un bun cunoscător al chestiunilor bisericești și având aptitudini și daruri înnăscute. Cu aceste însușiri era inevitabil să devină un nou Moise al turmei pe care o păstorea. A reușit să înfăptuiască o mare și dificilă operă, aceea de a-i scoate pe grecii ortodocși din Crimeea, aflați sub jug tătărăsc și să-i strămute în pământul creștinesc al Azovului, care se afla sub chiriarhie rusească. Rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu pentru turma sa cea prigonită de-a lungul vremii, a luat hotărârea plecării. Conștientizase foarte bine pericolul imediat în care se aflau ortodocșii, acela de a fi nimiciți trupește și duhovnicește.

La data de 23 Aprilie 1778, după Sfânta Liturghie ținută în biserica Schitului Adormirea Maicii Domnului, ce era amenajată într-o peșteră, Sfântul i-a chemat pe creștini să se pregătească de ieșirea din pământul robiei și al îndelungii lor smeriri. Oameni de încredere i-au anunțat pe toți credincioșii din peninsulă despre data plecării. Autoritățile tătărăști nu au aflat nimic despre acest eveniment iminent și de aceea nu au putut împiedica mulțimile. Oamenii au fost obligați să-și lase averile, casele și pământurile, bisericile și mormintele părintești. În luna iunie a anului 1778 a început acest mare și dificil exod. Purtau icoana Maicii Domnului de la Bahtisaráï, care-i apăra. Călăuză duhovnicească le era Episcopul Ignatie. Aproximativ 50000 de greci au părăsit atunci Crimeea stăpânită de turci și tătari. Pentru curajul, îndrăzneala, bărbăția și eroismul său, împărăteasa Ecaterina a Rusiei i-a acordat viteazului și înțeleptului ierarh cea mai înaltă decorație, Engolpionul de diamant al Maicii Domnului. Cu rugăciunile bunului și credinciosului lor păstor, refugiații au depășit multele greutăți, lipsuri și boli în vremea îndelungatei lor călătorii. Fiind loviți, în timpul marșului lor, de o molimă necunoscută și înfricoșătoare, sfântul ierarh s-a rugat fierbinte Sfântului Haralambie făcătorul de minuni, care i-a apărut în vedenie, ajutând poporul”.

Pe malul rusesc al Mării Azov, unde s-au așezat cu binecuvântarea Mitropolitului Ignatie, grecii plecați din Crimeea au întemeiat marele și frumosul oraș Mariupolis, închinat Maicii Domnului, având în jurul său 23 de sate grecești. În acest oraș a fost înființată o nouă mitropolie sub conducerea duhovnicească a sfântului ierarh, supusă acum Bisericii Ortodoxe Ruse. Preocuparea de căpătâi a Mitropolitului Ignatie era continua îndrumare duhovnicească a turmei sale. Dificultățile și problemele din noua așezare, atacurile dese din partea turcilor în vederea întoarcerii populației în locurile din care plecaseră, i-au făcut să fie temători și tulburați, protestând, prin urmare, de mai multe ori înaintea ierarhului lor din pricina acestor multe încercări.

Sfântul episcop nici nu s-a înspăimântat, nici nu a cedat, ci și-a adus aminte de ieșirea evreilor din pământul robiei Egiptului, precum și de multele plângeri ale evreilor față de eliberatorul și conducătorul lor, de Dumnezeu-văzătorul Moise. Credinciosul rob al lui Dumnezeu, Ignatie, L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima, cu toată puterea și din tot cugetul, răbdându-i pe credincioșii săi și îndreptățindu-i, fiindcă trăiseră viață martirică și încă se aflau în dureri. El obișnuia să spună: „pentru Biserică și din Biserică izvorăște binecuvântarea cerească și se vădește izbânda în toate acțiunile și întreprinderile omenești”. Astfel, pe toate le întâmpina cu rugăciune, răbdare și blândețe.

Locuind într-o chilie de piatră, pe care o construise el însuși la 6,5 kilometri de Marioupolis, după două săptămâni de boală, Sfântul și-a dat sufletul cu pace Ziditorului la data de 3 februarie 1786. A fost înmormântat în cea dintâi biserică din Marioupolis, aceea a Sfântului Haralambie. Mormântul său a devenit, mai târziu, mare loc de închinare. Locuitorii cucernici îl cinsteau cu recunoștință pe sfântul lor părinte duhovnicesc, care le fusese și eliberator.

În 1936, după instalarea teribilei stăpâniri ateiste, Biserica Sfântului Haralambie a fost distrusă. Mormântul Sfântului a fost deschis, iar cinstitele sale moaște au fost găsite nestricate. Mai târziu au fost mutate altundeva, dar în timpul celui de-al doilea război mondial, orașul Marioupolis a fost ars de către germani, la fel și moaștele Sfântului. Astfel s-a împlinit profeția Sfântului care spunea că trupul său va arde împreună cu orașul. O parte din oseminte au fost salvate, păstrându-se astăzi în Biserica Sfântului Gheorghe din Marioupolis.

În anul 1977 a fost recunoscut sfânt de Biserica Ortodoxă Ucraineană, pomenirea sa făcându-se pe 3 februarie.

Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Adrian și Evul

Acești sfinți erau din cetatea Vanea; și fiindcă aveau dragoste către mărturisitorii și mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde mulți pătimeau pentru Hristos. Aflându-se acolo că erau creștini, au fost duși la ighemonul Firmilian și, mărturisind în fața tuturor pe Hristos, îndată au fost supuși la chinuri mari. Dar fiindcă stăteau tari în mărturisirea lui Hristos, ighemonul s-a mâniat foarte și i-a dat spre mâncare fiarelor. Mai întâi fericitul Adrian a fost aruncat înaintea unui leu și, luptându-se cu el și rămânând nevătămat cu harul lui Dumnezeu, i s-a tăiat capul. Apoi Sfântul Evul a fost aruncat și el înaintea aceluiași leu. Dar fiindcă a biruit pe leu și a rămas nevătămat, i s-a tăiat și lui capul. Si așa au luat amândoi cununa muceniciei cea neveștejită.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.

Acatistul Sfântului și Dreptului Simeon

Condacul 1

Ca un lăcaș minunat, sfințit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, așteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale șoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeiești și le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cerești și întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de darul dat ție de sus, cu cuviință îngerească îți aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înțelepciunii dumnezeiești;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaș al binecuvântărilor dumnezeiești;
Bucură-te, încredințare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaș al sfințeniei luminătoare;
Bucură-te, așteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfințită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereștii înțelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, așteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 2

Ca o stea prea luminoasă străluceai în mijlocul celor șaptezeci de înțelepți ai lui Israel, fiind însetat de lumina înțelepciunii Celui Ce primește, din multa Sa milostivire, din nevrednicele noastre guri lauda îngerească: Aliluia!

Icosul 2

Adâncul judecăților dumnezeiești prea înfricoșător l-ai socotit, Sfinte Simeon, și încercând să-l cuprinzi între hotarele minții omenești, ai gândit că e cu neputință ca o fecioară să ia în pântece, neștiind de bărbat; dar te-ai învrednicit mai apoi a vedea cu ochii tăi mântuirea lui Israel gătită prin Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, pentru care primește cuvinte de cinstire ca acestea:
Bucură-te, pătrunderea tainelor înalte;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, cercetare întru înțelepciune a Scripturilor;
Bucură-te, așteptarea celor nemaivăzute;
Bucură-te, împărtășire din izvorul înțelepciunii;
Bucură-te, primirea cuvântului mântuitor;
Bucură-te, oglindă a darurilor dumnezeiești;
Bucură-te, cort sfințit al Treimii;
Bucură-te, adăpare din cuvintele Scripturii;
Bucură-te, luminare cu razele prorociilor;
Bucură-te, plinitor al legii dumnezeiești;
Bucură-te, vederea rânduielii Stăpânului;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 3

Voind a cuprinde taina nașterii Fecioarei în oglinda minții omenești, te-ai grăbit a șterge tălmăcirea cuvintelor prorocului Isaia, dar, luând îndreptare prin înger, ai cântat Stăpânului: Aliluia!

Icosul 3

Îngerul Domnului a fost trimis ca să te oprească de la fapta ce voiai să o săvârșești din îndoiala inimii și ți-a vestit că vei vedea plinirea celor prorocite, de care minune veselindu-te, te învrednicești acum de cinstirea noastră:
Bucură-te, primirea făgăduinței mântuitoare;
Bucură-te, îndreptare minunată prin înger;
Bucură-te, ascultarea cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, îndulcire de purtarea de grijă a Ziditorului;
Bucură-te, tâlcuirea tainei mai presus de minte;
Bucură-te, împărtășire de lumina înțelepciunii;
Bucură-te, descoperirea adâncului judecăților dumnezeiești;
Bucură-te, ascultarea glasului îngeresc;
Bucură-te, lămurirea tainei străine înțelegerii omenești;
Bucură-te, buna mireasmă a sfințeniei;
Bucură-te, făclie nestinsă în ceata drepților;
Bucură-te, așteptarea vederii celor prorocite;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 4

Cuvintele îngerului păstrându-le în cartea inimii tale ca pe niște daruri înaintemergătoare vederii Cuvântului, ți-ai împodobit sufletul cu aripile îngerești ale rugăciunii, strigând către Dătătorul tuturor darurilor: Aliluia!

Icosul 4

Viața ta a fost ca o oglindă a viețuirii îngerești, întru toate împrejurările ferindu-te de orice răutate și curățindu-ți ochii sufletului cu roua rugăciunii; noi, minunându-ne de râvna ta de împodobire cu virtuți în așteptarea Adevărului, îți aducem stâlpările noastre de gând cinstitor de viață curată:
Bucură-te, îndemnător spre viețuire îngerească;
Bucură-te, vas purtător de daruri cerești;
Bucură-te, suflet îmbrăcat în haina curăției;
Bucură-te, mireasmă tainică a darurilor Duhului;
Bucură-te, ocrotitor tainic al pruncilor;
Bucură-te, scară a virtuților dumnezeiești;
Bucură-te, lucrător osârdnic în pământul mântuirii;
Bucură-te, curățirea minții în râurile umilinței;
Bucură-te, așteptarea Luminii neapuse;
Bucură-te, carte a cugetărilor dumnezeiești;
Bucură-te, făclie sfințită a dreptății;
Bucură-te, stâlp neclintit al virtuții;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 5

Biserică a Cuvântului te-ai făcut, mai înainte de arătarea Acestuia cu trupul pe pământ, sălășluindu-te în preajma templului și aducând rugăciuni neîncetate pentru mântuirea lumii de sub robia celui viclean, dar și laudă milostivirii Stăpânului: Aliluia!

Icosul 5

Ascultând îndemnul Duhului, te-ai grăbit să ajungi la templu, ca să îmbrățișezi pe Cel Ce toată lumea îmbrățișează cu însuși gândul Său desăvârșit de iubire; iar noi, prin îmbrățișarea rugăciunii, îți aducem șoaptele gândurilor de evlavie:
Bucură-te, plinirea nădejdii luminoase;
Bucură-te, îmbrățișarea Celui Necuprins cu mintea;
Bucură-te, primirea mângâierii Duhului;
Bucură-te, pas sfințit spre templul încăpător al Darului;
Bucură-te, răspunsul dorit la rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, îndulcire de vederea Celui Nevăzut;
Bucură-te, foc al rugăciunii la jertfelnicul inimii;
Bucură-te, primirea razelor nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, cercetare iubitoare a Duhului;
Bucură-te, îndemnător spre limanul Cuvântului ;
Bucură-te, călătorie în corabia rugăciunii;
Bucură-te, vederea celor mai presus de înțelegere;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 6

Ochii tăi însetați de vederea Izvorului vieții s-au umplut de lacrimile bucuriei, văzând ca într-o icoană, purtându-Se în brațele Fecioarei, pe Cel Ce a luat trup pentru noi, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscut-ai că Pruncul ținut în brațe de Maica Sa cu dragoste este Mesia Cel făgăduit și brațele ți-ai deschis ca să cuprinzi pe Cel Necuprins în ceruri; pentru aceasta, mărind evlavia și dragostea ta față de Cel Ce S-a îmbrăcat cu haina smeritului nostru trup, te împodobim cu laude ca acestea:
Bucură-te, vederea Mântuirii lui Israel;
Bucură-te, dragoste nestinsă pentru Adevăr;
Bucură-te, izvor de laude dumnezeiești;
Bucură-te, întâmpinarea Celui tăinuit sub haina trupului smerit;
Bucură-te, îmbrățișarea celui Ce cuprinde toată zidirea;
Bucură-te, vestirea Mângâierii lui Israel;
Bucură-te, împodobirea Pruncului cu gânduri iubitoare;
Bucură-te, îmbrățișarea Celui Ce cu mâna Sa te-a zidit;
Bucură-te, adăpare din smerenia Cuvântului;
Bucură-te, vederea Pruncului vechi de zile;
Bucură-te, întâmpinarea Celui de pe scaunul heruvimilor;
Bucură-te, odihna gândurilor dumnezeiești;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 7

Recunoscut-ai pe Fecioara Cea prorocită de Isaia ca fiind Maică a Celui mai presus de ceruri și i te-ai închinat ei, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 7

Văzut-ai pe Cea fără prihană înconjurată de cerească lumină și de dumnezeieștile raze strălucită și te-ai veselit cu duhul, mărind smerenia Celui Ce nu S-a rușinat a cerceta nevrednicia noastră, luând chip de Prunc; Acestuia închinându-ne, pe tine te cinstim cu cântări ca acestea:
Bucură-te, vederea Fecioarei născătoare de prunc;
Bucură-te, laudă adusă Treimii;
Bucură-te, minunare de înțelepciunea Ziditorului;
Bucură-te, vederea plinirii prorociei lui Isaia;
Bucură-te, mărturisirea judecăților dumnezeiești;
Bucură-te, întâmpinarea Celei pline de dar;
Bucură-te, adăpare din vasul milei dumnezeiești;
Bucură-te, vederea Celei închipuite în cuvinte de proroci;
Bucură-te, îndulcire de tainele înalte;
Bucură-te, bucurie revărsată în pământul inimii;
Bucură-te, lauda Altarului sfințeniei;
Bucură-te, stea mărturisititoare a tainelor înalte;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 8

Luând în brațe pe Ziditorul Tău, cu smerenie ți-ai plecat gândul înaintea Lui și i-ai cerut să te slobozească, pentru a-i cânta neîncetat cu îngerii: Aliluia!

Icosul 8

Văzând mai dinainte patima și răstignirea lui Hristos cu ochii prorocești ai sufletului și sabia mâhnirii ce rănea inima Fecioarei, nu i-ai tăinuit Celei Preafericte întristarea care avea s-o cuprindă la vederea Fiului Ei răstignit pe Cruce; minunându-ne de plinirea cuvintelor tale, te cinstim cu evlavie așa:
Bucură-te, împărtășire de darul prorociei;
Bucură-te, glas prin care s-a făcut vestirea Duhului;
Bucură-te, înțelegerea tainei necuprinse de minte;
Bucură-te, vederea în oglinda minții a Răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, vestitor al Patimilor Cuvântului ;
Bucură-te, mângâierea Fecioarei prin cuvânt;
Bucură-te, adăpare din durerea Celei fără prihană;
Bucură-te, văzător al celor ascunse;
Bucură-te, sălășluire în cămara prorociei;
Bucură-te, împărtășire de slava dreptății;
Bucură-te, casă luminată de Soarele dreptății;
Bucură-te, cunună a tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 9

Împreună cu prorocița Ana ai lăudat pe Cel mai presus de heruvimi, Care a binevoit să se înfățișeze înaintea ochilor omenești ca Un Prunc Smerit, aducându-i în dar ca o legănare a Duhului cântarea: Aliluia!

Icosul 9

După plinirea nădejdii celei luminate ai ajuns la apusul vieții și luând binecuvântare de la Răsăritul Cel de sus, te-ai mutat din pământul acestei lumi, așteptând revederea Soarelui dreptății întru odihna vieții veșnice; noi, cei lipsiți de înțelepciunea cea de sus, te rugăm să ne aduci la limanul Vieții, ca să te cinstim cu credință cu stâlpări de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, ajungere la apusul vieții;
Bucură-te, plinirea voinței gândului dumnezeiesc;
Bucură-te, împărtășire de binecuvântarea Cuvântului;
Bucură-te, sălaș sfințit al Înțelepciunii;
Bucură-te, comoară a tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, îngrădirea minții cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, îndemnător spre slujirea Cuvântului;
Bucură-te, sălășluire întru odihna cea neînserată;
Bucură-te, primire întru bucurie Vieții;
Bucură-te, îndulcire de privirea Soarelui veșnic;
Bucură-te, purtător al cuvintelor dumnezeiești;
Bucură-te, moștenitor al darului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 10

În corabia nădejdii ai călătorit în râul curgerii anilor vieții tale și nu te-ai înspăimântat, așteptând să ajungi la limanul vederii lui Mesia și să-I aduci cântarea de mulțumire: Aliluia!

Icosul 10

Casa sufletului ți-ai zidit cu pietrele virtuților în așteptarea Celui Ce venea să înnoiască cămările inimilor pustiite de păcate și ai adus Lui jertfa neîncetată a rugăciunii, pentru care primește de la noi raze de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, hotar al sfințeniei înalte;
Bucură-te, templu al darurilor Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea minții cu laude cerești;
Bucură-te, gătirea sufletului cu podoabele faptelor bune;
Bucură-te, împărtășire de darul vederii Celui Preaslăvit;
Bucură-te, oglindă a Luminii neapuse;
Bucură-te, grăitor al tainelor Împărăției;
Bucură-te, primirea Ziditorului a toată făptura;
Bucură-te, umplere de lumina bucuriei;
Bucură-te, întâmpinarea Celui Nevăzut;
Bucură-te, vederea Vârfului doririlor cerești;
Bucură-te, munte înalt al vestirilor Cuvântului;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 11

Pe Îngerul Cel de mare sfat văzându-L în brațele Fecioarei, ți-ai întraripat gândul luminat cu zborul laudelor dumnezeiești de: Aliluia!

Icosul 11

Binevoit-a gândul înțelepciunii Tatălui să Te arate pe tine mărturisitor al întrupării Fiului Său, și, străbătând veacurile cu nădejde și întru lumina Duhului, ai slujit tainei înfricoșătoare, făcându-te vrednic de cinstiri ca acestea:
Bucură-te, glas mărturisitor al Cuvântului;
Bucură-te, arătarea deschiderii porților mântuirii;
Bucură-te, propovăduirea lui Mesia Cel adevărat;
Bucură-te, ședere pe scaunul înțelepciunii;
Bucură-te, luminarea gândurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinarea Celui slujit de îngeri;
Bucură-te, odihnirea Cuvântului în templul inimii;
Bucură-te, alergare cu pașii Duhului;
Bucură-te, priveghere întru lumina înțelepciunii;
Bucură-te, arătarea Celui Ce stăpânește veacurile;
Bucură-te, odihnirea sufletului în mâinile Celui îmbrățișat;
Bucură-te, mărturisire neștearsă a Aducătorului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 12

Slujind tainei Celui vechi de zile Care ți S-a arătat ca un Prunc de curând născut, plin de zile te-ai mutat din această viață, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 12

Acum veselindu-te în corturile îngerești și îndulcindu-te de cântarea întreit sfântă, adu-ți aminte și de noi, cei ce cu evlavie, rostim în cămara inimii gânduri luminoase ca acestea:
Bucură-te, zbor îngeresc pe treptele laudelor;
Bucură-te, mergător pe cărările Luminii;
Bucură-te, aflarea odihnei binecuvântate;
Bucură-te, adăpare din izvoarele Vieții;
Bucură-te, sălășluire la limanurile Raiului;
Bucură-te, ajutător al celor împovărați de necazuri;
Bucură-te, vestirea mântuirii către toți;
Bucură-te, stâlp al înțelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, aprinderea făcliei evlaviei în inimile noastre;
Bucură-te, apărător al celor prigoniți de patimi;
Bucură-te, mijlocitor tainic către Hristos;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 13

O, Sfinte și dreptule Simeon, cel ce din negura vremurilor ai fost chemat în zilele cele din urmă, ca să vezi strălucind pe Soarele dreptății în brațele Cerului înțelegător, Preacurată Maica Sa, roagă-L pe Acesta, Cel pe Care L-ai întâmpinat cu bucurie, să ne întâmpine și pe noi cu față milostivă în ceasul judecății, ca să-I cântăm împreună cu îngerii: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale șoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeiești și le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cerești și întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ție de sus, cu cuviință îngerească îți aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înțelepciunii dumnezeiești;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaș al binecuvântărilor dumnezeiești;
Bucură-te, încredințare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaș al sfințeniei luminătoare;
Bucură-te, așteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfințită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereștii înțelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, așteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 1

Ca un lăcaș minunat, sfințit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, așteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Simeon

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce în Lege ai fost sfinţitor, preasfinţite, pe Cel Ce a propovăduit Legea, Prunc L-ai văzut. Şi după Legea firii, de Dumnezeu primitorule, murind, la Viaţa Cea Nemuritoare, bucurându-te, te-ai mutat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Cel Ce ţine în mâinile Sale marginile lumii, L-ai văzut purtat de mâinile Fecioarei; şi în cinstitele tale braţe primindu-L, mai cinstit decât Moise te-ai arătat, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Plin S-a deşertat, Cel mai înainte de veci S-a început, Cuvântul S-a Întrupat, Ziditorul S-a zidit, Cel Neîncăput în pântece a încăput, din tine Întrupându-Se, de Dumnezeu Dăruită.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru ca Biserica cea stearpă...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te cu sfinţite fapte, de Dumnezeu grăitorule, ca un stâlp luminos sprijinit în chip vădit de Sfântul Duh te-ai arătat. Pentru aceasta te lăudăm.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Domnul Legii, Care a deschis pântecele cel Fecioresc şi Prunc purtător de Trup S-a făcut, Dreptule Simeon, L-ai văzut; pe Cel Ce dăruieşte tuturor izbăvire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a zidit cu mâna pe om Întrupându-Se, de mâinile tale a fost ţinut, sfinţindu-te în chip vădit pe tine; şi cerându-te tu la Viaţa ce va să fie, preafericite, te-ai eliberat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cleşte Duhovnicesc, purtând Cărbunele Cel Dumnezeiesc, Care din sângele tău S-a Întrupat mai presus de minte, dacă L-a văzut Dreptul Simeon, bucurându-se, te-a fericit, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Irmosul:

Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut, iar adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti Doamne!

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învechitu-te-ai întru bătrâneţe, dar întru credinţă ai întinerit, vrând Dreptule Simeon să vezi Prunc Tânăr pe Cel Desăvârşit, Care a înnoit lumea cea învechită prin asuprirea luptătorului celui vechi.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să fericim cu un glas pe Dreptul Simeon Fericitul, ca pe cel ce s-a învrednicit a vedea pe Dumnezeu, Care S-a îmbrăcat în Trup, ca să facă fericiţi pe cei ce mai înainte erau ticăloşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dătător Legii Te cunosc pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat în afară de firea Legilor, Care în Lege Nouă, ne-ai făcut a locui; Dreptul Simeon a strigat: unule Doamne, acum mă slobozeşte la Viaţa Cea Nestricăcioasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce în mână toate le poartă, de mâinile pururea Fecioarei este purtat; pe Aceasta, ca pe Ceea ce L-a născut, mai presus decât Heruvimii şi Serafimii a făcut-o. Pe aceea să o lăudăm şi cu evlavie să o fericim.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curăţia minţii, ca un înger slujind lui Dumnezeu Atottiitorul, fericite, cu sângele jertfelor ai curăţit de demult pe poporul lui Israel, mai înainte arătând prealuminat Sângele Cel de mântuire.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine însuţi te-ai făcut, prin Dumnezeieşti fapte, Biserică Preasfântă a lui Dumnezeu, de Dumnezeu grăitorule; pentru aceasta ai văzut pe Dumnezeu cu Trup ca un Prunc, în Sfânta Biserică, mutându-te pe tine la Dumnezeieştile Locaşuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi să lăudăm cu toţii, duhovniceşte dănţuind, pe Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu şi împreună cu dânsul pe Sfânta Proorociţă Ana cea Preaînţeleaptă, ca pe cei ce au fost prooroci ai lui Dumnezeu şi L-au văzut pe Dânsul Prunc făcut pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce din fire este Neschimbat, nearzând pântecele tău, Ceea ce Singură eşti mai Sfântă decât Heruvimii, Om S-a arătat, din tine născându-Se; şi pe toţi cei lepădaţi prin stricăciune i-a mântuit, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără de prihană.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strigat-ai, Dreptule Simeon, când ai văzut pe Domnul; acum, precum ai făgăduit, slobozeşte pe robulTău, Mântuitorule, ca să vestesc tuturor celor din iad Dumnezeiasca Ta Întrupare.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţatu-te-ai şi decât Moise mai luminat te-ai făcut, în braţe primind pe Cel cu Frumuseţe Împodobit, bătrânule Simeon, Care pentru noi, precum suntem noi, Prunc S-a făcut.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicându-te plin de Ape Dumnezeieşti, ai venit la cei ascunşi în întunericul iadului şi văzându-te cei ce erau încătuşaţi acolo, Dreptule Simeon, de Dumnezeiască răcorire s-au umplut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Totdeauna caută să mă vâneze pe mine cel preaviclean; ci, mă rog ţie: din cursele lui mă smulge, Stăpână şi sub Dumnezeiescul Acoperământ al aripilor tale întreg mă păzeşte.

Irmosul:

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mântuieşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC, glasul 1.

Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege ai slujit Domnului Atotţiitorului ca un drept, cu adevărat, sub Lege fără greşeală aflându-te, fericite. Pentru aceasta ai cântat: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucuria celor necăjiţi a venit, Izbăvirea lui Israel cu adevărat s-a arătat ca un Prunc în Biserica Sa şi Simeon bucurându-se a strigat: slobozeşte-mă la Viaţa ce va să fie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru milostivirea îndurărilor tale, pe mine, robul Tău cel trudit cu Scriptura Legii şi gârbovit de bătrâneţ, slobozeşte-mă, Mântuitorule, a strigat Dreptul Simeon, că Te-am văzut pe pământ Trup purtând.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Deplin, Nedeşertând Preacuratul Sân al Tatălui Celui Ce L-a Născut, în sânurile tale, Preacurată, ca un Prunc a şezut, gătind, Preacurată, Sfinţită şedere cu adevărat, celor cu care a voit a Se asemăna.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Care a venit să împodobească lumea cea văduvită de Dumnezeiasca Slavă, ca pe o mireasă, văduva Ana cea prealăudată şi care strălucea cu harul proorociei, L-a slăvit şi Dumnezeiasca Izbăvire Ce era să fie tuturor, celor ce erau de faţă, a arătat-o.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfele de sânge ale Legii le-ai adus, vestind de departe Preasfinţitul Sânge al Mielului Cel de mântuire, Ce s-a vărsat din milostivirea cea negrăită; pe Acela Întrupat ţinându-L, Dreptule Simeon ai fost preamărit mai mult decât Moise şi decât toţi Proorocii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Văzând pe Cel Dorit, dezlegare din trup ai luat, de Dumnezeu insuflate şi ca nişte grâu copt te-ai mutat la părinţi, mărite, crescut fiind în bătrâneţi frumoase. Pentru aceasta săvârşim pomenirea prăznuirii tale cu bucurie sufletească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Crin, ca pe un Trandafir cu bun miros, ca pe o Dumnezeiască Mireasmă te-a cules pentru Sine Cuvântul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Preacurată Dumnezeiască Mireasă şi în pântecele tău S-a Sălăşluit, umplând de bună mireasmă firea noastră, ce se umpluse de întinăciunea cea din păcat, Marie, de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şt să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstite sunt mâinile tale cu adevărat, de Dumnezeu primitorule, cele ce s-au atins de Dumnezeieştile mădulare ale Celui Ce Se atinge de munţi şi fumegă, precum cântă David; cu adevărat fericit ai fost tu. Pentru aceasta după vrednicie te lăudăm.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Racla ta izvoreşte credincioşilor tămăduiri şi fericită este pomenirea ta, strălucind mai mult decât soarele şi sufletele tuturor luminând, întunericul duhovnicesc risipind, slujitorule al Tainelor, preasfinţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminează cu strălucire duhovnicească, întocmai ca soarele şi luna, partea cea de sub soare, Înţeleapta Ana Proorociţa şi Bătrânul Simeon Măritul. Pentru care izbăveşte-ne pe noi, Iubitorule de oameni Doamne, de întunericul păcatelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dacă te-a văzut venind pe tine, Maica lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, bătrânul a zis ca un prooroc: iată Fiul tău spre ridicarea şi căderea multora este pus, Stăpână şi spre semn cu anevoie de tâlcuit.

Irmosul:

Eva cu adevărat prin boala neascultării a primit blestemul în partea cea mai dinăuntru; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pântecelui tău, Binecuvântare lumii ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se Te-a primit în braţe Sfinţitul Simeon, strigând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Şi Sfânta Ana cea fără de prihană, proorociţa şi mărita, mărturisire şi laudă Ţi-a adus Ţie. Iar noi, Dătătorule de viaţă, strigăm către Tine: Slavă Ţie, Celui Ce ai binevoit aşa!

Rugăciunea Dreptului Simeon

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel.