Știai că de multe ori FRICA este o mască pentru ÎNDOIALĂ? Adică nu trăim atât de mult frică pe cât e îndoiala?

 Știai că de multe ori FRICA este o mască pentru ÎNDOIALĂ? Adică nu trăim atât de mult frică pe cât e îndoiala?

Am experimentat de foarte multe ori o stare de teamă și nu a fost cauzată de un eveniment amenințător, ci mai degrabă de anumite planuri pe care le aveam și la care atunci când mă gândeam simțeam o stare de frică.

Atunci când am trecut dincolo de ce se vedea la suprafață (frica) am descoperit un mic monstruleț: îndoiala. Această stare era de fapt cea care se masca în frică.

De ce mă îndoiam? De mine. Nu neapărat de abilitățile mele, cât de mine ca întreg. Și atunci era mai logic să cred că îmi e frică, decât să accept că mă îndoiesc.

Diferența este foarte mare între cele două: frica te paralizează și activează un răspuns de tipul luptă-fugi-îngheață-leșină, pe când îndoiala este ca stresul...își face ușor prezența în corpul tău și e atât de subtilă, încât până ajungi să îți dai seama cu ce te confrunți, ea deja a pus stăpânire pe tine și pe toate resursele tale.

Așadar, dacă îți este frică de un nou început, de un proiect, de o schimbare majoră în viața ta, ai stat măcar o clipă să te întrebi: „oare ce este în spatele acestei frici?” Poate în spatele ei și în cazul tău, ca în al meu, e vorba despre îndoială.

Citisem un lucru foarte interesant la un moment dat: în viață ai dreptul să te îndoiești de orice, însă niciodată nu te îndoi de tine însuți. De când am descoperit că în spatele fricii se poate ascunde îndoiala, am început să fiu mult mai atent la mine și să-mi spun mereu și mereu că mă pot îndoi de oricine și de orice, însă nu de mine.

În fiecare clipă eu fac tot ce pot. Modul cum este primit de ceilalți acest „tot” nu e problema mea, ci exclusiv a lor. Dacă „totul” meu nu e egal cu așteptarea lor, din nou, nu e problema mea. Eu știu că ofer tot ce pot.

Când am început să accept că ofer tot ce pot și modul cum primesc ceilalți asta e treaba lor, am pornit o călătorie în a mă elibera de așteptări. Nici nu îți poți da seama în ce contexe te poți trezi că ești plin de așteptări. Și e de lucru cu aceste așteptări.

Cum te eliberezi de frică? Privind îndoiala în fața, mulțumindu-i că există și spunând asta: NU MĂ ÎNDOIESC DE MINE ÎNSUMI. Pot să nu știu tot ce e necesar să știu despre un anumit subiect.

Deci mă îndoiesc de calitățile mele informaționale, însă acest lucru se poate remedia foarte simplu – particip la un curs, citesc o carte etc. O școală, o carte, un curs pentru MINE ÎNSUMI nu există. Așadar, orice ar fi, DE MINE ÎNSUMI NU MĂ MAI ÎNDOIESC.

Valoarea mea ca întreg, ca OM este dată de DUMNEZEU și doar de DUMNEZEU. Nimic din ce fac, din ce reușesc sau nu, din ce știu sau simt nu îmi schimbă VALOAREA pe care o am de la EL.

Dacă îmi e frică și în spate e îndoiala de mine însumi, îmi reamintesc cine sunt: UN COPIL DE DUMNEZEU. Iar atunci îndoiala se evaporă și frica la fel. Dacă am îndoieli de natură lumească, atunci caut să mă perfecționez. Și, din nou, frica dispare.

Poate acesta este primul pas spre ieșirea din frică. Despre alții, la timpul potrivit.

Să vă fie bine!