Se spune că mergând un creștin spre biserica Sfântului Mina spre a se închina, a fost găzduit într-o casă oarecare. Din păcate, în timpul nopții, stăpânul acelei case l-a ucis pe creștin, pentru a îi lua banii. Tăindu-l în bucăți, l-a ascuns într-un cufăr. A doua zi, pe când se gândea ce să facă cu acel cufăr, Sfântul Mina, călare pe un cal, i-a apărut acelui om, în chip de ostaș, cercetând ce s-a întâmplat cu cel ce se cazase acolo, cu o noapte înainte. Prefăcându-se că nu știe nimic, criminalul a căzut la picioare sfântului, atunci când acesta s-a dus la locul în care creștinul era ascuns și l-a înviat. Atunci, Sf. Mina i-a înapoiat acestuia banii, pe gazdă a pedepsit-o, a iertat-o, a înălțat rugăciune pentru ea și a dispărut.
Plecând de la această istorioară, oamenii îl cunosc pe Sfântul Mina ca pe un ocrotitor și recuperator al celor păgubiți.
A trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian, fiind de loc din Egipt şi, după cum ne spune Sinaxarul, “oştindu-se în cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc în Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte şi s-a curăţit pe sine cu postiri şi cu rugăciuni. Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.