Asta înseamnă să sorcovești pe cineva: să-i dorești să fie viu și puternic, nu colorat și artificial.

 Cea mai mare păcăleală de azi e că Sorcova trebuie să fie din plastic sau hârtie colorată. De fapt, Sorcova originală era 100% naturală și vie.

Sorcova adevărată, cea a bunicilor noștri, era biologie pură, nu bricolaj. Și nu se făcea de pe o zi pe alta, ci cerea răbdare. Bătrânii știau o treabă: ca să ai noroc în noul an, trebuie să aduci viață în casă, nu plastic. Așa că procesul începea fix acum o lună, de Sfântul Andrei (30 noiembrie). În ziua aia, gospodarul se ducea în livadă și tăia câteva crenguțe de măr, de păr, de vișin, de prun sau chiar de trandafir. Bețe goale, aparent moarte, înghețate de frigul toamnei. Le aducea în casă și le punea într-o oală cu apă curată, la lumină, lângă sobă sau pe pervazul ferestrei. Ce se întâmpla în următoarea lună era o mică minune a naturii. La căldura din casă, mugurii „adormiți” se trezeau. Credeau că a venit primăvara. Încet-încet, începeau să se umfle, apoi să crape și să scoată capul. Gospodina schimba apa regulat, având grijă de ele ca de ochii din cap. Până în dimineața de Sfântul Vasile (1 ianuarie), când copiii plecau la urat, crengile acelea uscate erau pline de flori. Flori albe, rozalii, delicate, vii! Imaginați-vă cum arăta asta acum 100 de ani: afară era zăpadă cât gardul, ger de crăpau pietrele, totul era alb-negru, iar în mâna copilului era o creangă de măr înflorită, care mirosea a primăvară. Asta era toată șmecheria. Sorcova era dovada vie că, dacă ai grijă și răbdare, poți să faci să înflorească viața și în mijlocul iernii. Azi? Ne-am lenevit. Cine mai are timp să păzească o lună niște bețe în apă? Așa am ajuns la hârtia creponată. Am înlocuit viața cu un fals, pentru că e mai comod. Iar versurile acelea pe care le știm toți – „Tare ca piatra / Iute ca săgeata / Tare ca fierul / Iute ca oțelul” – nu sunt vrăjitorii sau metafore complicate. Sunt o urare țărănească simplă și dură: „Să fii, bă, rezistent! Să nu te rupi și să nu te îndoi la greutăți, să fii sănătos tun, exact cum a avut puterea lemnul ăsta să înflorească împotriva gerului.” Asta înseamnă să sorcovești pe cineva: să-i dorești să fie viu și puternic, nu colorat și artificial.