Drept urmare, in anul 1938, regele Carol al II-lea a dat un nou decret-lege pentru autorizarea construirii Palatului Ministerului de Interne. In acelasi an, arhitectul-sef al Serviciului de Arhitectura din Ministerul de Interne, Paul Smarandescu, a fost desemnat pentru intocmirea planurilor si conducerea lucrarilor constructiei.
Lucrarile au fost incheiate in anul 1950, fiind intrerupte in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ministerul de Interne si-a folosit sediul doar pana in anul 1958, cladirea urmand sa adaposteasca Comitetul Central al Partidului Comunist Roman pana in anul 1989. Dupa inlocuirea regimului comunist, cladirea a devenit sediul Senatului Romaniei, iar din anul 2006, Ministerul de Interne s-a reintors in palatul care ii fusese destinat.
Constructia are o deosebita insemnatate. De la cunoscutul balcon, de deasupra intrarii, si-a tinut Ceausescu ultimul discurs, in 21 decembrie 1989, cand incerca sa aplaneze zvonul revoltei de la Timisoara si sa potoleasca populatia. Cei trecuti de 40 de ani ne aducem aminte imaginile din decembrie 1989, cand de pe cladirea palatului au fugit cu elicopterul sotii Ceausescu. Este istoria noastra, a romanilor, este de datoria noastra sa o cunoastem! Si, inainte de a atribui constructiei un stigmat comunist, este bine de stiut despre cladirea Palatului Ministerului de Interne ca a fost preluata de oranduirea comunista, nu gandita de ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.