Atât de des îmi spuneai:
„Fiule, acestea trei mereu să le conştientizezi:
– ţinta unde trebuie să ajungi,
– starea de fapt în care eşti,
– calea de urmat de a ajunge de la ce eşti la ce ar trebui să fii, la ce Treimea din veci şi-a dorit pentru tine să fii”.
Mi-ai dat reperele, m-ai îndreptat pe cale zicându-mi: „una e să ştii calea, alta e să mergi pe ea şi alta e să o fi şi parcurs până-n finalul ei, în veşnicie”.
Răspunsul meu de fiu spre tine, Moş Avva, e tocmai să nu trădez calea ce mi-ai deschis-o, să n-o reneg şi-ncrâncenat chiar de „rănit” să mă menţin pe drum. Cândva-mi spuneai că e un fel de legământ, un jurământ al practicii, o asumare conştientă definitivă a căii de urmat, cum şi Părintele Sofronie zicea: „Să 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.