Un călugăr a decis să mediteze singur, departe de mănăstirea sa.
Și-a scos barca în mijlocul lacului, a legat-o acolo, a închis ochii și a început să mediteze. După câteva ore de tăcere neîntreruptă, a simțit brusc bufnitul unei alte bărci prăbușindu-se în a lui.
Cu ochii încă închiși, și-a simțit furia ridicându-se, iar până să deschidă ochii, era gata să strige la barcagiul care îi tulburase atât de nepăsător meditația. Dar când a deschis ochii, a fost surprins să constate că era o barcă goală care s-a prăbușit în propria sa. Probabil s-a dezlănțuit și a plutit spre mijlocul lacului.
Atunci, călugărul avea o mare înțelegere. A înțeles că furia era în el; avea nevoie doar de lovitura unui obiect extern pentru a o provoca. Din acel moment, ori de câte ori întâlnea pe cineva care îl irita sau îi provoca furie, își reamintea că cealaltă persoană era pur și simplu un vas gol, mânia era în el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.