SUFLETUL MEU ESTE GRĂBIT.
Mi-am numărat anii și am descoperit că am mai puțin timp de trăit de aici înainte decât am trăit până acum.
Nu mai am timp de ședințe interminabile în care se discută statut, reguli, proceduri și regulamente interne, știind că nu se va realiza nimic.
Nu mai am timp să suport oameni absurzi care, în ciuda vârstei cronologice, nu au crescut.
Timpul meu este greu să discut despre titluri. Vreau esența, sufletul meu se grăbește.. Nu sunt multe dulciuri în pachet...
Vreau sa traiesc langa oameni umani . Să știi să râzi de greșelile tale. Nu te ofili, cu triumfurile tale. Nu fi considerat ales înainte de vreme. Nu fugi de responsabilitățile tale. Lasă-l să apere demnitatea umană. Și că îți dorești doar să mergi de partea adevărului și a onestității.
Lucrările esențiale sunt cele care fac viața să merite.
Vreau sa ma inconjor de oameni, care stiu sa atinga inimile oamenilor.. Oameni pe care viața grea îi lovește, învățați să crească cu atingeri blânde în suflet.
Da... Da... , mă grăbesc... , mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care doar maturitatea o poate da.
Mă prefac că nu irosesc nicio bomboană care mi-a mai rămas... Sunt sigur că vor fi mai rafinate decât cele pe care le-am mâncat până acum.
Scopul meu este sa ajung la final satisfăcut și împăcat cu cei dragi și conștiința mea.
Avem două vieți și a doua începe când realizezi că ai doar una
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.