Oamenii nu doar că nu mai suferă să fie certați, sau să primească vreo observație, ci însăși ideea de certare le aprinde mînia, chiar și atunci cînd nu îi privește pe ei înșiși. Toți vor să fie lăudați și iubiți și stau cu gurile căscate cînd aud pe cîte cineva care le zice cît sînt de speciali.

Însă toată această inflație de laude și dulcegării, care, mai nou, se oferă și pe bani în cabinete special amenajate, este spre pierderea lucidității și a bunei așezări sufletești.

Biblia ne spune că a fi sensibil la laude este cea mai păguboasă cale, căci lingușirea nu se face niciodată fără vreun interes: "Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui" (Pilde 29, 5). Între cel care ne lingușește și cel care ne ceartă, este de preferat al doilea: "Cel care ceartă (povățuiește) pe un om va avea mai multă mulţumire decît cel care-l linguşeşte" (Pilde 28, 23).

Reacția agresivă pe care au ajuns să o aibă oamenii la cea mai mică observație ce li se face este numită nebunie de înțeleptul Solomon, pusă în opoziție cu iubirea de povățuire a celor înțelepți: "Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte povățuirea, iar cel ce urăşte certarea este nebun" (Pilde 12, 1). Certarea, în sensul biblic, nu înseamnă sfadă, ci povățuire.

"Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi" (Pilde 9, 7-8).

Să judece fiecare în ce stare se află după felul în care primește observațiile, sfaturile și chiar ocara ce se abate asupra sa, pe drept sau pe nedrept.