Pentru un pahar cu apă

 

Un tânăr de 20 de ani stătea într-o zi pe gânduri ... ce să fac, se gândi el, să mă însor sau să mă călugăresc?

Cred că orice aş alege nu va fi tocmai uşor. Dar dacă mă călugăresc, când voi îmbătrâni poate voi fi atât de singur şi bolnav încât nimeni nu o să îmi fie alături ca să îmi poată da măcar un pahar cu apă ... Aşa gândind tânărul, îşi făcuse plan că mai bine se va căsători. A venit timpul şi s-a căsătorit cu o tânără tare cuminte. Au avut 5 copii împreună pe care i-au crescut tare greu ... el fiind un om sărac dar gospodar ... a muncii mult pentru ei ... A rămas şi văduv de tânăr. A ajuns om bătrân cu nepoți şi strănepoți şi se bucura de dragostea lor.

Avea deja 90 de ani şi era bolnav la pat. Copiii lui, nepoții şi strănepoții erau în jurul patului de suferință şi fiecare se îngrijea ca bătrânului să nu-i lipsească nimic.

- Dragii mei, le spuse el, acum că mă pregătesc de trecerea din această viață vreau să vă povestesc toată viața mea ... şi le-a povestit bătrânul din ce îşi mai aducea aminte ... La un moment dat le-a spus şi de perioada aceea a tinereții în care era în cumpănă, când nu ştia ce să facă, să se călugărească sau să se căsătorească. Şi la sfârşit le-a spus următoarele:

- Dragii mei, nu îmi pare rău că m-am căsătorit, că voi sunteți odraslele mele cu care m-a binecuvântat DUMNEZEU, dar ştiți ce e cel mai ciudat lucru acum?! că iată îmi făceam griji pentru un pahar de apă la tinerețe că poate nu îl voi avea la bătrânețe ... şi acum am ajuns bătrân, bolnav şi pe patul morții ... ŞI NU ÎMI ESTE ABSOLUT DELOC SETE ...

Cu toții au izbucnit în râs. Şi bătrânul de asemenea. :

Morala:

Nu- ți fă prea mari griji şi multe socoteli în viață, că oricum nu se vor întâmpla aşa cum le gândeşti tu, decât numai aşa cum v-a vrea BUNUL DUMNEZEU să le rânduiască.