Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului!
Condacul 1
Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în Biserica Domnului şi se aşază în Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Icosul 1
Îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţa, iar credincioşii o fericesc pururea şi cu bucurie cântă laudele acestea:
Bucură-te, Sfântă Pruncă, ce astăzi eşti adusă în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi astăzi împlinesc făgăduinţa;
Bucură-te, că ai fost binecuvântată de marele arhiereu Zaharia;
Bucură-te, că el te-a aşezat în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfântul Zaharia, apărând cinstea ta, de evrei a fost omorât;
Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor se pregăteşte azi sălăşluirea ta;
Bucură-te, că tu începi mântuirea noastră;
Bucură-te, că de fecioare de vârsta ta ai fost petrecută;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 2-lea
Veniţi, cetele creştineşti, să ne adunăm la Sfânta Pruncă, cea care lăsând toate bucuriile din lume, se duce ca o jertfă în Biserica Domnului de către Sfinţii săi Părinţi, pentru mântuirea noastră, şi ca o mulţumire să o cinstim cu cântări prăznuind duhovniceşte, iar lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
În vârstă de trei ani fiind Sfântă Pruncă, iar mai târziu Născătoare de Dumnezeu, I s-a adus Domnului, împlinind făgăduinţa Părinţilor săi, şi marele arhiereu Zaharia o primeşte şi o aşază în Sfânta Sfintelor, pentru a noastră mântuire; pentru aceasta să-i cântăm:
Bucură-te, că de fecioare cu făclii ai fost adusă;
Bucură-te, vasul cel sfinţit;
Bucură-te, biserica Împăratului tuturor;
Bucură-te, fecioară de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, că David mai înainte a proorocit despre intrarea ta în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, pâine cuvântătoare;
Bucură-te, cămara Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost hrănită de îngeri;
Bucură-te, că ai fost aleasă de Dumnezeu pentru a fi Maică a Sa;
Bucură-te, cortul lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 3-lea
David Proorocul te-a lăudat de demult, Fiică a lui Dumnezeu numindu-te; iar tu născând Prunc pe Hristos Domnul nostru, L-ai hrănit cu lapte, ca o Maică Sfântă a Lui. Pentru această mare taină eşti adusă în Biserica Domnului şi aşezată în Sfânta Sfintelor, unde neîncetat ai cântat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ana cea neprihănită s-a bucurat că împlinind făgăduinţa sa, aduce pe ceea ce s-a născut din făgăduinţa lui Dumnezeu, ca dar de mare preţ, şi Ioachim prăznuieşte luminat, iar noi te fericim, Sfântă Pruncă, cu această jertfă de cântare:
Bucură-te, singura binecuvântată între femei;
Bucură-te, propovăduirea proorocilor;
Bucură-te, slava Apostolilor;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, înnoirea lumii;
Bucură-te, împăcarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, scaunul Stăpânului;
Bucură-te, sălăşluirea luminată a Mântuitorului;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 4-lea
Împodobită de nuntă se arată astăzi Biserica, frumoasă cămară, primind pe cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, pe cea curată şi fără de prihană şi mai luminată decât toată făptura, petrecând copilăria sa în Sfânta Sfintelor, şi cu îngerii împreună cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Saltă astăzi toate oştirile îngereşti şi mulţimea creştinilor înaintea feţei tale, Preacurată Pruncă, purtătorii de făclii aleargă împreună cântând şi grăind acestea:
Bucură-te, uşă dinspre răsărituri;
Bucură-te, Sfântă Pruncă, primită în Biserică cu mare cinste;
Bucură-te, uşa Domnului;
Bucură-te, vistierie preacurată a înţelepciunii;
Bucură-te, izvorul darului;
Bucură-te, mieluşea curată;
Bucură-te, porumbiţă neîntinată;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 5-lea
Mieluşeaua lui Dumnezeu, curată, porumbiţă neîntinată, cortul lui Dumnezeu cel neîncăpător, sfinţenia slavei, prăznuind petrecerea ta, Sfântă Pruncă, întru cele ce nimenea nu intră, astăzi ne veselim cu fecioarele, care cu făclii aprinse te-au petrecut în Sfânta Sfintelor unde cu bucurie cântai: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Pe cea de trei ani cu trupul şi de mulţi ani proorocită, pe cea mai desfătată decât cerurile şi mai înaltă decât puterile cele de sus, cu cântări să o lăudăm pe Dumnezeiasca Pruncă:
Bucură-te, solitoarea mântuirii noastre;
Bucură-te, cea înconjurată de îngeri;
Bucură-te, cea cinstită de oamenii credincioşi;
Bucură-te, liman cu bună linişte;
Bucură-te, zid nesurpat;
Bucură-te, Maica luminii;
Bucură-te, mai înainte rânduită a fi Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Pruncă cu trupul;
Bucură-te, desăvârşită cu sufletul;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 6-lea
Pe tine te-au propovăduit proorocii mai înainte, numindu-te sicriu sfinţit, cădelniţă de aur, sfeşnic, masă, scară şi turn, mieluşea curată, cămară neîntinată; iar noi, ca pe un cort de Dumnezeu încăpător, care ne-a mântuit pe noi, cântând strigăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Pe uşa cea neumblată, casă lui Dumnezeu primind-o, astăzi a încetat umbra legii, căci s-a arătat darul şi adevărul, muntele cel umbrit pe care mai înainte l-a văzut Avacum şi a vestit pe cea care a intrat înăuntrul celor neumblate ale Bisericii, pentru care îi cântăm:
Bucură-te, cea plină de lumină;
Bucură-te, mângâierea noastră în necaz;
Bucură-te, doctorul tuturor bolilor;
Bucură-te, sfărâmarea morţii;
Bucură-te, râu de viaţă nedeşertat;
Bucură-te, carte pecetluită cu Duhul;
Bucură-te, cămara cea însufleţită a lui Hristos Domnul;
Bucură-te, locul bucuriei;
Bucură-te, că ai stricat blestemul Evei;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 7-lea
Tot pământul vede astăzi lucruri străine şi preamărite, cum Pruncă fiind, aşezată în Sfânta Sfintelor, primeşte hrană de la îngeri, purtând chipul rânduielii, împreună cântă totdeauna: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Preaslăvită sfinţenie, sfinţită dăruire, astăzi Preasfânta Pruncă, punându-se în Biserica lui Hristos, Împăratul a toate, se păzeşte a fi lăcaş luminat Celui ce a ales-o, pentru frumuseţea sufletului ei curat; iar noi cântăm acestea:
Bucură-te, mântuirea noastră;
Bucură-te, bucuria robilor tăi;
Bucură-te, chemarea noastră;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Împăratul tuturor;
Bucură-te, cămara curăţiei;
Bucură-te, crin cu dulce miros;
Bucură-te, mirul cel de mult preţ;
Bucură-te, tămâie cu bună mireasmă;
Bucură-te, că întorci întristările noastre în bucurie;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 8-lea
Astăzi ai strălucit în casa Domnului ca un sfeşnic luminos, Sfântă Pruncă, şi ne luminezi cu cinstitele tale daruri ale milelor şi minunilor tale, că ele sunt mai presus de minte, străină este naşterea ta, străin este chipul naşterii tale, străine şi preaslăvite sunt toate ale tale, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cel ce poartă toate cu cuvântul a auzit rugăciunea drepţilor şi stârpiciunea a dezlegat-o, ca un îndurat, şi le-a dăruit pricina bucuriei locuinţa harului, întru care sunt puse vistieriile tainelor, pentru care şi noi cu mulţumire îi cântăm:
Bucură-te, holdă nearată;
Bucură-te, spic dumnezeiesc;
Bucură-te, izvor nedeşertat al apei celei vii;
Bucură-te, mieluşeaua care ai născut pe Mieluşelul lui Dumnezeu;
Bucură-te, curăţitoarea cea caldă;
Bucură-te, luceafărul dimineţii;
Bucură-te, că ai purtat pe Soarele Hristos;
Bucură-te, lăcaşul luminii;
Bucură-te, că ai stricat întunericul;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 9-lea
Pe tine, steaua cea împărătească, primindu-te Biserica lui Dumnezeu, unde te-ai împărtăşit dulceţei celei nesfârşite şi la cele mai bune ai trecut, văzând în Fiul împlinirea celor mai înainte zise; pentru acesta noi, cântând acest mare praznic, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Astăzi ne-a strălucit primăvara veselă, luminând sufletele noastre, gândul şi mintea, cu darul prăznuirii Intrării în Biserică a Sfintei Prunce, pentru un trai sfânt, pregătindu-se a fi sălaş Împăratului Celui Ceresc, pentru aceasta primeşte de la noi aceste laude:
Bucură-te, uşă prin care a trecut Cuvântul;
Bucură-te, că ai sfărâmat uşile iadului;
Bucură-te, că ai alungat pe diavolii cei întunecaţi;
Bucură-te, cea cu totul lăudată;
Bucură-te, curăţirea lumii;
Bucură-te, scară care înalţi pe cei de pe pământ la cer;
Bucură-te, pod care treci de la moarte la viaţă;
Bucură-te, că fără de osteneală ai purtat în pântecele tău pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, că ai născut pe Dătătorul legii;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 10-lea
Daruri aduc azi cerul şi pământul Preasfintei Prunce, cetele îngereşti, mulţimea creştinilor şi toată suflarea, căci legea a trecut ca umbra şi razele darului au strălucit, intrând în Biserică Sfânta Pruncă, pentru a slăvi pe Dumnezeu cu viaţă sfântă şi cu cântare îngerească: Aliluia!
Icosul al 10-lea
În Biserică aducând Ana pe ceea ce avea să fie casa Domnului, strigând, grăia: „Prunca cea dată mie de la Dumnezeu o aduc în Biserica Ziditorului, primeşte-o, Sfinte Zaharia, şi o aşază unde o va primi Dumnezeu şi să fie spre sălăşluirea Mântuitorului”. Iar noi minunându-ne de acestea cântăm aşa:
Bucură-te, păzitoarea robilor tăi;
Bucură-te, sfinţita scăpare a păcătoşilor;
Bucură-te, minunarea oamenilor;
Bucură-te, bucuria îngerilor;
Bucură-te, grabnic ajutătoare a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, adâncul cel nemăsurat;
Bucură-te, chemarea proorocilor;
Bucură-te, podoaba Apostolilor;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 11-lea
„Roaba Domnului am fost eu”, a spus Sfânta Ana Sfântului Zaharia, „chemându-L pe Dumnezeu cu credinţă în post şi în rugăciune, ca să iau rodul durerii mele şi după naştere să-l aduc Celui ce mi l-a dat. Pentru aceasta mă veselesc astăzi, împlinind făgăduinţa mea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!”.
Icosul al 11-lea
Veseliţi-vă astăzi luminat, Sfinţilor Părinţi ai Preacuratei Prunce, pe care o aduceţi jertfă sfântă, căci a fost dată vouă din făgăduinţă, pentru curăţia vieţii voastre pe pământ, cea plină de fapte bune, din care S-a născut Mântuitorul nostru, care şi-a ales-o cort însufleţit, căruia îi cântăm:
Bucură-te, întărirea mucenicilor;
Bucură-te, scăpare şi liniştea robilor tăi;
Bucură-te, că prin tine moştenim viaţa cea veşnică;
Bucură-te, că ne îmbraci cu haina nestricăciunii;
Bucură-te, că prin tine am văzut lumina;
Bucură-te, că ne ridici de la întuneric la lumină;
Bucură-te, că ne ajuţi a nu iubi desfătările pământeşti;
Bucură-te, cea pururea binecuvântată de robii tăi;
Bucură-te, stea neapusă;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 12-lea
Prin harul dat ţie de la Dumnezeu, Sfântă Pruncă, te-ai făcut uşă de mântuire, munte înţelegător, scară însufleţită, pe care proorocii te-au vestit de demult. Apostolii te-au propovăduit, mucenicii te-au mărturisit, cuvioşii te-au slăvit, îngerii şi pământenii slavoslovesc înaintea lui Dumnezeu pentru tine, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
În Biserică te-au adus pe tine, dumnezeiască Fiică, bătrânii tăi părinţi, cei ce te-au născut, ca pe o jertfă curată şi străin lucru, te sălăşluieşti întru cele neumblate, ca mai înainte să găteşti lăcaş lui Dumnezeu-Cuvântul, Căruia închinându-ne, strigăm ţie:
Bucură-te, că ai născut pe Cel Milostiv;
Bucură-te, că ne-ai adus pe Soarele cel Mare;
Bucură-te, că ai deschis raiul cel închis;
Bucură-te, lauda cuvioşilor;
Bucură-te, cununa mucenicilor;
Bucură-te, podoaba drepţilor;
Bucură-te, mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, vasul mirului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, folositoarea lumii;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul al 13-lea
O, cea mai cinstită şi mai sfântă decât toţi sfinţii, dumnezeiască Pruncă, Fecioară şi Maica Dumnezeului celui de sus, în ziua Intrării tale în Sfânta Sfintelor, pe care o prăznuim astăzi cinstindu-te, primeşte acest dar al nostru şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile, necazurile şi primejdiile şi ne învredniceşte Împărăţiei celei cereşti, ca întotdeauna cu mulţumire să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii lui Dumnezeu..., Condacul 1: Pe cea mai aleasă...,
Icosul 1
Îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţa, iar credincioşii o fericesc pururea şi cu bucurie cântă laudele acestea:
Bucură-te, Sfântă Pruncă, ce astăzi eşti adusă în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi astăzi împlinesc făgăduinţa;
Bucură-te, că ai fost binecuvântată de marele arhiereu Zaharia;
Bucură-te, că el te-a aşezat în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfântul Zaharia, apărând cinstea ta, de evrei a fost omorât;
Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor se pregăteşte azi sălăşluirea ta;
Bucură-te, că tu începi mântuirea noastră;
Bucură-te, că de fecioare de vârsta ta ai fost petrecută;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Condacul 1
Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în Biserica Domnului şi se aşază în Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
Cuvânt de invãţãturã la Intrarea in Bisericã a Maicii Domnului
Dragii nostri,Sfanta Maria Fecioara, Maica a Domnului se bucura in cadrul bisericii Ortodoxe de inalta cinstire. Si cum sa nu i se acorde aceasta prea cinstire de vreme ce Iisus Hristos, Mantuitorul lumii a sfintit-o prin nasterea Sa?
Cum sa n-o prea slavim mai mult decat pe Heruvimii si Serafimii, cand cunoastem din Sfanta Scriptura ca Sfantul Duh s-a pogorat peste Dansa (Luca 1, 35), pentru ca s-o faca locas curat si sfant pentru a se salaslui Fiul lui Dumnezeu. Cum sa nu ne inchinam ei careia i s-a inchinat Arhanghelul Gavriil?
Pentru aceia Biserica a randuit in cinstea Sfintei Fecioare mai multe sarbatori, in timpul anului, cand se aniverseaza momente mai deosebite din viata Ei.
Sarbatoarea de azi, numita: "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", ne aduce aminte de un astfel de eveniment din copilaria Fecioarei .
Iubitii nostri frati si surori,stim ca viata Maicii Domnului este impodobita cu multe minuni. Chiar nasterea ei din parintii Ioachim si Ana, la vremea cand ei erau inaintati in varsta, este o minune, care face dovada ca Dumnezeu a ascultat si a implinit rugaciunile lor din anii tineretii, cand ei se rugau neincetat ca sa nu ramana sterpi. In dragostea si in nadejdea lor de a avea urmasi, Ioachim si Ana au promis in fata lui Dumnezeu, ca sa incredinteze pe primul copil in slujba bisericii, in eventualitatea ca Dumnezeu in mila Sa ii va ajuta. Rugaciunile lor fierbinti au fost rasplatite cu mari bucurii cand ei se asteptau mai putin si li s-a nascut fetita careia iau pus numele Maria.
Credinciosi fagaduintei lor, Ioachim si Ana au adus la templul din Ierusalim, asa cum se numea la evrei biserica din vremea aceea, pe fiica lor, cand aceasta a implinit 3 ani. Acolo au incredintat-o mai marelui Templului, arhiereul Zaharia, ca el sa supravegheze si sa se preocupe de educatia sa in legea Domnului. In templu ea trebuia sa deprinda rugaciuni si inaintand in varsta sa se indeletniceasca cu postul si alte practici legate de Templu. Trebuia sa cunoasca invataturile cartilor sfinte si potrivit lor, sa se invete a trai in evlavie: sa dobandeasca chipul blandetii, sa aiba o frumusete sufleteasca, sa fie aprinsa de generozitate ca sa constituie un stralucit exemplu pentru semenii sai.
Ziua aceasta de Intrare in Biserica a Maicii lui Dumnezeu a ramas in amintirea crestinilor o sarbatoare care jaloneaza inceputul pregatirii ei pentru sublima si unica misiune a ei in lume, aceea de a se supune randuielii lui Dumnezeu si a primi pe Sfantul Duh, cu raspunsul merit la Buna Vestire: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38).
Sarbatorirea aceasta a Intrarii in Biserica are si semnificatia de intarire a importantei rolului Bisericii in purtarea de grija a lui Dumnezeu de a mantui pe om din robia pacatului. Si totodata acest praznic marturiseste ca tineretea Sfintei Fecioare Maria s-a desfasurat si dezvoltat in sfintenia bisericii. Cu toate ca templul din Ierusalim era numai o prevestire, o prefigurare a Bisericii lui Hristos, totusi aceasta institutie avea, in vremea aceea, un rol hotarator in pastrarea credintei intr-un singur Dumnezeu si in indrumarea credinciosilor spre primirea mantuirii, la vreme potrivita.
Aceasta sarbatoare mai are si un alt inteles de o valoare si actualitate permanenta. Intrata de mica in randuiala Bisericii, Sfanta Fecioara a nascut apoi, in anii tineretii prin lucrarea Sfantului Duh pe Mantuitorul Iisus Hristos, care prin jertfa Sa pe Cruce, a intemeiat Biserica crestina, una sfanta. In felul acesta Sfanta Fecioara face legatura intre Legea Veche, data de Dumnezeu prin Moise, si Legea cea Noua, desavarsita si implinita de Iisus Hristos. Datorita acestei situatii, Sfanta Fecioara este si va ramane pururea rugatoare pentru credinciosii Fiului Sau.
Lucrul acesta este firesc sa fie asa, pentru ca Maica Domnului nu poate fi indiferenta fata de cei pentru care s-a jertfit Fiul sau. Intrarea in Biserica a Maicii Domnului este o icoana vie a iubirii sale fata de Biserica si totodata un exemplu de urmat pentru oricare familie crestina. Daca voia lui Dumnezeu a fost ca Sfanta Fecioara sa fie adusa in locasul sfant, atunci este nevoie cu atat mai mult ca dupa exemplul acesta, sa fie adusi in biserica lui Hristos si toti copiii lumii crestine. Aici acestia primesc "nasterea cea din apa si din Duh" (Ioan 3, 5), adica Sfantul Botez, prin care devin membrii ai Bisericii.
In afara de aceasta, ei se sfintesc prin impartasirea sfintelor taine si slujbe bisericesti. Tot aici au prilejul sa invete rugaciuni, cantari si invataturi, care le vor fi de folos in viata si care-i vor pazi de caderi, de alunecari in ispite si imoralitati, in mrejele pacatelor, care constituie nu numai vietii sufletesti pericol, ci si vietii sociale. Prin rugaciunile Maicii Domnului, Biserica ii ocroteste, ii face sa pastreze cu sfintenie dreapta credinta si sa nu se lase ademeniti de cei care incearca dezbinarea unitatii sufletesti si sa-i atraga pe cei mai slabi in diferite secte.
Fratii nostri Crestini, cu cata duiosie si emotie, cu cata caldura sufleteasca ne ducem inapoi la copilaria noastra in Biserica unde am auzit si am invatat colinde despre Maica Domnului si micul Iisus, cantarile de la Boboteaza, cantarea Prohodului si imnul de biruinta al Invierii, al Praznicului Pastilor "Hristos a inviat"! Odata cu acestea am invatat si deprins dragostea si respectul fata de aproapele nostru, omenia, buna cuviinta, ferirea de rele. Sarbatoarea de astazi este un prilej ca sa sporim in prea slavirea Maicii Domnului, pe care dupa Sfanta Scriptura o vor fericii toate neamurile.
Prin rugaciunile noastre catre Maica lui Dumnezeu, preamarim pe insusi Fiul Sau Domnul nostru Iisus Hristos, de care ea nu se departeaza niciodata si care-i da ascultare ca unei mame deosebit de iubitoare.
Sa ne rugam Maicii noastre sa ocroteasca viata tuturor crestinilor, sa ne apere rugand pe Domnul nostru Iisus Hristos sa ne daruiasca puterea ca sa ne desavarsim in viata aceasta. Pentru ca ea va ramane de-a pururi nadejdea bunatatilor celor vesnice. Amin!
Dragii nostri,Sfanta Maria Fecioara, Maica a Domnului se bucura in cadrul bisericii Ortodoxe de inalta cinstire. Si cum sa nu i se acorde aceasta prea cinstire de vreme ce Iisus Hristos, Mantuitorul lumii a sfintit-o prin nasterea Sa?
Cum sa n-o prea slavim mai mult decat pe Heruvimii si Serafimii, cand cunoastem din Sfanta Scriptura ca Sfantul Duh s-a pogorat peste Dansa (Luca 1, 35), pentru ca s-o faca locas curat si sfant pentru a se salaslui Fiul lui Dumnezeu. Cum sa nu ne inchinam ei careia i s-a inchinat Arhanghelul Gavriil?
Pentru aceia Biserica a randuit in cinstea Sfintei Fecioare mai multe sarbatori, in timpul anului, cand se aniverseaza momente mai deosebite din viata Ei.
Sarbatoarea de azi, numita: "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", ne aduce aminte de un astfel de eveniment din copilaria Fecioarei .
Iubitii nostri frati si surori,stim ca viata Maicii Domnului este impodobita cu multe minuni. Chiar nasterea ei din parintii Ioachim si Ana, la vremea cand ei erau inaintati in varsta, este o minune, care face dovada ca Dumnezeu a ascultat si a implinit rugaciunile lor din anii tineretii, cand ei se rugau neincetat ca sa nu ramana sterpi. In dragostea si in nadejdea lor de a avea urmasi, Ioachim si Ana au promis in fata lui Dumnezeu, ca sa incredinteze pe primul copil in slujba bisericii, in eventualitatea ca Dumnezeu in mila Sa ii va ajuta. Rugaciunile lor fierbinti au fost rasplatite cu mari bucurii cand ei se asteptau mai putin si li s-a nascut fetita careia iau pus numele Maria.
Credinciosi fagaduintei lor, Ioachim si Ana au adus la templul din Ierusalim, asa cum se numea la evrei biserica din vremea aceea, pe fiica lor, cand aceasta a implinit 3 ani. Acolo au incredintat-o mai marelui Templului, arhiereul Zaharia, ca el sa supravegheze si sa se preocupe de educatia sa in legea Domnului. In templu ea trebuia sa deprinda rugaciuni si inaintand in varsta sa se indeletniceasca cu postul si alte practici legate de Templu. Trebuia sa cunoasca invataturile cartilor sfinte si potrivit lor, sa se invete a trai in evlavie: sa dobandeasca chipul blandetii, sa aiba o frumusete sufleteasca, sa fie aprinsa de generozitate ca sa constituie un stralucit exemplu pentru semenii sai.
Ziua aceasta de Intrare in Biserica a Maicii lui Dumnezeu a ramas in amintirea crestinilor o sarbatoare care jaloneaza inceputul pregatirii ei pentru sublima si unica misiune a ei in lume, aceea de a se supune randuielii lui Dumnezeu si a primi pe Sfantul Duh, cu raspunsul merit la Buna Vestire: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38).
Sarbatorirea aceasta a Intrarii in Biserica are si semnificatia de intarire a importantei rolului Bisericii in purtarea de grija a lui Dumnezeu de a mantui pe om din robia pacatului. Si totodata acest praznic marturiseste ca tineretea Sfintei Fecioare Maria s-a desfasurat si dezvoltat in sfintenia bisericii. Cu toate ca templul din Ierusalim era numai o prevestire, o prefigurare a Bisericii lui Hristos, totusi aceasta institutie avea, in vremea aceea, un rol hotarator in pastrarea credintei intr-un singur Dumnezeu si in indrumarea credinciosilor spre primirea mantuirii, la vreme potrivita.
Aceasta sarbatoare mai are si un alt inteles de o valoare si actualitate permanenta. Intrata de mica in randuiala Bisericii, Sfanta Fecioara a nascut apoi, in anii tineretii prin lucrarea Sfantului Duh pe Mantuitorul Iisus Hristos, care prin jertfa Sa pe Cruce, a intemeiat Biserica crestina, una sfanta. In felul acesta Sfanta Fecioara face legatura intre Legea Veche, data de Dumnezeu prin Moise, si Legea cea Noua, desavarsita si implinita de Iisus Hristos. Datorita acestei situatii, Sfanta Fecioara este si va ramane pururea rugatoare pentru credinciosii Fiului Sau.
Lucrul acesta este firesc sa fie asa, pentru ca Maica Domnului nu poate fi indiferenta fata de cei pentru care s-a jertfit Fiul sau. Intrarea in Biserica a Maicii Domnului este o icoana vie a iubirii sale fata de Biserica si totodata un exemplu de urmat pentru oricare familie crestina. Daca voia lui Dumnezeu a fost ca Sfanta Fecioara sa fie adusa in locasul sfant, atunci este nevoie cu atat mai mult ca dupa exemplul acesta, sa fie adusi in biserica lui Hristos si toti copiii lumii crestine. Aici acestia primesc "nasterea cea din apa si din Duh" (Ioan 3, 5), adica Sfantul Botez, prin care devin membrii ai Bisericii.
In afara de aceasta, ei se sfintesc prin impartasirea sfintelor taine si slujbe bisericesti. Tot aici au prilejul sa invete rugaciuni, cantari si invataturi, care le vor fi de folos in viata si care-i vor pazi de caderi, de alunecari in ispite si imoralitati, in mrejele pacatelor, care constituie nu numai vietii sufletesti pericol, ci si vietii sociale. Prin rugaciunile Maicii Domnului, Biserica ii ocroteste, ii face sa pastreze cu sfintenie dreapta credinta si sa nu se lase ademeniti de cei care incearca dezbinarea unitatii sufletesti si sa-i atraga pe cei mai slabi in diferite secte.
Fratii nostri Crestini, cu cata duiosie si emotie, cu cata caldura sufleteasca ne ducem inapoi la copilaria noastra in Biserica unde am auzit si am invatat colinde despre Maica Domnului si micul Iisus, cantarile de la Boboteaza, cantarea Prohodului si imnul de biruinta al Invierii, al Praznicului Pastilor "Hristos a inviat"! Odata cu acestea am invatat si deprins dragostea si respectul fata de aproapele nostru, omenia, buna cuviinta, ferirea de rele. Sarbatoarea de astazi este un prilej ca sa sporim in prea slavirea Maicii Domnului, pe care dupa Sfanta Scriptura o vor fericii toate neamurile.
Prin rugaciunile noastre catre Maica lui Dumnezeu, preamarim pe insusi Fiul Sau Domnul nostru Iisus Hristos, de care ea nu se departeaza niciodata si care-i da ascultare ca unei mame deosebit de iubitoare.
Sa ne rugam Maicii noastre sa ocroteasca viata tuturor crestinilor, sa ne apere rugand pe Domnul nostru Iisus Hristos sa ne daruiasca puterea ca sa ne desavarsim in viata aceasta. Pentru ca ea va ramane de-a pururi nadejdea bunatatilor celor vesnice. Amin!
✤...UNDE ESTE PREASFÂNTA FECIOARÃ...? ✤
Ea este aici, în mijlocul marilor suferinte.Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire.
În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.
Sfânta Biserică o numeşte astfel pe Maica lui Dumnezeu, pentru a ne arăta întreaga măreţie a slavei Ei cereşti, exprimată prin îndrăzneala Sa plină de Har, cu care Dumnezeu a dăruit-o într-o măsură mult mai mare decât a făcut-o cu toţi îngerii şi sfinţii.
Pentru a avea o imagine despre acest mare Har al Maicii Domnului, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna cuvintele pe care le-a rostit părintele Ioan din Kronstadt despre Ea. În una din predicile sale, el spunea că, dacă s-ar uni îndrăzneala în rugăciunile înălţate de toţi îngerii şi sfinţii pentru noi păcătoşii, spre tronul dumnezeiesc, luate împreună, n-ar întrece îndrăzneala pe care o are Una Singură, Preacurata Născătoare de Dumnezeu.
Îngerii şi sfinţii sunt o reflectare a slavei dumnezeieşti pe care aceştia o manifestă într-o măsură sau alta şi numai Maicii Domnului Singure îi este caracteristică toată slava dumnezeiască.
Nu degeaba Sfânta Biserică o numeşte pe Ea împărăteasa Cerului. Ea salvează de la pieire oameni care au pierdut orice speranţă de îndreptare, orice nădejde de mântuire. Iată de ce Ea este denumită de Biserică Nădejdea celor fără de nădejde. Ea îi face curaţi şi sfinţi pe cei desfrânaţi, cuprinşi cu totul de patimile trupeşti, căzuţi în întregime sub puterea diavolului.
Ea poate salva chiar şi pe cei care s-au lepădat de credinţa în Hristos, care au lăsat pe Dumnezeu, Biserica Lui cea Sfântă, toate Tainele acesteia şi se află cu totul cuprinşi în braţele diavoleşti.
Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă, nu doar în cutezanţa fără asemănare a rugăciunilor Ei, dar şi în revărsarea necontenită şi nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărţită de această cutezanţă.
Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparaţie: îndurările care izvorăsc de la sfinţi, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările şi oceanele.
Şi care dintre noi nu a simţit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către Ea? Această apărare este cunoscută de credincioşi din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă.
Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului această minunată acoperire maternă, va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârşitul veacului, legământ lăsat de Ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.
De unde izvorăsc înalta cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului şi înaltele Ei milostiviri pentru noi? Se înţelege – din dragostea Ei de mamă pentru noi. Din viaţa Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre.
Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.
Se pune întrebarea: ce concluzie mântuitoare trebuie să tragem din toate aceasta? Dacă această cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului este neegalată în ceea ce priveşte puterea ei; dacă atât de bogat este izvorul milostivirii Ei pentru noi; dacă atât de necuprinsă este iubirea Ei de mamă pentru noi, păcătoşii suferinzii şi necăjiţii, atunci să alergăm întotdeauna la Ea, prin rugăciunile noastre.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că asupra noastră mereu se oştesc şi ne atacă neîntrerupt legiuni întregi de diavoli, având ca scop să ne piardă. Ei realizează acest scop insuflându-ne gânduri pătimaşe, stârnind în noi porniri rele şi înclinând voinţa noastră spre tot răul, spre fapte imorale, păgubitoare atât pentru noi, cât şi pentru cei apropiaţi nouă.
Dar diavolii, vinovaţi pentru toate necazurile noastre, de nimeni nu se tem atât de mult ca de Preacurata Fecioara Maria, pricinuitoarea întrupării Mântuitorului, Adevăratului Dumnezeu. Chiar şi pronunţarea numelui Ei este ucigătoare pentru demoni şi îi sileşte să fugă de la noi.
Este clar ce trebuie să facem în scopul mântuirii noastre. Trebuie să alergăm întotdeauna la Ea, în rugăciunile noastre, la Atotputernica noastră Apărătoare. Fie ca numele Ei să rămână mereu pe buzele noastre, cel puţin în această scurtă rugăciune:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.
Să îndrăgim şi acele rugăciuni cu care Sfânta Biserică se adresează zilnic Maicii Domnului:
„Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe Tine, Preacurată Fecioară;
Tu ne ajută nouă, că spre Tine nădăjduim şi cu Tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii Tăi. Nici odinioară nu vom tăcea, noi nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut Tu să Te rogi pentru noi, cine ne-arfi izbăvit dintru atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la Tine, Stăpână, că Tu miluieştipe robii tăi de toate nevoile. Amin”.
Sf.Serafim Sobolev
Ea este aici, în mijlocul marilor suferinte.Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire.
În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.
Sfânta Biserică o numeşte astfel pe Maica lui Dumnezeu, pentru a ne arăta întreaga măreţie a slavei Ei cereşti, exprimată prin îndrăzneala Sa plină de Har, cu care Dumnezeu a dăruit-o într-o măsură mult mai mare decât a făcut-o cu toţi îngerii şi sfinţii.
Pentru a avea o imagine despre acest mare Har al Maicii Domnului, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna cuvintele pe care le-a rostit părintele Ioan din Kronstadt despre Ea. În una din predicile sale, el spunea că, dacă s-ar uni îndrăzneala în rugăciunile înălţate de toţi îngerii şi sfinţii pentru noi păcătoşii, spre tronul dumnezeiesc, luate împreună, n-ar întrece îndrăzneala pe care o are Una Singură, Preacurata Născătoare de Dumnezeu.
Îngerii şi sfinţii sunt o reflectare a slavei dumnezeieşti pe care aceştia o manifestă într-o măsură sau alta şi numai Maicii Domnului Singure îi este caracteristică toată slava dumnezeiască.
Nu degeaba Sfânta Biserică o numeşte pe Ea împărăteasa Cerului. Ea salvează de la pieire oameni care au pierdut orice speranţă de îndreptare, orice nădejde de mântuire. Iată de ce Ea este denumită de Biserică Nădejdea celor fără de nădejde. Ea îi face curaţi şi sfinţi pe cei desfrânaţi, cuprinşi cu totul de patimile trupeşti, căzuţi în întregime sub puterea diavolului.
Ea poate salva chiar şi pe cei care s-au lepădat de credinţa în Hristos, care au lăsat pe Dumnezeu, Biserica Lui cea Sfântă, toate Tainele acesteia şi se află cu totul cuprinşi în braţele diavoleşti.
Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă, nu doar în cutezanţa fără asemănare a rugăciunilor Ei, dar şi în revărsarea necontenită şi nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărţită de această cutezanţă.
Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparaţie: îndurările care izvorăsc de la sfinţi, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările şi oceanele.
Şi care dintre noi nu a simţit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către Ea? Această apărare este cunoscută de credincioşi din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă.
Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului această minunată acoperire maternă, va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârşitul veacului, legământ lăsat de Ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.
De unde izvorăsc înalta cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului şi înaltele Ei milostiviri pentru noi? Se înţelege – din dragostea Ei de mamă pentru noi. Din viaţa Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre.
Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.
Se pune întrebarea: ce concluzie mântuitoare trebuie să tragem din toate aceasta? Dacă această cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului este neegalată în ceea ce priveşte puterea ei; dacă atât de bogat este izvorul milostivirii Ei pentru noi; dacă atât de necuprinsă este iubirea Ei de mamă pentru noi, păcătoşii suferinzii şi necăjiţii, atunci să alergăm întotdeauna la Ea, prin rugăciunile noastre.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că asupra noastră mereu se oştesc şi ne atacă neîntrerupt legiuni întregi de diavoli, având ca scop să ne piardă. Ei realizează acest scop insuflându-ne gânduri pătimaşe, stârnind în noi porniri rele şi înclinând voinţa noastră spre tot răul, spre fapte imorale, păgubitoare atât pentru noi, cât şi pentru cei apropiaţi nouă.
Dar diavolii, vinovaţi pentru toate necazurile noastre, de nimeni nu se tem atât de mult ca de Preacurata Fecioara Maria, pricinuitoarea întrupării Mântuitorului, Adevăratului Dumnezeu. Chiar şi pronunţarea numelui Ei este ucigătoare pentru demoni şi îi sileşte să fugă de la noi.
Este clar ce trebuie să facem în scopul mântuirii noastre. Trebuie să alergăm întotdeauna la Ea, în rugăciunile noastre, la Atotputernica noastră Apărătoare. Fie ca numele Ei să rămână mereu pe buzele noastre, cel puţin în această scurtă rugăciune:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.
Să îndrăgim şi acele rugăciuni cu care Sfânta Biserică se adresează zilnic Maicii Domnului:
„Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe Tine, Preacurată Fecioară;
Tu ne ajută nouă, că spre Tine nădăjduim şi cu Tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii Tăi. Nici odinioară nu vom tăcea, noi nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut Tu să Te rogi pentru noi, cine ne-arfi izbăvit dintru atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la Tine, Stăpână, că Tu miluieştipe robii tăi de toate nevoile. Amin”.
Sf.Serafim Sobolev
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.