Cu toate acestea, omul cel nebun uită

 Binecuvântat este omul care cu nădejde în Dumnezeu îndură toată suferinţa din viaţa aceasta Sfântul Nicolae Velimirovici
                                                                                                                                                Binecuvântat este omul care, cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu, îndură toată suferinţa din viaţa aceasta. Fiecare zi a lui prețuiește în ceruri cât o lună și cât un an al unui necredincios, care se veseleşte fără să aibă suferinţă, ori suferă fără să aibă răbdare şi nădejde în Dumnezeu.
Binecuvântat este omul care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează pricinile suferinţei cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu. Unde va găsi pricinile suferinţei sale cel care se află în suferinţă? Le va găsi în sine, sau în părinţi sau în cei din preajma lui – aici va afla pricinile suferinţei cel care este în suferinţă.
Împăratul David a suferit pentru păcatele sale; Ieroboam a suferit pentru păcatele tatălui său, împăratul Solomon; proorocii au suferit pentru păcatele celor din preajma lor. Dacă cel ce se află în suferinţă ar căuta mai departe şi mai adânc pricinile suferinţei sale, unde le-ar găsi? El le va găsi în necredinţa cea dintâi a omului faţă de Dumnezeu sau în duhul răului celui întunecat şi rău, într-un întuneric otrăvit, fără zi, sau în iubirea lui Dumnezeu şi rânduiala lui Dumnezeu, cea tămăduitoare – aici va găsi pricinile suferinţei sale cel care se află în suferinţă.
Adam şi Eva au suferit pentru lipsa lor de credinţă faţă de Dumnezeu; dreptul Iov a suferit din pricina duhului celui rău întunecat şi pizmaş; şi bărbatul născut orb, ai cărui ochi au fost deschişi de Domnul Cel milostiv, a suferit spre slava lui Dumnezeu şi răsplata sa veşnică. Pentru omul cu dreaptă judecată, este întotdeauna firesc să caute pricinile suferinţei sale mai întâi în sine, iar pentru cel nebun să osândească mereu pe alţii.
Omul cu dreaptă judecată îşi aminteşte toate păcatele sale din copilărie până în prezent; el şi le aminteşte cu frică de Dumnezeu şi se aşteaptă să sufere pentru păcatele sale; şi astfel, când cade asupra lui suferinţa, care vine fie prin prietenii sau prin duşmanii săi, de la oameni sau de la duhurile rele, fie mai curând fie mai târziu, el cunoaşte de îndată pricinile suferinţei sale, fiindcă el îşi cunoaşte şi îşi aminteşte păcatele pe care le-a făcut.
Cu toate acestea, omul cel nebun uită, şi îşi uită toate nedreptăţile sale; aşadar, atunci când cade asupra lui suferinţa, el se zvărcoleşte în chinuire mare şi se întreabă cu uimire de ce îl doare capul, de ce trebuie să-şi piardă toţi banii sau de ce trebuie să-i moară copiii. Şi, în nebunia şi mânia sa, el va arăta cu degetul spre fiecare fiinţă de pe pământ şi din cer, ca fiind responsabilă pentru suferinţa sa, înainte de a arăta cu degetul spre sine – singurul responsabil pentru suferinţa sa în chip adevărat.
                                                                                                                                              Sfântul Nicolae Velimirovici, „Predici”, Ed. Ileana, București, 2006, pag. 248.

 Multe duhuri sunt mai puternice decât noi. Dar dacă suntem cu Hristos vom ajunge să le biruim Sfântul Cuvios Sofronie Saharov de la Essex
                                                                                                                                                                                                                        Cum să facem ca firea noastră să se cureţe de tot ce este urmă a păcatului strămoşesc? Iată sensul vieţii nevoinţei noastre. În afara ei nu este mântuire.
Multe duhuri sunt mai puternice decât noi. Dar dacă suntem cu Hristos vom ajunge să le biruim.
Manifestările exterioare ale nevoinţei, precum ţinerea posturilor, nu sunt de ajuns. Trebuie să renaştem din chiar străfundurile noastre.
Cei ce au binecuvântarea unei sănătăţi bune şi care se pot înfrâna de la mâncare câteva săptămâni de-a rândul ajung într’o stare de fericire. Patimile sunt alinate. Un simţământ viu de pace şi prezenţa lui Dumnezeu însoţeşte rugăciunea. Este o mare nefericire că astăzi suntem adesea lipsiţi de o astfel de tărie.
Astăzi este cu neputinţă a impune deplin rânduielile Bisericii. Fiind foarte diferiţi unul de altul, hotărâţi-vă fiecare măsura postului.
Neajunsul rânduielilor bine definite este faptul că ele liniştesc conştiinţa celor ce le pot păzi, dându-le simţământul că sunt mântuiţi. Este o înţelegere copilăroasă. Fariseii, nevoitorii şi cărturarii Vechiului Legământ se înfrânau şi ei, dar nu era destul. Hristos a zis: «De nu veţi depăşi virtuţile fariseilor, nu vă veţi putea mântui».
Sfântul Pavel, marele geniu dat nouă de pronia lui Dumnezeu, spune că nici o lege nu a dus vreodată pe cineva la desăvârşire. Cu toate acestea rânduielile Bisericii pot fi un ajutor la început. Desigur, dacă de la început am fi lăsaţi în voia noastră, pradă propriei libertăţi, ne-am putea simţi oarecum pierduţi.
Omul ce a ajuns a se ridica mai presus de toată legea a atins starea de îndumnezeire, adică mântuirea. Este mai de însemnătate a fi conştient şi răspunzător pentru fiecare mişcare a inimii şi a minţii, decât a avea o pravilă.
Este mai greu a ajunge la o anume stare de dreaptă-osebire, decât a-ţi rândui nişte pravile.
                                                                                                                                      Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 34Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu
 
 
Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu deveniţi mici la suflet şi să nu vă tulburaţi! Cel Care cercetează cutele cele mai adânci ale sufletelor omeneşti cunoaşte şi poftele voastre şi are puterea să vă scape de ele, aşa cum doar El o ştie. Voi să cereţi de la Dumnezeu şi să nu vă pierdeţi curajul vostru! Să nu credeţi că, de vreme ce dorul vostru este sfânt, aveţi dreptul să vă răzvrătiţi, să nu bănuiţi că rugăciunile voastre nu sunt auzite. Dumnezeu împlineşte dorinţele voastre în modul în care voi nu ştiţi. Deci, liniştiţi-vă şi chemaţi-L pe Dumnezeu.
 
Rugăciunile şi implorările voastre nu vă duc la desăvârşire ele însele. La desăvârşire conduce Domnul, Care vine şi Se sălăşluieşte înlăuntrul nostru, când împlinim poruncile Lui. Şi una dintre primele porunci este să se plinească în viaţa noastră nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu. Şi să se facă tocmai aşa cum se împlineşte în Cer de către îngeri. Astfel, vom putea şi noi să spunem: „Doamne, nu aşa cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta, precum în Cer şi pe pământ”. Deci, fără Hristos înlăuntrul nostru, rugăciunile şi cererile ne duc la înşelăciune.
 
Sfântul Nectarie al Pentapolei
 
Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, p. 281

"Părintele Tavrion spunea că unul dintre primele lucruri pe care supușii lui Antihrist îl vor aplica lumii va fi acela de a crește foarte mult prețurile și costurile de zi cu zi, ca astfel să determine oamenii să recunoască stăpânirea…

Vor crește foarte mult prețurile la alimente, la serviciile sociale și la multe altele, iar apoi vor scoate banii cash din circulație și îi vor face electronici. Se pregătește lagărul digital perfect pe care și-l doresc liderii lumii.

Enoriași îl întrebau pe părinte cum adică electronici? Era greu de înțeles la acea vreme pentru oameni ceea ce le explica părintele. Astăzi se pare că toate acestea sunt ușor de observat și de înțeles.

În anul 1978, părintele ne spunea că va fi un fel de card care va fi introdus undeva. Banii care vor circula vor ajunge la bancă și nu vor mai ieși de acolo. Și așa vor face până când tot numerarul (toți banii cash) vor fi luați de la oameni, după care imediat va începe o mare foamete.

Și din cauza foametei oamenii se vor alătura la toate nelegiuirile, pentru că foametea este cel mai îngrozitor lucru. Dar el spunea să nu ne fie frică și să avem curaj, pentru că Domnul nu ne va da niciodată mai mult decât putem noi să ducem.

O să pună pe oameni poveri grele și numere și niciunuia dintre cei care nu vor avea un document nou, un pașaport (portofelul digital) nu li se va permite să meargă sau să lucreze nicăieri să își cumpere hrană. Toate acestea vor lua amploare până la instaurarea Antihristului!

Cei care vor fi lași și vor primi acele pașapoarte (portofele digitale), vor avea parte de toate bucuriile, toate reușitele. Și foarte mulți vor cădea în această ispită! Dar această bucurie va ține puțin timp, doar până la instaurarea Antihristului care va activa un computer universal extrem de performant.

Și atunci cei care au primit pecetea, va fi vai și amar de ei! Iar cei care n-au primit vor fi prigoniți, dar vor fi cu Domnul Dumnezeu și se vor descurca.

Vor încerca să vă amăgească pe la televizor și prin tot felul de programare. O să vi se spună că este doar un simbol legal de identificare al cetățeanului, nimic mai mult, și să nu vă faceți griji. Voi însă să nu îi credeți, căci este o mare amăgire!

Rezistați până la capăt și nu fiți lași! La tot ce este îngăduit de Dumnezeu, omul trebuie să reziste. Nu poate exista nimic fără acte de curaj și fără credință.

Oricine va lua numărul acesta (ID digital), cine o să ia acest document (biometric), va intra deja pe
drumul lepădării de Hristos, un drum din care nu va mai putea ieși mai târziu. Nu faceți niciun compromis! Nu știți când vă vine ceasul, și dacă veți accepta, veți pierde totul!

Nu luați nimic cu voi așa că nu vă lipiți sufletele de cele materiale! Dacă puteți, nu renunțați doar la documente, renunțați la tot. Să nu acceptăm nici un fel de ID. Cel mai îngrozitor și mai degradant lucru pentru suflet este să fie înregistrat ca un detaliu într-un computer universal.

Străduiți-vă cât de mult puteți ca să nu ajungeți cu datele voastre (biometrice) în computerul acela. El va funcționa, dar puterea lui cea mai mare va fi când se va instaura Antihristul. Atunci fiara va funcționa la capacitate maximă!

Până atunci el va funcționa normal, va primi informații, și toți oamenii de pe planetă care vor primi documente (biometrice) sunt stocați acolo, dar forța acestui aparat demonic nu se va dezvălui până nu se instalează Antihristul.

Atunci el îi va prezenta antihristului câți oameni de pe pământ au primit deja pecetea și câți au mai rămas neînsemnați cu 666 (semnul, marcajul, codul de bare).

Atunci el, Antihristul, va declara război tuturor celor care nu au primit pecetea sa satanică. Nu vă temeți, pentru că Dumnezeu are nevoie de oameni curajoși! Domnul este scârbit de lași, după cum scris este „Nu iubește Duhul Meu pe cei cu suflete mici și fricoși…”

Să murim în credința cea adevărată, ca după să înviem pentru veșnicie cu Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos."“O să se bată cu noi și morți, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apărați. Și morți vom izbândi!”

***

La 21 noiembrie 2006 trecea în veșnicie părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, omul a cărui viață și trăire joacă drept una dintre cele mai puternice mărturii ale neamului românesc în fața Tronului Ceresc.

"...Comuniştii au în preotul Calciu dovada neputinţei lor. El este cea mai gravă problemă a comunismului internaţional şi cel mai strălucit exemplu al credinţei creştine. Calciu apără omul, viaţa şi lumea, aşa cum însuşi Fiul lui Dumnezeu a făcut-o.
[...]

Preotul Calciu este şi un exemplu cutremurător al ruperii între două lumi. El a lăsat acasă o soţie şi copiii care sunt şi ei martirizaţi. A mai lăsat în urmă un gol în clerul creştin şi un alt gol în rândul oamenilor de omenie - dar toate acestea sunt minore pe lângă suferinţa lui personală.

El a ales calea celei mai sfinte nebunii ce a apărut în istorie şi fără de care nu ar fi posibilă reînvierea creştinismului. Ca el sunt puzderie de oameni, deşi nu toţi au forţa credinţei sale, şi toţi aşteaptă mântuirea. E vremea ca oamenii să redescopere cultul şi practica martiriului.

Din păcate însă creştinii au pierdut sensul crucii şi nu mai sunt solidari cu martirii lor. Ei au renunţat la credinţă, la eroism şi onoare dar de nu se vor trezi vor păţi mai rău decât Calciu.

Dacă creştinii şi dacă oamenii ar şti că vor ajunge în „reeducare” ar năvăli în temniţa în care este torturat preotul Gheorghe Calciu şi l-ar elibera. Omenirea ar trebui nu să intre în panică din cauza cancerului, a foametei, a poluării, a războiului ori chiar a robiei, ci să se îngrozească şi să rişte totul pentru a evita conştiinţa determinată de legile materialismului istoric.

Când omenirea va înţelege că în esenţă comunismul este satanism, atunci va putea să-l distrugă. Când oamenii vor rezolva toate problemele lor prin sfinţenie, atunci va începe o eră de fericire în lume.

Dacă oamenii ar fi înţeles măcar parţial sfinţenia şi importanţa unui om ca preotul Calciu, s-ar fi făcut demersurile necesare pentru a-i salva viaţa. Dar creştinătatea s-a mulţumit să-l apere platonic şi oamenii nu cred cele ce se întâmplă. Însă el este cu atât mai mare cu cât este mai părăsit.

Acest preot al lui Hristos, plin de puterea duhului şi a cuvântului, cu o adâncă conştiinţă misionară, simbol al sfinţeniei, dovadă a omeniei, biruinţă a libertăţii obţinută prin jertfă este victima nu numai a comuniştilor, ci şi a servitorilor lor din înaltul cler român. Aceştia din urmă au o răspundere care nu se poate ierta. Preotul Calciu este necesar lumii şi Bisericii. Cei ce îl ucid sunt cu mult mai conştienţi de sacrilegiul pe care-l săvârşesc decât alţi prigonitori. Dacă lumea creştină îl va lăsa să moară în Aiud, ea se va asemăna poporului care a tolerat Golgota. Să nu uitaţi că este om!"
- Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă

***

"Dacă nu ai uitat cuvântul „inocență”, dacă au mai rămas zone de copilărie neîntinată în tine, nu vei rezista acestei chemări. Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveţi ce este inocența şi puritatea, ce este blândeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este scopul existenţei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viaţa noastră nu sfârşeşte în moarte, ci în înviere; că existenţa noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credinţă şi credinţa te va mântui.

Vei avea o dragoste şi dragostea te va face bun. Aceasta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ţi-l adresează prin tumultul lumii, prin desişul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învăţat să te lupţi, prin transparența viselor tale de inocență, care te mai bântuie din când în când. Iisus te caută, Iisus te-a aflat!"
- Primul cuvânt către tineri"Prietene, ne leagă această infinită iubire a lui Hristos, ne leagă organic credinţa în El. Şi ne leagă prietenia noastră comună, căci toţi oamenii suntem prieteni de-ai lui Hristos. Nu te teme, tinere, să te afirmi ca prieten al Lui. Nu te teme să respingi o ideologie ateistă, care urmăreşte să-ţi anuleze sufletul ca entitate metafizică, sau măcar să ţi-l schilodească. Nu te teme să afirmi că neamul nostru este dintru începuturile lui creştin şi ortodox, că douăzeci de ani de ateism impus şi de propagandă nu-i pot opri aspiraţia spre absolut. Crede şi iubeşte! Credinţa te face liber, iubirea te uneşte. Vei fi liber în unirea cu Iisus Hristos şi vei rămâne în dragostea Lui. Iată cât de sus ai ajuns, prietene, încât eşti acum prietenul lui Hristos! Pentru aceasta te iubesc, tinere; şi pentru aceasta cred în tine."
- Cel de-al patrulea cuvânt către tineri