Aşa cum soarele străluceşte la fel pentru toţi, tot astfel şi slava deşartă se laudă cu toate virtuţile, străduinţele. De pildă, sunt stăpânit de stava deşartă când postesc; îngăduindu-mi însă altă mâncare, ca să nu fie cunoscut de ceilalţi postul meu, iarăşi mă stăpâneşte slava deşartă pentru chibzuinţa mea; îmbrăcându-mă în haine luxoase sunt biruit de deşertăciune, schimbându-le în haine nearătoase. Iarăşi sunt stăpânit de modestia mea. Încep să vorbesc, slava deşartă mă cuprinde; voiesc să tac, iarăşi slavei deşarte mă predau. Oriunde voi azvârli acest spin el tot cu vârful în sus va sta.

Sfântul Ioan ScărarAşa cum soarele străluceşte la fel pentru toţi, tot astfel şi slava deşartă se laudă cu toate virtuţile, străduinţele. De pildă, sunt stăpânit de stava deşartă când postesc; îngăduindu-mi însă altă mâncare, ca să nu fie cunoscut de ceilalţi postul meu, iarăşi mă stăpâneşte slava deşartă pentru chibzuinţa mea; îmbrăcându-mă în haine luxoase sunt biruit de deşertăciune, schimbându-le în haine nearătoase. Iarăşi sunt stăpânit de modestia mea. Încep să vorbesc, slava deşartă mă cuprinde; voiesc să tac, iarăşi slavei deşarte mă predau. Oriunde voi azvârli acest spin el tot cu vârful în sus va sta.

Sfântul Ioan Scărar

 Ai fost prizonier? / – Da, la Satana.

Vasile Banielevici, Marginea – Bucovina

Mă tot întreabă oamenii de prin alte comune:
– Da’ nu cumva eşti venit din Rusia? Ai fost prizonier?

Iar eu le răspund:
– Da, am fost prizonier la Satana.
– Cum, măi, la Satana?
– Păi aşa, căci eu, prin Sfântul Botez, de mic, eram un fiu al lui Hristos. Dar, crescând cu anii, Satana tot s-a războit cu mine prin fel de fel de arme ca: beţia, curvia, sudalme, furturi, jocuri, cântece de-ale lui şi altele, şi apoi m-a biruit, căci n-am mai făcut voia Domnului, ci a lui Satana. Şi m-a dus departe, departe, tocmai în ţara pierzării şi am stat douăzeci şi cinci de ani prizonier la el. Şi-apoi, prin mila lui Hristos, am fugit de la el. Mi-a rupt Domnul lanţurile cu care eram legat. Şi, de atunci, caut să tot fug de el, făcând voia Domnului, ca nu cumva iar să mă ia prins; căci umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să prindă.“