Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

 Fericirile sunt o serie de binecuvântări pronunţate de Domnul Iisus Hristos în Evanghelia după Matei 5:1-12. Se numesc "fericiri" pentru că fiecare din ele începe cu cuvântul "Fericiţi...".

Fericirile sunt cuprinse în Sfânta Liturghie ortodoxă în riturile slav şi româneasc[1], în practica monastică bizantină, în Obedniţă şi în alte slujbe. În contextul Sfintei Liturghii, ele alcătuiesc antifonul al treilea. În timpul cântării celui de-al treilea antifon se face Vohodul mic.

Fericirile din Sfânta Liturghie încep cu o frază luată din Evanghelia după Luca 23,42:

Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne.

Şi continuă:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când va vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. (Matei 5:2-12; Cf. Luca 6:20-26)

Se încheie cu:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.