« Viața te dezamăgește pentru că încetezi să trăiești cu iluzii și vezi realitatea.
Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar important.
Viața îți va lua înapoi ceea ce ai până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
Viața trimite oameni conflictuali să te vindece, astfel încât să nu te mai uiți în exterior și să începi să reflectezi ceea ce este înăuntru.
Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
Viața te scoate de pe drum și te prezintă la răscruce, până când nu mai vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmanii în cale, până când nu mai „reacționezi”.
Viața te sperie și te va speria de câte ori va fi necesar, până când îți pierzi frica și îți recapeți credința.
Viața te desparte de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acest trup, ci sufletul pe care îl cuprinde.
Viața râde de tine de multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.
Viața te rupe în atâtea părți, câte e necesar, ca lumina să pătrundă în tine.
Viața se confruntă cu rebelii, până când nu mai încerci să-i controlezi.
Viața repetă același mesaj, dacă e cazul cu țipete și tapas, până când în sfârșit îl auzi.
Viața trimite raze și furtuni să se trezească.
Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.
Viața îți neagă bunurile și măreția până când nu mai vrei bunuri și măreție și începi să servești.
Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu mai ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.
Viața îți neagă minunile, până când înțelegi că totul este un miracol.
Viața îți scurtează timpul, pentru că te grăbești să înveți cum să trăiești.
Viața te ridiculizează până nu-ți faci nimic, nimănui, că atunci te transformi în tot.
Viața nu îți dă ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
Viața te rănește și te chinuie până când renunți la capriciile și capriciile tale și apreciezi respirația.
Viața ascunde comori până înveți să ieși viu și să le cauți.
Viața îl neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.
Viața te trezește, te mănâncă, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, de aceea cel mai bun sine al tău se manifestă... până când doar dragostea rămâne în tine ".
Bert Hellinger, Călătoria interioară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.