Doamne, Tu înaintea mea și eu în urma pașilor Tăi, Amin!

 Doamne, Tu cunoşti pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta şi păzeşte-mă. Fii cu mine în fiecare clipă şi nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ţie Îţi încredinţez viaţa mea şi fiinţa mea, sufletul meu şi tot ce am. Ai grijă de ele şi foloseşte-le după cum vrei Tu. Ţie Ţi-i încredinţez şi pe toţi cei pe care îi iubesc, ocroteşte-i cu mila Ta şi nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greşim, iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână şi adu-ne cu blândeţe acasă. Îndreaptă răul pe care l-am făcut şi foloseşte rănile noastre spre zidirea şi vindecarea noastră şi a altora. Rămâi cu noi până la sfârşit şi dă sens vieţii noastre, pentru ca şi noi să rămânem în Tine şi să gustăm pacea şi biruinţa deplină în Împărăţia Ta. Amin.

Doamne, nu-mi lua umbletul, până nu-mi iei sufletul! Amin!

“Sufletul mare si sensibil nu se folosește de cercetarea minuțioasă a păcatelor sale, până ce se va întări duhovnicește, pentru că vicleanul îl lupta atunci cu sensibilitatea exagerată, ca să-i creeze neliniște. Vicleanul nu merge contra noastră, ci potrivit cu apele noastre. Adică încearcă să mărească hohotele si mâhnirea ca să întristeze sufletul si să-l înece cu neliniște.”

 Sf. Paisie Aghioritul