Ce devenim cu toții în timp?

 Oameni Mască
Ce devenim cu toții în timp? O mască. Ne ascundem după ea, ca să se simtă bine ceilalți. Să creadă că și noi ne simțim bine. Să credem că și ei se simt bine.
Seara, înainte de culcare, număram banii. Și facem planuri. Pe urmă, când suntem doar noi, ne dăm masca jos. Cu ochii deschiși în întuneric, numărăm câți oameni am îmbrățișat cu sufletul. Sau câți ne-au îmbrățișat pe noi. Cei mai norocoși, avem ce număra. Ceilalți, oftăm nepunticioși: nimeni nu ne-a strâns în brațe. Nimănui nu i-a păsat de noi. Sau lăcrimăm, pentru că am pierdut chiar și amintirea unor îmbrățișări speciale. Cei care ne-au întors spatele, sau au plecat de tot, le-au luat cu ei.
- Fir-ar ea de mască! O arunc!
Dar ne este teamă, nu o aruncăm. Știm bine că măine dimineață, ca în fiecare dimineață, o punem înapoi pe față. Și ca de obicei, a doua zi, ne sufocăm, dar nu o dăm jos. Chiar dacă vrem să spunem lucrurilor pe nume, nu spunem. Înghițim sentimente, lacrimi. Și masca râde. Suportăm oameni abjecți, falși. Și masca tace. Doar ochii strigă, dar cine să-i audă…puțini se uită în ochii noștri, doar cei care ne iubesc din inimă.
Și mai trece o zi, și mai vine o seară. Iar numărăm bani, iar facem planuri, iar dăm masca jos. Unii zâmbesc cu inima, au strâns în brațe cea mai dragă persoană. Și adorm fericiți, așteptând cu nerăbdare ziua de mâine, fără să știe că acea persoană le va fi cea mai cruntă lecție de viață. Unii, atât de obosiți sunt de viață, că adorm cu masca pe față. La ce bun să o mai dea jos, mâine va fi la fel. Și poimâine tot așa. Nu i-a îmbrățișat nimeni. Nu i-a păsat nimănui de ei.
Câteodată, măștile se lipesc atât de tare, încât nu mai pot fi date jos. Sub ele, sunt oamenii care au pierdut toate îmbrățișările. Sunt oamenii cărora le-au fost smulse toate iubirile. Sunt oamenii care nu mai au putere să lupte. Sunt oamenii pe care nu îi ține nimeni de mână. Sunt oamenii care, fără vina lor, au suferit atât de mult, încât doar masca îi mai ține, sec, în viață. Abia mai respiră, sub ea.
Ce poți face tu?
Strânge amintiri, nu bani. Nu banii îi vei lua cu tine!
Umple sufletul cu îmbrățișări, nu cu răutate. Răutatea nu te lasă să fii fericit!
Adună trăiri de momente, nu timp. Timpul nu-l poți strânge!
Iubește oamenii frumoși, nu pe cei falși! Cei falși, nu se iubesc nici pe ei înșiși!
Și masca, încearcă să o ții cât mai puțin pe față. Poate cineva vrea să te îmbrățișeze, așa cum ești!